ICCJ. Decizia nr. 7788/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7788/2013
Dosar nr. 224/32/2012
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012 întocmit de autoritatea pârâtă, şi suspendarea efectelor acestuia.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că este consilier judeţean, fiind în acelaşi timp angajată în baza unui contract de muncă la Unitatea administrativ-teritorială a municipiului Bacău, şi că în mod abuziv şi nelegal a apreciat inspectorul de integritate faptul că funcţia de consilier judeţean este incompatibilă cu calitatea de angajat în cadrul aparatului consiliului local.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 110 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta M.V. şi, în consecinţă, a anulat Raportul de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012 emis de Agenţia Naţională de Integritate, a respins cererea de suspendare, ca nefondată şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost angajată în funcţia de director potrivit Contractului de muncă nr. 3195 din 2 septembrie 2004 încheiat cu „Primăria municipiului Bacău, activitatea sa desfăşurându-se la Direcţia de Salubrizare şi Spaţii Verzi şi că începând cu data de 3 iulie 2008, reclamanta deţine şi funcţia de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bacău.
Curtea a apreciat că interpretarea dată de pârâtă dispoziţiilor art. 88 alin. (1) lit. c ) din Legea nr. 161/2003 este greşită, întrucât prin folosirea sintagmelor consiliu local respectiv şi consiliile judeţene respective, precum şi prin inserarea conjuncţiei sau, în mod vădit legiuitorul a urmărit ca incompatibilitatea să intervină atunci când consilierul local este funcţionar sau angajat în aparatul consiliului local (al primarului), iar consilierul judeţean este angajat în aparatul consiliului judeţean.
Astfel cum a fost structurat art. 88 alin. (1) lit. c) şi ţinând cont de scopul legii, textul în discuţie nu poate fi interpretat decât în sensul că un consilier local nu poate deţine concomitent funcţii în aparatul consiliului local (al primarului) iar consilierul judeţean nu poate deţine funcţii în aparatul consiliului judeţean ori a prefecturii.
Curtea a concluzionat că deţinerea funcţiei de director în cadrul Primăriei municipiului Bacău la direcţia de spaţii Verzi, concomitent cu deţinerea funcţiei de consilier judeţean nu este de natură a încălca regimul juridic al incompatibilităţilor.
În ce priveşte cererea de suspendare, instanţa a reţinut că sunt întrunite ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, dacă în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat condiţia este îndeplinită, fiind evidentă îndoiala asupra legalităţii actului, a doua condiţie, în raport de efectele raportului de evaluare, nu este îndeplinită, neputându-se reţine o pagubă iminentă în accepţiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă
Împotriva Sentinţei civile nr. 110 din 11 mai 2012, în termen legal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, solicitând modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii reclamantei-intimate, pentru motivele încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că soluţia primei instanţe este netemeinică şi nelegală întrucât au fost incorect aplicate şi interpretate prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Recurenta a arătat că prima instanţă a nesocotit prevederile art. 1321 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale republicată, potrivit cu care denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului.
Aşa fiind, în opinia recurentei, prin interpretarea sistematică a textelor de lege incidente, în speţă nu poate fi susţinută cu succes teza potrivit căreia incompatibilitatea vizează consilierul local ce are totodată şi calitatea de funcţionar public angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local, iar nu în cadrul aparatului propriu al primarului (autoritatea executivă), câtă vreme prin art. 1321 din Legea nr. 215/2001 s-au adus completări în ceea ce priveşte denumirea aparatului propriu de specialitate.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând hotărârea primei instanţe faţă de motivele şi criticile invocate, raportat la prevederile legale aplicabile şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul de faţă, pentru cele în continuare arătate.
Reclamanta-intimată M.V. a sesizat instanţa de contencios administrativ competentă pentru exercitarea controlului de legalitate în ceea ce priveşte Raportul de evaluare nr. 11936/G/II din 1 martie 2012, întocmit de autoritatea recurentă, prin care s-a concluzionat că în perioada 3 iulie 2008 - în prezent, reclamanta a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, prin deţinerea simultană a funcţiei de consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Bacău şi a funcţiei de director în cadrul Direcţiei Servicii Publice, angajată prin contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv Primăria Municipiului Bacău.
În condiţiile în care situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută şi de prima instanţă, dar şi în cuprinsul actului administrativ atacat, nu a fost practic contestată, Înalta Curte arată că problema de drept pe care prima instanţă a avut a o dezlega a vizat interpretarea şi aplicarea în cauză a prevederilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, potrivit cu care:
„- funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu (…) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv.”
Raportat la norma legală sus-arătată prima instanţă a apreciat nelegalitatea actului atacat, considerând că utilizarea în mod distinct de către legiuitor a celor două sintagme „consilier local” sau „consilier judeţean” şi adăugarea cuvântului respectiv, este de natură a demonstra reglementarea şi statuarea distinctă a stărilor posibile de incompatibilitate pe cele două sisteme de decizie administrativă analizate de legiuitor şi anume sistemul local şi respectiv sistemul judeţean.
A mai arătat prima instanţă că în aprecierea stării de incompatibilitate, faţă şi de intenţia legiuitorului se impune, în mod logic evitarea ipotezelor în care un consilier ar putea adopta hotărâri care să aibă influenţe asupra postului deţinut, ceea ce desigur că în cauza de faţă nu se realizează.
În acord cu interpretarea primei instanţe şi contrar susţinerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte arată că, raportat la conţinutul textului de lege aplicabil, în mod corect şi deplin raţional, s-a considerat că nu poate subzista o stare de incompatibilitate, de genul consilier local şi angajat al unei unităţi din subordinea consiliului judeţean sau al Prefecturii, ori invers, deoarece nu există o legătură de subordonare directă în instituţiile de la nivel local faţă de cele de la nivel judeţean, şi nici o legătură de subordonare directă între persoanele alese la nivel local şi cele alese la nivel judeţean.
Inexistenţa unui sistem de subordonare administrativă sau decizională între consiliul judeţean şi consiliul local derivă inclusiv din definirea celor două structuri şi a atribuţiilor acestora prin Legea nr. 215/2001 cât şi din modul de alegere a membrilor acestora stabilit prin Constituţie şi Legea electorală.
Or, atâta vreme cât legislaţia nu stabileşte o structură de subordonare între cele două tipuri de consilii nu poate exista nici o legătură de subordonare între entităţile juridice din aparatul propriu al acestora.
De altfel, Înalta Curte a statuat deja în jurisprudenţa sa în materie (cu titlu de exemplu a se vedea Decizia nr. 6358 din 26 septembrie 2013) în acest sens, apreciind că, din perspectivă logico-juridică, textul incident nu poate fi interpretat în maniera înfăţişată în cuprinsul actului atacat.
Mai mult, nici prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă, deşi susţine că textul legal este neechivoc, nu arată, în mod explicit şi convingător care sunt elementele ce converg spre o atare concluzie.
Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă nu sunt întemeiate şi în considerarea analizei literale a textului art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, pornind de la utilizarea de către legiuitor a conjuncţiilor „şi”, „sau”.
Atâta vreme cât legiuitorul a utilizat conjuncţia "sau" în textul de lege, este evident că a urmărit realizarea unei reglementări alternative şi nu cumulative pentru cele două sisteme de subordonare, consiliul local şi personalul aparatului din subordine şi respectiv consiliul judeţean şi aparatul din subordine. Utilizarea conjuncţiei "sau" este mai mult întărită de legiuitor şi de inserarea cuvântului "respectiv" tocmai pentru a face diferenţa de reglementare.
În fine, nici trimiterile şi referirile recurentei la prevederile art. 1321 din Legea nr. 215/2001 a Administraţiei publice locale, nu sunt de natură a configura un raţionament juridic diferit de cel al primei instanţe, la care şi instanţa de recurs achiesează, natura principială a reglementării incidente rămânând neschimbată.
Concluzionând, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate invocate astfel că nu se impune modificarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 110 din 11 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurenta Agenţia Naţională de Integritate la plata către intimata M.V. a sumei de 1.500 RON cu titlu cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7787/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7792/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
