ICCJ. Decizia nr. 7787/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7787/2013
Dosar nr. 6998/2/2012
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.T.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anularea Ordinului nr. 1484 din 6 august 2012 emis de pârât, precum şi obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să calculeze şi să stabilească drepturile salariale ţinând cont de gradul profesional al reclamantului, de procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a obţinut gradul profesional de procuror de curte de apel din ianuarie 1994 când a fost numit procuror financiar al Curţii de Conturi a României - Camera de Conturi a Judeţului Vaslui, fiind ulterior preluat, prin O.U.G. nr. 117/2003, de către Ministerul Public, cu acest grad profesional, şi salarizat în raport de acest grad profesional până la emiterea ordinului contestat.
Reclamatul a mai arătat că prin Ordinul nr. 1484/2012 i s-au stabilit, începând cu 1 august 2012, drepturile salariale, fiind încadrat greşit în gradul de procuror de parchet de pe lângă tribunal, în loc de grad de procuro de parchet de pe lângă Curtea de Apel, şi s-a reţinut greşit ca dată de stabilire a drepturilor 1 august 2012, în loc de 1 iulie 2012.
Prin Sentinţa civilă nr. 677 din 13 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A.T.GH. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi, în consecinţă, a anulat Ordinul nr. 1484 din 6 august 2012 emis de pârât, obligând pe acesta să emită un nou ordin prin care să stabilească indemnizaţia lunară brută a reclamantului în raport de gradul profesional procuror de pe lângă curtea de apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a avut gradul de procuror de pe lângă curtea de apel înainte de a fi preluat de Ministerul Public şi a fost încadrat corect după preluare cu menţinerea gradului de procuror de pe lângă curtea de apel, până la emiterea actului contestat, fiind numit potrivit procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 117/2003 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2004, prin Decret al Preşedintelui României în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, salarizat conform dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002 asemenea unui procuror care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui parchet de pe lângă curtea de apel.
A mai reţinut că prin actul contestat, autoritatea pârâtă l-a reîncadrat pe reclamant fără să ţină cont de dreptul câştigat al acestuia, retrogradându-l pe funcţia de procuror de pe lângă tribunal, fără a avea temei pentru a reîncadra reclamantul în alt grad profesional decât cel deţinut, şi anume de procuror de pe lângă curtea de apel.
Împotriva Sentinţei civile nr. 677 din 13 februarie 2013 a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
În mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a considerat că ordinul emis este nelegal, întrucât autoritatea emitentă nu a ţinut cont de dreptul câştigat al intimatului-reclamant, respectiv gradul de procuror de pe lângă curte de apel, pronunţând o hotărâre cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti (art. 304 pct. 4 C. proc. civ.).
Recurentul critică soluţia pronunţată de instanţa de fond întrucât, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), hotărârea fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Reclamantul a fost reîncadrat în mod corect având funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal în clasa de salarizare 106, corespunzătoare vechimii în funcţie de peste 20 de ani şi gradaţiei 5.
Potrivit art. 8 din O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2004: „Procurorii financiari vor fi preluaţi de Ministerul Public potrivit procedurii prevăzute la art. 5”.
Totodată, potrivit art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, judecătorii şi procurorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicţionale ale camerelor de conturi judeţene erau salarizaţi cu coeficienţii de multiplicare prevăzuţi pentru funcţiile similare din cadrul curţilor de apel şi a parchetelor de lângă acestea.
Textul legal mai sus enunţat se referă strict numai la salarizare, nu şi la dobândirea gradului profesional, astfel încât, instanţa de fond a extins în mod netemeinic interpretarea în sensul că intimatul reclamant a dobândit grad profesional anterior preluării acestuia de către Ministerul Public, adăugând la lege.
Este evident că, în lipsa unei prevederi legale exprese care să acorde procurorilor financiari (preluaţi de Ministerul Public în condiţiile O.U.G. nr. 117/2002) gradul profesional de procuror la un parchet de pe lângă curtea de apel, nu se poate considera că fostele prevederi referitoare la salarizarea acestora constituie un temei suficient pentru ca intimatul-reclamant să fie reîncadrat în funcţia solicitată.
Prin ordinul atacat intimatul-reclamant nu a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, ci doar i-a fost stabilită indemnizaţia de încadrare lunară brută.
Este indubitabil că, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile sau a unei prevederi legale care ar acorda procurorilor financiari, preluaţi de Ministerul Public în condiţiile O.U.G. nr. 117/2002, gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, nu se poate considera că prevederile legale anterioare referitoare la salarizarea acestora constituie un temei suficient pentru a fi reîncadraţi în funcţia solicitată.
Trecerea dintr-un grad profesional inferior într-un grad profesional superior este atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, care gestionează cariera judecătorilor şi procurorilor, procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilind doar drepturile salariale.
În concluzie, Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1484 din data de 6 august 2012 este legal şi temeinic în ce priveşte reîncadrarea intimatului-reclamant şi este emis în executarea dispoziţiilor legale care îl ordonă.
Recursul este fondat, încadrarea criticilor urmând a fi realizată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod greşit prima instanţă a apreciat că intimatul-reclamant ar fi dobândit gradul de procuror al parchetului de pe lângă curtea de apel, aspect de care pârâtul, se reţine în sentinţa recurată, nu ar fi ţinut cont la emiterea Ordinului nr. 1484 din 6 august 2012.
Intimatul reclamant din prezenta cauză, domnul A.T.Gh., în prezent procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, a funcţionat anterior în cadrul Curţii de Conturi a României, din 1994 ca procuror financiar pe lângă Camera de Conturi a Judeţului Vaslui. Odată cu revizuirea Constituţiei României, în anul 2003, funcţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a fost desfiinţată, iar judecătorii financiari şi procurorii financiari din cadrul acestei autorităţi au fost preluaţi în structurile puterii judecătoreşti.
Acest fapt s-a produs prin O.U.G. nr. 117/2003, în art. 8 din acest act normativ stipulându-se că procurorii financiari sunt preluaţi de Ministerul Public. Dându-se efect acestei dispoziţii legale, reclamantul a fost numit prin decret al Preşedintelui României procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, unde funcţionează şi în prezent. Rezultă aşadar cu puterea evidenţei că reclamantul deţine gradul de procuror la parchetul de pe lângă tribunal şi nu a dobândit vreodată gradul de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, aşa cum a reţinut în mod eronat prima instanţă.
Este adevărat că reclamantul a beneficiat de salariul cuvenit unui procuror de la parchetul de pe lângă curtea de apel, în baza art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, la acest nivel fiind salarizaţi procurorii financiari în cadrul Curţii de Conturi, care funcţionau la nivelul camerelor de conturi judeţene, dar este vorba de salarizare, iar nu de acordarea unui grad profesional, de altfel, inexistent în sistemul Curţii de Conturi. Aşadar, reclamantul nu a avut la data preluării de către Ministerul Public gradul de procuror la parchetul de pe lângă curtea de apel, cum eronat a reţinut prima instanţă, astfel că nu se poate vorbi de un drept câştigat al acestuia, care să fi fost ignorat de emitentul actului infralegislativ contestat.
În consecinţă, Ordinul nr. 1484 din 6 august 2012 a fost emis legal de către recurentul-pârât, astfel că Înalta Curte constatând că sentinţa atacată este nelegală urmează să admită recursul şi să modifice sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului A.T.Gh. ca neîntemeiată, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Sentinţei civile nr. 677 din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantului A.T.Gh. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7756/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7788/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
