ICCJ. Decizia nr. 803/2013. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 803/2013
Dosar nr. 889/44/2012
Şedinţa publică de la 15 februarie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată sub nr. 889/44/2012, reclamanta B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Sănătate, suspendarea aplicării Ordinului nr. 301 din 20 iulie 2012 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Sănătate, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestuia.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 363 din 8 august 2012 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă cererea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu Preşedintele C.N.S. şi C.N.S., având ca obiect suspendare executare act administrativ şi, în consecinţă, a fost dispusă suspendarea Ordinului nr. 301 din 20 iulie 2012 emis de Preşedintele C.N.A.S., până la soluţionarea în fond a acţiunii formulate împotriva acestui act administrativ.
Instanţa a respins ca nefondate excepţiile invocate de pârâta C.N.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a formulat contestaţie împotriva Ordinului emis de către Preşedintele C.N.S. nr. 301/2012.
Curtea a constatat că există un caz bine justificat în cauza dedusă judecăţii, fiind invocate mai multe aspecte care fundamentează ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat.
Instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Preşedintele C.N.A.S., având în vedere că acesta este emitentul actului administrativ atacat.
Totodată, Curtea a respins ca nefondată excepţia lipsei de obiect, arătând că Ordinul nr. 301/2012 îşi produce efectele de la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă a reclamantei.
Instanţa a reţinut că revocarea mandatului s-a dispus în perioada de suspendare a contractului de management datorită incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medico-legal, fiindu-i încălcate reclamantei dreptul la egalitate de şanse şi tratament şi dreptul la securitate şi sănătate.
Prin urmare, instanţa a apreciat că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită de reclamantă, aspect care nu poate fi considerat ca fiind o prejudecare a fondului, ci doar o examinare sumară a împrejurărilor cauzei.
Pe de altă parte, caracterul iminent al prejudiciului ce va fi suportat de reclamantă este reprezentat de faptul că prin ordinul menţionat aceasta a fost eliberată din funcţie, iar consecinţa lipsei veniturilor lunare ar afecta situaţia financiară a reclamantei.
3. Recursul declarat de C.N.A.S.
Prin motivele de recurs formulate recurenta C.N.A.S. a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.N.S.A.S., întrucât acesta este reprezentantul legal al instituţiei emitente a actului administrativ a cărui nelegalitate se invocă şi are atribuţiile stabilite în mod expres la art. 281 din Legea nr. 95/2006, fiindu-i aplicabile prevederile responsabilităţii ministeriale. A precizat recurenta că nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana care este titulară a drepturilor şi obligaţiilor în raportul dedus judecăţii, întrucât calitatea de emitent al actului contestat o are C.N.A.S.
De asemenea, a arătat recurenta că în mod greşit a fost soluţionată de instanţa de fond excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a Ordinului C.N.A.S. nr. 301 din 20 iulie 2012, întrucât acesta nu produce efecte juridice deoarece reclamanta se afla în concediu medical, iar prin Ordinul nr. 303 din 23 iulie 2012 este menţionat în mod expres ca Ordinul nr. 301/2012 produce efecte de la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă, dovedită cu certificat medical.
Recurenta a criticat soluţia dată de instanţa de fond cu privire la suspendarea actului atacat, arătând că reclamanta nu face dovada existenţei unui caz bine justificat şi, în consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru admiterea cererii de suspendare.
S-a precizat că Ordinul nr. 301 din 20 iulie 2012 este legal şi temeinic, întrucât concediul medical al reclamantei a fost adus la cunoştinţa C.N.A.S. abia la data de 23 iulie 2012, iar prin acest ordin atacat a fost revocat mandatul reclamantei justificat datorită neîndeplinirii obligaţiilor legale şi contractuale prevăzute în contractul de management din 01 iunie 2010, constatate în urma acţiunii de control a C.N.A.S. dispusă prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 255 din 29 iunie 2012 şi consemnate în Raportul de control din 13 iulie 2012.
Recurenta a precizat că nu a fost dovedită nici cerinţa pagubei iminente, întrucât nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcţionării C.A.S. Brăila, nefiind semnalate nici un fel de probleme în activitatea acestei instituţii.
I. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi rejudecând cauza pe fond, va respinge acţiunea reclamantei, pentru considerentele ce urmează:
Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 şi art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât şi în faza sesizării instanţei cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.
Este bine cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate şi că acest act administrativ constituie el însuşi titlu executoriu.
Tocmai de aceea suspendarea actelor administrative, ca operaţie juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ne apare ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
În cauza de faţă dedusă judecăţii ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanţa având posibilitatea să dispună suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Înalta Curte a constatat că suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
Or, prin sentinţa recurată, instanţa a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut că sunt dovedite aspecte ale cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea publică.
Înalta Curte, examinând cererea de suspendare formulată, a constatat că prin ordinul atacat mandatul reclamantei a fost revocat justificat, datorită neîndeplinirii obligaţiilor legale şi contractuale prevăzute în contractul de management din 01 iunie 2010, constatate în urma acţiunii de control a C.N.A.S. dispusă prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 255 din 29 iunie 2012 şi consemnate în Raportul de control din 13 iulie 2012.
Faţă de circumstanţele concrete ale cauzei ce formează obiectul dosarului de faţă, Înalta Curte reţine că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de suspendare nu pot fi reţinute de instanţa de control judiciar, având în vedere că ordinul atacat este emis cu respectarea dispoziţiilor legale şi de autoritatea competentă a emite actul, iar certificatul de concediu medical a fost adus la cunoştinţa autorităţii emitente abia la data de 23 iulie 2012, când art. 3 din Ordinul nr. 301 din 20 iulie 2012 a şi fost modificat, în sensul că efectele se vor produce de la data încetării incapacităţii temporare de muncă, dovedite cu certificat medical.
Cercetând în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actului contestat, Înalta Curte a reţinut că acestea nu se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Cu privire la condiţia pagubei iminente, Înalta Curte reţine că nu au fost aduse argumente care să conducă la concluzia producerii unei asemenea pagube, întrucât situaţia drepturilor salariale neîncasate nu poate proba existenţa unei pagube iminente, având în vedere faptul că aceste drepturi pot fi recuperate ulterior ca urmare a anulării actului atacat.
Cu privire la critica formulată de recurentă în ceea ce priveşte soluţia dată de instanţa de fond excepţiilor invocate, Înalta Curte reţine că această critică nu este întemeiată, urmând a fi menţinută soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat şi va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge cererea reclamantei de suspendare a efectelor actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de C.N.A.S. împotriva sentinţei nr. 363 din 8 august 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea reclamantei B.L. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2013. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 811/2013. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
