ICCJ. Decizia nr. 7747/2013. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7747/2013
Dosar nr. 4067/1/2013
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a respins ca nefondată contestaţia formulată de Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti, cu consecinţa menţinerii Raportului de supraveghere înregistrat la instituţia de credit cu nr. 784 din 16 mai 2013.
Pentru a hotărî astfel, Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României a reţinut următoarele:
Prin Contestaţia înregistrată la Banca Naţională a României cu nr. 933 din 5 iunie 2013, Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti a susţinut că aspectele reţinute în raportul de supraveghere la pag. 3 alin. (3), potrivit cărora „… în perioada 1 ianuarie 2012 - 31 martie 2013 au fost efectuate un număr de 417 operaţiuni de retragere părţi sociale (pentru un număr de 408 de membri cooperatori) în valoare de 305.940 RON aferente membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie 2012”, nu corespund realităţii întrucât din analiza variaţiei capitalului social în perioada respectivă, s-a constatat o diminuare a capitalului social de 42.380 RON, reprezentând 1,7% iar pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2013 diminuarea a fost de 2.250 RON, astfel încât totalul părţilor sociale retrase a fost de 44.630 RON, nu de 305.904 RON.
S-a arătat că în perioada 15 - 19 aprilie 2013 a avut loc acţiunea de supraveghere la faţa locului la Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti, în vederea verificării activităţii desfăşurate de aceasta şi îndeplinirea condiţiilor pentru aplicarea prevederilor art. 393 alin. (2) şi art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, în urma căreia a fost încheiat Raportul de supraveghere înregistrat la Banca Cooperatistă cu nr. 784 din 16 mai 2013.
S-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că susţinerea contestatoarei privind „falsul” de la pag. 3 alin. (3) din Raportul de supraveghere faţă de numărul operaţiunilor de retragere părţi sociale şi valoarea acestora aferente membrilor care înregistrau credite în sold la 31 ianuarie 2012 este nefondată, întrucât variaţia capitalului social nu a reprezentat un indicator relevant în cauză.
De asemenea, nici susţinerile contestatoarei referitoare la persoanele care figurează în lista de retrageri de părţi sociale şi la care nu există nicio tranzacţie pe contul de părţi sociale, nu sunt fondate întrucât din cele 23 de persoane menţionate în contestaţie la pct. 1, doar pentru M.P.T. echipa de inspecţie a solicitat extrasul de cont în care figurează retragerea de părţi sociale, toate celelalte persoane enumerate nefăcând parte din eşantionul de extrase analizat de către echipa de inspecţie.
Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale Române a reţinut că în ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei referitoare la un număr de persoane pentru care nu există nicio tranzacţie pe contul de părţi sociale, dar în anexă la raport figurează cu retragere părţi sociale, aceasta este contrazisă de documentele puse la dispoziţia echipei de inspecţie a Băncii Naţionale a României de către banca cooperatistă.
Dincolo de aspectele reţinute în raportul de supraveghere, ca urmare a efectuării acestei analize pentru fiecare persoanele nominalizate în contestaţia de banca cooperatistă rezultă faptul că, de pe de o parte, banca nu are o evidenţă corespunzătoare a părţilor sociale deţinute de membrii cooperatori, iar pe de altă parte banca cooperatistă recunoaşte compensările între soldul datoriilor restante cu valoarea părţilor sociale deţinute, iar depunerea ulterioară a contravalorii acestora vine să confirme faptul că aceste operaţiuni s-au făcut în mod discreţionar, având a principal scop evitarea înregistrării de restanţe şi constituirii de ajustări de depreciere şi alterarea informaţiei privind calitatea portofoliului de credite.
Referitor la afirmaţia contestatoarei de efectuare a operaţiunilor de retragere a părţilor sociale în favoarea clienţilor, din analiza actelor anexate contestaţiei cu titlu de cereri de retragere rezultă că nu toate cazurile de retrageri de părţi sociale sunt aferente nor situaţii extreme şi nu toate cazurile există documente justificative viabile.
Astfel, s-a reţinut că din cele 13 cazuri prezentate în contestaţie doar în cazul N.Gh. este vorba de decesul titularului, iar din situaţia prezentată în anexa 1 la contestaţie cuprinzând cererile de retragere pentru 28 de membri cooperatori, în 9 cazuri este vorba de decesul titularului, în 6 cazuri au fost anexate scrisori medicale care nu înscris numele pacientului, în celelalte cazuri nefiind prezentate motivele pentru care au fost considerate situaţii extreme.
Prin urmare, exceptând situaţia de deces al titularului care conduce la anularea calităţii de membru cooperator, aceste situaţii extreme nu pot constitui motivaţia pentru efectuarea de operaţiuni de retragere părţi sociale cu nerespectarea prevederilor legale.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii atacate că în afara dispoziţiilor legale în materia retragerii/restituirilor de părţi sociale, nu există situaţii particulare care să justifice efectuarea acestor acţiuni, astfel încât aspectele invocate în contestaţie privind existenţa unor anumite situaţii pretins conjuncturale nu au şi fundament legal.
Consiliul de administraţie al a constatat că deficienţele de natura celor consemnate în cuprinsul Raportului de supraveghere contestat au fost identificate şi de către Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop în Rapoartele de supraveghere nr. 321 din 25 februarie 2013, respectiv nr. 659 din 26 aprilie 2013, astfel cum rezultă din Adresa nr. I/AM/2586 din 27 iunie 2013.
Totodată s-a reţinut că operaţiunile de retragere ale părţilor sociale efectuate în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012 în valoare totală de 606.280 RON, au avut drept scop compensarea unor împrumuturi restante, întrucât au fost efectuate fără acordul membrilor cooperatorilor, neexistând cereri de retragere în acest sens.
Referitor la precizările solicitate de contestatoare cu privire la înregistrările inexacte precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, s-a apreciat că acestea privesc înregistrarea de retragere părţi sociale sau compensări ale soldului datoriilor restante cu părţile sociale deţinute, în absenţa unor cereri de retragere sau cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, precum şi inadvertenţele constate între informaţiile înregistrate în evidenţele băncii.
De asemenea, s-a arătat că în urma analizei înregistrărilor contabile din extrasele de cont aferente unui eşantion de 54 de persoane fizice, s-a constatat că în perioada analizată prin contul 749 „Venituri din Exploatare” au fost efectuate înregistrări prin debitarea contului curent al clienţilor respectivi cu explicaţia „alte venituri/alte încasări”, în timp ce banca cooperatistă a creditat contul 7499 prin debitarea directă a conturilor curente ale membrilor cooperatori, sumele înregistrate fiind diferite de nivelurile prevăzute în documentele contractuale, întrucât au fost rotunjite nejustificat faţă de nivelul şi scopul prevăzut.
Prin urmare, Consiliul de administraţie al BNR a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 din Legea contabilităţii, potrivit cărora ”efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiune cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ constituie infracţiune de fals intelectual.
Totodată, aspectele invocate în contestaţie la pct. 3 - Situaţia financiară - modul cum au influenţat retragerile de părţi sociale indicatorii de prudenţă, nu au susţinere documentată care să releve o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în cuprinsul Raportului de supraveghere pe baza informaţiilor cuprinse în balanţele de verificări puse la dispoziţia echipei de inspecţie.
În Raportul de supraveghere s-a reţinut că rezultatul profitului obţinut în perioada ianuarie 2012 - martie 2013 se datorează a fost influenţa de sumele înregistrate eronat şi nejustificat în contul 7499, precum şi de alimentarea frecventă a acestui cont cu sume nesemnificative de către un utilizator 3, care potrivit informaţiilor furnizate echipei de inspecţie era casierul instituţiei.
Referitor la fişa postului pentru directorul general adjunct din 2008, s-a arătat că nedepunerea acestei fişe a indus suspiciunea ca ea nu există, în raportul de supraveghere reţinându-se în mod corect faptul că la solicitarea echipei de inspecţie de a se prezenta fişele de post ale tuturor persoanelor implicate în activitatea de creditare, directorul general al instituţiei a afirmat iniţial că nu există astfel de competenţe, ulterior prezentând fişa postului şefului Compartimentului de Creditare, apoi o altă fişă de post pentru acelaşi compartiment, cu noi atribuţii inserate faţă de fişa iniţială, situaţie ce induce suspiciunea realizării acestor fişe pe moment.
În fine, s-a reţinut şi că susţinerile contestatoarei referitoare la ingerinţa ANPC Bucureşti în gestionarea contractelor de credit, nu au fost probate cu acte, astfel că nefiind dovedite nu au mai fost analizate. Independent de aceste lucruri, s-a remarcat şi faptul că pretinsa solicitare a ANPC Bucureşti era de a se include în contractele de credit anumite clauze exprese privind modul de depunere, respectiv de retragere a părţilor sociale, aspect care ar fi fost de natură a sprijini activitatea băncii.
În temeiul art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti (BCVB) a atacat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR), iar în motivarea memoriului intitulat „Contestaţie” s-au arătat, în esenţă, următoarele:
Acţiunea de supraveghere, prin inspecţie, desfăşurată la sediul BCVB (în continuare Banca) în perioada 15 - 19 aprilie 2013 care s-a finalizat prin Raportul de supraveghere din 16 mai 2013 şi împotriva căruia s-a formulat contestaţia soluţionată prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013, a vizat:
- aspecte privind restituirea părţilor sociale;
- modul de înregistrare în evidenţa contabilă a băncii cooperatiste a operaţiunilor de retragere părţi sociale şi înregistrarea cheltuielilor de urmărire credite;
- situaţia financiară/modul cum au influenţat retragerile de părţi sociale indicatorii de prudenţă şi financiari;
- alte aspecte rezultate din analiza unor facilităţi de credit acordate de bancă.
Echipa de control a concluzionat că la nivelul Băncii există abateri de le principiile de guvernanţă internă, nefiind respectate dispoziţiile art. 380 din O.U.G. nr. 99/2006 modificată şi completată.
Referitor la modalitatea de efectuare a retragerilor de părţi sociale s-a apreciat ca eronată soluţia Consiliului de Administraţie al BNR, deoarece aşa cum s-a arătat şi în contestaţia iniţială s-a demonstrat cu documente de unde şi cum s-a derulat variaţia capitalului social, neputându-se accepta faptul că poziţia Băncii „este contrazisă de documentele puse la dispoziţie echipei de inspecţie” pentru simplul considerent că nu puteau rezulta asemenea date, chiar dacă s-a făcut pe eşantioane şi prin sondaj.
Opinia Băncii este că în mod evident nu există o concordanţă între concluziile enunţate în raportul comisiei de control şi cele din Hotărârea nr. 5/2013, în aceasta din urmă fiind prezentate situaţia unui număr de 12 membrii din totalul de 408 de membri unde s-au făcut operaţiunii de retragere a părţilor sociale, susceptibile de „discreţionarism” sau „favoritism” în condiţiile în care Banca nu a suferit nici un fel de prejudiciu. În justificarea acestui aspect s-a amintit situaţia prezentată de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP, căreia îi este afiliată contestatoarea, care transmite la data de 27 iunie 2013 către BNR Adresa nr. I/AM/2586 prin care se specificau operaţiuni de retragere părţi sociale, în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2012, din analiza evoluţiei capitalului social în anul 2012 rezultă o diminuare de 1,6%, existând cererile justificative ale membrilor care au solicitat retragerea pentru motive întemeiate (deces, limită de vârstă, ajunse la scadenţă, executare silită), cuprinse în Anexa nr. 1.
Evoluţia indicatorilor financiari ai Băncii în anul 2012 este prezentată comparativ cu celelalte bănci din reţeaua băncilor cooperatiste în Anexa nr. 4 şi se poate observa că aceştia sunt peste media pe reţea, demonstrând astfel o performanţă mai ridicată a unităţii contestatoare.
Consiliul de Administraţie al BNR a considerat că nu există documente justificative pentru unele operaţiuni de retragere a părţilor sociale făcute în favoarea membrilor, însă Banca a făcut demersuri pentru a regla aceste situaţii, singura cu atribuţii de decizie fiind însă conducerea Băncii Centrale Cooperatiste CREDITCOOP.
Referitor la modul de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de retragere părţi sociale şi a cheltuielilor de urmărire credite s-a arătat că sub acest aspect justificările aduse de Bancă au fost respinse prin hotărârea contestată prin invocarea art. 43 din Legea contabilităţii.
De asemenea, sub aspectul înregistrărilor contabile s-a constatat pe un eşantion de 54 de persoane, că prin contul 749 ”Venituri din exploatare” au fost efectuate înregistrări prin debitarea contului curent al clienţilor („membrilor”) respectivi, cu explicaţii: „alte venituri/alte încasări”, cu sume cuprinse între 0,99 RON şi peste 400 RON, creditând contul 7499 prin debitarea conturilor curente ale membrilor cooperatori (clienţi), cu sume cuprinse între 0.01 RON şi 2.600 RON, cu diverse explicaţii: „cheltuieli urmărire”, „cheltuieli”, „cheltuieli ex. manea”.
Explicaţiilor furnizate de Bancă li s-a opus de către comisie monografia contabilă pe care Banca o utilizează şi în baza căreia înregistrarea cheltuielilor de urmărire credit se realizează prin debitarea contului 3556 „Debitori diverşi” şi creditarea contului 7499 „Alte venituri din exploatare”, presupunându-se astfel de către intimată că Banca a înregistrat în mod nejustificat astfel de venituri care nu au „în toate cazurile” o justificare legală.
Netrecerea sumelor din contul 03556003 „Debitări cheltuieli de urmărire” (cont de tranzacţie) care la sfârşitul lunii trebuie să aibă sold „0”, nu influenţează structura bilanţului, nefiind inclus în structura acestuia, deoarece aceste sume se înregistrează corect în contul 07499709 „Alte venituri din exploatare”, cont identificat în Bilanţul contabil, conform monografiei contabile amintite.
Banca este obligată să respecte monografia contabilă care este impusă de programul informatic SIBANC (Anexa 7), realizat de Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP şi orice intervenţie a contestatoarei sau altei bănci din sistemul CREDITCOOP este imposibilă, astfel că nu se susţin nici concluziile comisiei şi nici cele ale Consiliului de Administraţie al BNR.
S-a apreciat că nu pot fi acceptate nici susţinerile privitoare la influenţa sumelor înregistrate „în mod eronat şi nejustificat în contul 7499” la stabilirea profitului înregistrat în perioada august -decembrie 2012, din analiza indicatorilor financiari din Anexa nr. 4 putându-se vedea că rata creditelor neperformante este la un nivel foarte scăzut, comparativ cu media pe reţeaua băncilor cooperatiste.
Pentru a combate punctul de vedere al intimatei prin care s-a apreciat ca nedovedită susţinerea Băncii că din contul său curent se virează o cotă lunară de 10.000 RON către Banca Centrală Cooperatistă CREDITCOOP s-a reamintit de dovada reprezentată de Anexa nr. 9.
S-a mai arătat că sunt subiective observaţiile intimatei legate de suspiciunea inexistenţei fişei postului directorului general adjunct, din moment ce s-a reuşit să se menţină un standard destul de bun al activităţii în comparaţie cu celelalte structuri asemănătoare din sistem, precum şi că referirile critice sub aspectul corectitudinii activităţii consiliului de administraţie al Băncii contestatoare sunt consecinţa unei interpretări forţate şi fără dovezi materiale concrete.
Prin întâmpinare, BNR a invocat iniţial excepţia tardivităţii cererii în anulare a Hotărârii nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administraţie al BNR, însă cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică această excepţie procedurală nu a mai fost susţinută, de altfel din actele dosarului rezultând fără echivoc că Hotărârea contestată a fost comunicată Băncii Cooperatiste Victoria Bucureşti, cu confirmare de primire, la data de 11 iulie 2013, iar cererea intitulată „contestaţie” a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 26 iulie 2013, deci cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare stipulat expres în dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Pe fond, apărările BNR au vizat pe de o parte faptul că Banca a reluat în cuprinsul „contestaţiei” adresate instanţei motivele deja invocate prin contestaţia adresată Consiliului de Administraţie al BNR în conformitate cu art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, iar pe de altă parte faptul că, observându-se că s-a respectat tematica aprobată de conducerea BNR prin Împuternicirea nr. VI/46 din 12 aprilie 2013 (în aplicarea art. 393 alin. (2), art. 229 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006 modificată şi completată) în soluţionarea contestaţiei Consiliul de Administraţie (CA) al BNR a răspuns motivat tuturor aspectelor criticate de Bancă. În aceste condiţii, intimata a punctat că nu este întemeiată contestaţia împotriva Hotărârii nr. 5/2013 a CA al BNR, reluând în detaliu punctul său de vedere asupra fiecăreia din concluziile consemnate în Raportul de supraveghere ce o priveşte pe BCVB.
În analiza sa, Înalta Curte este datoare a preciza mai întâi de toate că, potrivit jurisprudenţei sale în materie, calificarea corectă din punct de vedere juridic a căii de atac formulate în temeiul art. 275 alin. (2) din Capitolul IX („Căi de contestare”) al O.U.G. nr. 99/2006 modificată şi completată de către Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti este aceea de „recurs”, avându-se în vedere competenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie astfel cum au fost stabilite prin art. 21 din Legea nr. 304/2004. În acest sens pot fi indicate ca repere de jurisprudenţă deciziile Secţiei contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1800 din 25 martie 2011 şi nr. 761 din 14 februarie 2012.
Totodată este necesar a se reaminti că O.U.G. nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 275 că:
„(1) Actele adoptate de Banca Naţională a României conform dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute la art. 108 alin. (1) ori la persoanele desemnate să asigure conducerea sucursalelor instituţiei de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre motivată în termen de 30 de zile de la data sesizării.
(2) Hotărârea consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României poate fi atacată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Banca Naţională a României este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
(4) În cazul contestării în instanţă a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.”
În lumina textului legal citat mai înainte se desprinde concluzia că obiectul examinării de către instanţa competentă, în speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, îl constituie doar legalitatea actelor emise de BNR, aspectele legate de oportunitate, evaluări şi analize calitative care stau la baza emiterii actelor BNR fiind atributul exclusiv şi legal al BNR.
În speţă, aşa cum corect a sesizat intimata, Banca recurentă nu a indicat cauzele/motivele de nelegalitate ale Hotărârii CA al BNR nr. 5 din 1 iulie 2013, reiterând aspectele criticate cu ocazia contestării Raportului de supraveghere înregistrat la instituţia de audit sub nr. 784 din 16 mai 2013. Or, din considerentele Hotărârii nr. 5/2013 rezultă că CA al BNR a analizat punctual aspectele imputate de Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti, motivându-se în fapt şi în drept soluţia de respingere ca nefondată a contestaţiei, cu consecinţa menţinerii Raportului de supraveghere din 16 mai 2013.
Nu subzistă critica recurentei privind „depăşirea”tematicii aprobate de conducerea BNR pentru acţiunea de supraveghere prin inspecţie la faţa locului la BCVB în perioada 15 - 19 aprilie 2013, respectiv în vederea verificării activităţii desfăşurate de această Bancă şi îndeplinirea condiţiilor pentru aplicarea prevederilor art. 393 alin. (2), respectiv 299 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 99/2006, deoarece aşa cum reiese din documentele depuse în probaţiune acţiunea Direcţiei de Supraveghere s-a desfăşurat conform obiectivului aprobat prin Împuternicirea nr. VI/46 din 12 aprilie 2013. Aşadar, afirmaţiile recurentei privind nerespectarea tematicii aprobate de conducerea BNR nu sunt susţinute de materialul probator.
Aşa cum însăşi recurenta a menţionat cu ocazia exercitării căii de atac prevăzute de art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, observaţiile Direcţiei de Supraveghere au vizat în principal două aspecte: modalitatea e efectuare a retragerilor de părţi sociale şi modul de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de retragere părţi sociale şi a cheltuielilor de urmărire credite.
Astfel, Raportul de supraveghere încheiat la 16 mai 2013 a concluzionat că:
- aspectele referitoare la exercitarea necorespunzătoare a unor atribuţii/responsabilităţi pe linia efectuării retragerilor de părţi sociale conduc la concluzia însuşirii deficitare a prevederilor legale în materie şi, în consecinţă, aplicarea defectuoasă a reglementărilor interne, cu impact asupra expunerii băncii la riscul operaţional, legal şi reputaţional, având în vedere mai multe reclamaţii depuse fie la Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor fie la Casa Centrală Creditcoop;
- numărul mare de retrageri de părţi sociale şi modul defectuos în care a procedat banca cooperatistă a transferul sumelor în conturile menţionate în cuprinsul Raportului, reprezintă o practică imprudentă care are un impact nefavorabil asupra profiturilor şi capitalurilor băncii, având în vedere că frecventele cazuri de retragere de părţi sociale pot genera erodarea capitalului şi, implicit, neîncadrarea în nivelul indicatorilor privind capitalul minim reglementat şi afectarea lichidităţii;
- abordarea superficială a problematicii stabilirii competenţelor de aprobare a creditelor, neasigurarea unei separări corespunzătoare a responsabilităţilor pe linia promovării şi vânzării creditelor şi respectiv a analizei riscului de credit nu asigură un cadru sănătos şi prudent de administrare a riscului de credit cu impact asupra expunerii băncii la acest risc, dar şi riscul de conformitate şi operaţional, crescând şi potenţialul expunerii la riscul de fraudă.
Exercitându-şi rolul legal conferit de art. 275 alin. (3) din O.U.G. nr. 99/2006, BNR - Consiliul de Administraţie s-a pronunţat prin Hotărârea nr. 5 din 1 iulie 2013 asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative ale Direcţiei de Supraveghere, examinând şi din perspectiva aspectelor criticate de BCVB prin contestaţia formulată împotriva Raportului din 16 mai 2013 şi conchizând în mod argumentat că niciuna din criticile contestatoarei nu este fondată şi că se impune menţinerea Raportului de supraveghere înregistrat la instituţia de credit cu nr. 784 din 16 mai 2013.
Este justă observaţia intimatei că recurenta nu a motivat calea de atac promovată împotriva Hotărârii CA al BNR, nearătând în cuprinsul „contestaţiei” adresate instanţei de judecată competente care sunt criticile sale faţă de modul de soluţionare a contestaţiei nr. 933 din 5 iunie 2013 şi reluând aspectele deja analizate de Consiliul de Administraţie al BNR, detaliate în Hotărârea nr. 5/2013 şi prezentate rezumativ în considerentele prezentei decizii.
Faţă de cele arătate şi având în vedere dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 aprobate prin Legea nr. 227/2007 cu modificările şi completările ulterioare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Banca Cooperatistă Victoria Bucureşti împotriva Hotărârii nr. 5 din 1 iulie 2013 a Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7740/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7750/2013. Contencios → |
|---|
