ICCJ. Decizia nr. 7667/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7667/2013
Dosar nr. 8961/2/2011
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 89/61/2/2011, reclamantul B.A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în insolvenţă din România (denumită în continuare, "UNPIR"), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună.
(i) în principal, anularea Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR;
(ii) în subsidiar, înlocuirea sancţiunii de suspendare a calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă de 3 luni cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 a Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR este nelegală, întrucât a fost emisă fără a se observa că plângerea înregistrată la UNPIR Constanţa, formulată împotriva sa de petenta SC F.D. SA Bucureşti, era informă, în condiţiile în care a fost redactată şi semnată de avocat S.D.C., fără a avea calitatea de reprezentant şi un mandat special în acest sens. Reclamantul a precizat că plângerea trebuia semnată şi ştampilată de SCA "B.A.", în calitate de reprezentant al creditoarei SC F.D. SA Bucureşti, în dosarul de insolvenţă nr. 1129/88/2010, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Un alt aspect invocat de reclamant în susţinerea caracterului nelegal al Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 vizează faptul că, deşi Comisia Superioară de Disciplină nu a mai reţinut în cadrul abaterii disciplinare fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar şi a negocierii onorariului acestuia, nu a menţionat argumentele pe care şi-a fundamentat apărările şi care s-au referit atât la desemnarea în calitate de lichidator judiciar fără ca în hotărârea judecătorului sindic să fie specificată în concret desemnarea provizorie, cât şi la posibilitatea legală de confirmare tacită de către adunarea creditorilor a lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de judecătorul-sindic.
Referitor la fapta reţinută de Comisia Superioară de Disciplină, constând în distribuţia sumelor obţinute din lichidare cu ignorarea hotărârii judecătorului-sindic şi a drepturilor unui creditor garantat, reclamantul a susţinut că nu au fost avute în vedere dovezile prezentate, iar explicaţiile pe care le-a furnizat atât Comisiei de Disciplină Constanţa, cât şi Comisiei Superioare de Disciplină au fost reţinute eronat.
În privinţa cererii de înlocuire a sancţiunii disciplinare constând în suspendarea calităţii de practician în insolvenţă cu aceea de avertisment scris sau amendă pecuniară, reclamantul a subliniat că fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor în vederea desemnării/confirmării lichidatorului judiciar şi a negocierii onorariului acestuia nu a mai fost reţinută de Comisia Superioară de Disciplină şi că nu a făcut altceva decât să îşi îndeplinească atribuţiile legale şi să aducă la îndeplinire hotărârile comitetului creditorilor, toate măsurile luate în cadrul procedurii insolvenţei fiind vizate de judecătorul-sindic.
Reclamantul a precizat că deţine calitatea de practician în insolvenţă din anul 2004, nu a avut nicio abatere disciplinară şi că aplicarea sancţiunii disciplinare nu s-a făcut gradual, cu luarea în considerare a tuturor elementelor de etică profesională.
Pârâta Unitatea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România a solicitat, prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, invocând în special următoarele argumente:
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-lui avocat S.C.D. a fost soluţionată de Comisia Superioară de Disciplină cu respectarea dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ., dispunându-se în mod legal respingerea acesteia, în condiţiile în care în termenul acordat pentru a face dovada calităţii de reprezentant, au fost prezentate delegaţia avocaţială nr. 296750/2011, declaraţie de ratificare şi note de şedinţă prin care petenta SC F.D. SA a declarat că îşi însuşeşte toate actele şi documentele semnate de avocat S.C.D., reprezentatul acesteia.
Este lipsită de interes critica pe care reclamantul o aduce deciziei Comisiei Superioare de Disciplină în privinţa faptei de neconvocare a adunării generale a creditorilor, atât timp cât această faptă nu a fost reţinută ca abatere disciplinară.
Referitor la fapta constând în distribuirea sumelor obţinute din lichidare cu nerespectarea unei hotărâri definitive şi executorii care stabilea un alt tabel decât cel preliminar, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a constatat încălcarea de către reclamant a legislaţiei aplicabile activităţii pe care o desfăşoară, de natură a prejudicia onoarea şi prestigiul profesiei de practician în insolvenţă, motiv pentru care, în temeiul art. 68 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006, respectiv art. 92 pct. 5 din Statutul privind exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, raportat la art. 3 lit. g) şi art. 16 din Codul de etică, a menţinut sancţiunea de suspendare din profesie aplicată de Comisia de Disciplină Constanţa.
Cererea formulată în subsidiar de reclamant, prin care a solicitat înlocuirea sancţiunii suspendării din profesie cu avertisment scris sau amendă, nu poate fi admisă întrucât, pe de o parte, competenţa exclusivă de a dispune măsurile disciplinare aparţine UNPIR prin comisiile de disciplină, iar, pe de altă parte, pentru încălcarea normelor din Codul de etică, singura sancţiune care poate fi aplicată este suspendarea din profesie pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an, potrivit art. 94 din Statut.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 1397 din 28 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea pronunţată de reclamantul B.A.V., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în raport de înscrisurile prezentate în faţa Comisiei Superioare de Disciplină, respectiv delegaţia avocaţială nr. 296750/2011 şi declaraţia de ratificare a administratorului societăţii petente, că în mod corect s-a apreciat îndeplinirea dispoziţiilor art. 133 şi urm. C. proc. civ. privitoare la dovada calităţii de reprezentant a d-lui avocat S.C.D.
Referitor la fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor, instanţa a apreciat ca fiind lipsită de interes critica reclamantului, pe motiv că în decizia contestată s-a reţinut expres împrejurarea că "deşi fapta există nu va fi considerată abatere disciplinară, luând în calcul circumstanţele şi nu va aplica o sancţiune disciplinară la această faptă".
În privinţa faptei constând în întocmirea şi distribuirea de către reclamant a unor sume rezultate din lichidare cu ignorarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, prima instanţă a reţinut că reclamantul, în calitatea sa de lichidator judiciar, a întocmit tabelul de distribuţie fără a ţine seama de Sentinţa civilă nr. 2534 din 15 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis contestaţia formulată de SC F.D. SA şi s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul preliminar cu o creanţă garantată în valoare de 572.346,97 RON, sentinţa fiind definitivă şi executorie.
Instanţa a apreciat că reclamantul trebuia să dea dovadă de prudenţă prin rezervarea sumei respective cuvenite creditorului garantat, astfel încât, în situaţia în care sentinţa este menţinută în calea de atac, să nu fie pus în situaţia de a nu avea fonduri suficiente pentru acoperirea acestei creanţe, având în vedere şi cuantumul considerabil al acesteia.
Referitor la cererea de înlocuire a sancţiunii disciplinare, instanţa a reţinut că, în raport de gravitatea şi circumstanţele abaterii disciplinare, Comisia Superioară de Disciplină a făcut o individualizare corectă a sancţiunii aplicate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.A.V., pentru următoarele motive:
3.1. Prima instanţă nu a analizat susţinerile reclamantului şi dovezile prezentate de acesta referitoare la lipsa calităţii de reprezentant a d-lui avocat S.D.C. pentru petenta SC F.D. SA Bucureşti, la data formulării şi înregistrării plângerii la UNPIR - Filiala Constanţa.
Sub acest aspect, recurenta a afirmat că SC F.D. SA era legal reprezentată de SCA "B.A.", societate profesională de avocaţi din care avocatul S.D.C. nu a făcut şi nici nu face parte.
Atât timp cât petenta că SC F.D. SA susţine că este reprezentată de SCA "B.A.", în mod legal, plângerea formulată împotriva reclamantului, practician în insolvenţă, trebuia să fie semnată de unul dintre reprezentanţii legali ai acestei societăţi civile de avocaţi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 91 şi 131 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, precum şi art. 3.1.1. din Codul deontologic al avocaţilor.
3.2. În mod eronat prima instanţă a apreciat ca fiind lipsită de interes critica reclamantului referitoare la fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor pentru confirmarea în funcţia de lichidator judiciar.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost reiterate criticile aduse deciziei contestate în faţa primei instanţe, subliniindu-se faptul că interesul reclamantului în examinarea acestora este justificat prin faptul că se menţine sancţionare sa, în continuare, cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei pe 3 luni, chiar dacă fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai fost reţinută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR.
3.3. În mod eronat prima instanţă a reţinut ca fiind neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de reclamant privitoare la fapta de întocmire şi distribuire a unor sume cu ignorarea unei sentinţe judecătoreşti definitive şi executorii.
În acest sens, recurentul a susţinut că nu au fost analizate dovezile prezentate din care rezultă cu claritate faptul că nu a existat niciun prejudiciu adus creditoarei SC F.D. SA şi că, în calitate de lichidator judiciar, nu a făcut altceva decât să îşi îndeplinească atribuţiile legale, precum şi hotărârile comitetului creditorilor, mai ales că judecătorul-sindic a avizat toate măsurile pe care le-a luat în cadrul procedurilor de lichidare judiciară.
3.4. În mod nelegal prima instanţă a reţinut că, în raport de gravitatea şi circumstanţele abaterii disciplinare, Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR a făcut o corectă individualizare a sancţiunii aplicate.
Sub acest aspect, recurentul şi-a argumentat poziţia procesuală, invocând, în special, următoarele:
(i) fapta de neconvocare a adunării generale a creditorilor nu a mai fost reţinută de Comisia Superioară de Disciplină;
(ii) explicaţiile şi dovezile prezentate de lichidator evidenţiază îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor legale şi a hotărârilor comitetului creditorilor, dar şi avizarea de către judecătorul-sindic a tuturor măsurilor dispuse;
(iii) creditoarea SC F.D. SA nu a suferit niciun prejudiciu, fondurile ulterioare repartizate în cadrul procedurii de insolvenţă revenindu-i în totalitate;
(iv) plângerea formulată de creditoare nu a avut ca scop decât oferirea către instanţă a unui motiv de înlocuire a reclamantului din calitatea de lichidator judiciar, fapt constatat şi de judecătorul-sindic, cele patru cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar fiind respinse;
(v) practicianul în insolvenţă B.A.V. nu a avut vreo abatere disciplinară şi nu a mai fost sancţionat niciodată, acesta făcând parte din UNPIR din anul 2004;
(vi) aplicarea sancţiunii nu s-a efectuat gradual, pe baza unei analize care să conţină toate elementele de etică profesională, ci în interesul exclusiv al acestui creditor pe linia denigrării şi înlocuirii lichidatorului judiciar.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurentul a solicitat, în principal, casarea hotărârii primei instanţe, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii de suspendare a calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă de 3 luni cu aceea de avertisment scris cu amendă pecuniară.
4. Apărarea formulată în cauză
Intimata Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că argumentele prezentate de recurent nu sunt de natură să conducă la concluzia inexistenţei abaterii disciplinare reţinute în sarcina şi că raportat la gravitatea abaterii şi la dispoziţiile exprese ale art. 94 din Statutul UNPIR, Comisia Superioară de Disciplină a făcut o corectă individualizare a sancţiunii disciplinare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi a dispoziţiilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumente de fapt şi drept relevante
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect exercitarea controlului de legalitate cu privire la Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Comisia Superioară de Disciplină, prin care s-a respins contestaţia formulată de B.A.V. împotriva Deciziei nr. 2 din 16 martie 2011 emisă de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Filiala Constanţa.
Prin această ultimă decizie a fost admisă în parte sesizarea formulată de SC F.D. SA şi s-a constatat că practicianul în insolvenţă B.A.V. a încălcat dispoziţiile art. 15 lit. c), art. 16 şi art. 44 din Codul de conduită etică, profesională şi disciplinară a UNPIR.
În consecinţă, în temeiul art. 68 din O.U.G. nr. 86/2006 coroborat cu art. 39 pct. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a UNPIR, aprobat prin Hotărârea UNPIR nr. 1/2006, şi art. 41 din acelaşi Regulament, s-a dispus sancţionarea cu suspendarea din profesie a practicianului în insolvenţă B.A.V. pe o perioadă de 3 luni.
1.1. Cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant
Posibilitatea reprezentării părţii prin mandatar este consacrată legislativ prin dispoziţiile art. 67 şi 68 C. proc. civ., care stabilesc şi condiţiile de exercitare a acestui mandat.
Din interpretarea coroborată a normelor dreptului comun procesual cu reglementarea specială reprezentată de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă dreptul avocatului de reprezentare în temeiul unui contract de asistenţă juridică încheiat în forma scrisă, în care este prevăzută expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestui contract, avocatul se legitimează prin împuternicirea avocaţională.
În cauza supusă judecăţii, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a d-lui avocat S.D.C., pentru petenta SC F.D. SA, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanţa, a fost invocată pentru prima oară în procedura administrativă derulată în faţa Comisiei de Superioare de Disciplină a UNPIR.
În condiţiile art. 161 C. proc. civ. şi în termenul acordat de Comisia Superioară de Disciplină, au fost prezentate în dovedirea calităţii de reprezentant următoarele înscrisuri: delegaţia avocaţială nr. 29675/2011, prin care d-l avocat S.D.C. este împuternicit să reprezinte SC F.D. SA în dosarul disciplinar nr. 20/2011 aflat pe rolul Comisiei Superioare de Disciplină, declaraţie de ratificare şi însuşire a tuturor actelor şi documentelor întocmite de avocatul S.D.C., semnată de reprezentantul legal al SC F.D. SA, director general B.E.M., precum şi "note de şedinţă" semnate de acelaşi reprezentat legal al SC F.D. SA, prin care se aduce la cunoştinţa Comisiei Superioare de Disciplină existenţa mandatului de reprezentare dat avocatului S.D.C., inclusiv pentru plângerile formulate la UNPIR împotriva practicianului de insolvenţă desemnat în Dosarul nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalul Tulcea.
În aceste circumstanţe, având în vedere că dispoziţiile art. 161 C. proc. civ. instituie sancţiunea anulării cererii făcute prin reprezentant, atunci când reprezentantul nu face dovada calităţii sale, Înalta Curte constată că lipsurile privitoare la calitatea de reprezentant au fost împlinite, iar actele îndeplinite de avocatul S.D.C. au fost ratificate de titularul cererii, astfel că, în mod legal, Comisia Superioară de Disciplină a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, iar, ulterior, prima instanţă a reţinut ca fiind neîntemeiat motivul de nelegalitate a Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011 privitor la acest aspect.
1.2. Cu privire la lipsa interesului în susţinerea nelegalităţii deciziei Comisiei Superioare de Disciplină în privinţa faptei constând în neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a adunării creditorilor
Preliminar, se impune precizarea că, în dezacord cu cele reţinute de Comisia de Disciplină a Filialei UNPIR Constanţa, prin Decizia nr. 21 din 27 iulie 2011 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR s-a apreciat că această faptă nu poate fi reţinută ca abatere disciplinară, raportat la "situaţia de fapt şi circumstanţele relativ atenuante", astfel că nu s-a dispus aplicarea unei sancţiunii disciplinare pentru săvârşirea acesteia.
Sesizată cu exercitarea controlului de legalitate asupra Deciziei nr. 21 din 27 iulie 2011, prima instanţă a considerat critica reclamantului privitoare la această faptă ca fiind lipsită de interes, pe motiv că fapta nu a fost reţinută ca abatere disciplinară prin decizia contestată.
Este evident că lipsa de interes constatată de prima instanţă a vizat examinarea elementelor privitoare la inexistenţa faptei reţinute în sarcina reclamantului prin Decizia nr. 2/2011 a Comisiei de Disciplină a Filialei UNPIR Constanţa, examinarea pe fond a susţinerilor reclamantului fiind de prisos, atât timp cât fapta nu a mai fost reţinută ca abatere disciplinară în procedura administrativă derulată în faţa Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR.
Faptul că această împrejurare prezintă relevanţă în etapa individualizării sancţiunii disciplinare nu îndreptăţeşte instanţa să se substituie organului superior de disciplină privind profesia de practician în insolvenţă şi să procedeze la analiza aspectelor de fond referitoare la existenţa faptei şi a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare.
Prin urmare, constatările primei instanţe sub acest aspect se impun a fi menţinute, critica recurentului fiind neîntemeiată.
1.3. Referitor la abaterea disciplinară constând în "încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite din Codul de etică profesională"
Încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, astfel cum acestea sunt definite de Codul de etică profesională şi disciplinară al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, republicat în M. Of. nr. 678/06.10.2010, este calificată ca abatere disciplinară de dispoziţiile art. 68 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă (forma în vigoare la data aplicării sancţiunii disciplinare).
Dispoziţiile art. 3 lit. g) şi art. 16 din Codul de etică profesională şi disciplinară a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă reglementează ca şi principiu fundamental obligaţia practicianului în insolvenţă de respectare a legislaţiei aplicabile activităţii pe care o desfăşoară.
În sarcina reclamantului B.A.V. a fost reţinută încălcarea prevederilor art. 3 pct. 16, art. 17, art. 121 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, constând în întocmirea unui plan de distribuţie a fondurilor rezultate din averea debitoarei SC P. SRL Babadag, la data de 19 noiembrie 2010, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 9899 din 9 decembrie 2010, fără a ţine seama de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 2534 din 15 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Tulcea, definitivă şi executorie.
Prin această sentinţă a fost admisă contestaţia creditoarei SC F.D. SA şi s-a dispus înscrierea acesteia în tabelul preliminar al creanţelor cu o creanţă garantată în valoare de 572.346,97 RON, conform ordinii de preferinţă prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Cu toate acestea, lichidatorul judiciar nu a procedat la înscrierea creanţei SC F.D. SA în planul de distribuţie întocmit la data de 19 noiembrie 2010, ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, ca şi creanţă garantată, fapt ce a determinat participarea creditoarei la distribuţie alături de ceilalţi creditori chirografari, fiindu-i prejudiciate astfel drepturile recunoscute prin hotărârea definitivă a instanţei.
Contrar susţinerilor recurentului, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că planul de distribuţie întocmit la data de 19 noiembrie 2010, cu eludarea celor statuate prin hotărârea definitivă a instanţei, ar fi fost avizat de judecătorul-sindic în dosarul de insolvenţă nr. 1129/88/2010 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
De asemenea, elementele furnizate instanţei nu confirmă susţinerile reclamantului în sensul că, pentru creditoarea SC F.D. SA nu a existat niciun prejudiciu şi că fondurile repartizate la următoarea distribuţie i-au revenit în totalitate. Aceasta, în condiţiile în care, în procedura disciplinară derulată în faţa Comisiei de Disciplină a Filialei Constanţa a UNPIR, reclamantului i s-a solicitat expres prezentarea tuturor documentelor întocmite în dosarul de insolvenţă în care a fost desemnat lichidator judiciar.
În considerarea celor reţinute, Înalta Curte constată că, în mod legal, atât Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, cât şi prima instanţă au reţinut săvârşirea de către reclamant a abaterii disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 68 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 şi art. 92 pct. 5 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.
1.4. Asupra individualizării sancţiunii disciplinare
Conform dispoziţiilor art. 94 din Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă, fapta prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut se sancţionează cu suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă între 3 luni şi un an.
Prin Decizia nr. 21 din 16 septembrie 2011, menţinută de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, reclamantului i s-a aplicat sancţiunea suspendării calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă de 3 luni, ceea ce reprezintă perioada minimă prevăzută de lege pentru săvârşirea faptei înscrise la pct. 92 pct. 5 din Statut.
Cererea reclamantului de înlocuire a sancţiunii disciplinare cu avertisment sau amendă este lipsită de temei legal, întrucât singura sancţiune instituită de lege pentru fapta prevăzută la art. 92 pct. 5 din Statut, reţinută în sarcina reclamantului, este suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an.
Perioada minimă de 3 luni la care s-a orientat Comisia de Disciplină a Filialei UNPIR Constanţa, confirmată de Comisia Superioară de Disciplină a UNPIR, reflectă o corectă individualizare a sancţiunii disciplinare, în acord cu criteriile instituite de art. 19 alin. (5) din Regulamentul privind procedura disciplinară - Anexa nr. 3 la Statut, respectiv, gravitatea faptei, cauzele şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie, existenţa unor alte abateri în trecut, precum şi urmările abaterii disciplinare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul B.A.V., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A.V. împotriva Sentinţei nr. 1397 din 28 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 7664/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7669/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
