ICCJ. Decizia nr. 1253/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1253/2014
Dosar nr. 21164/299/2008*
Şedinţa publică de la 12 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 6 februarie 2007, reclamantul Ministerul Integrării Europene a chemat în judecată pârâta SC C.M.T. SRL, solicitând instanţei să dispună:
- obligarea pârâtei, în baza art. 17 coroborat cu art. 18 din anexa nr. II a contractului de grant la plata sumei de 13.076,52 RON, reprezentând cofinanţarea de la bugetul de stat încasată necuvenit în baza contractului de grant;
- obligarea pârâtei, în baza art. 18 alin. (3) din anexa nr. I a contractului de grant la plata dobânzilor de întârziere calculate până la data efectuării plăţii, cu precizarea că până la data promovării acţiunii, dobânzile de întârziere se ridică la suma de 7.021,19 RON.
Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3471 din 18 mai 2009 a admis excepţia de necompetenţă teritorială, cauza fiind declinată la Judecătoria Târgu Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 4861 din 23 octombrie 2007, Judecătoria Târgu Mureş investită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva sentinţei civile nr. 4861/2007 a Judecătoriei Târgu Mureş a declarat recurs, pârâta SC C.M.T. SRL, recurs ce a fost respins ca tardiv declarat, prin decizia civilă nr. 649 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Mureş.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, cauza a fost înregistrată sub nr. 21164/2995/2008.
În şedinţa publică din data de 5 martie 2009, pârâta SC C.M.T. SRL a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului Ministerul Integrării Europene la plata sumei de 8.271 euro, echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând restul de plată la care s-a obligat autoritatea contractantă prin contractul de grant, sumă la care se adaugă dobânda legală.
De asemenea, pârâta SC C.M.T. SRL a formulat cerere de chemare în garanţie a Autorităţii Naţionale de Dezvoltare Regională „Centru Alba Iulia”, solicitând instanţei să dispună obligarea chematei în garanţie să plătească sumele de bani solicitate de reclamantul Ministerul Integrării Europene, întrucât contractul de grant a fost semnat în calitatea de „Autoritate de Implementare” şi de către chemata în garanţie care avea obligaţia să urmărească desfăşurarea proiectului şi să verifice îndeplinirea condiţiilor de implementare a acestuia, elaborând în acest sens rapoarte de monitorizare periodice. Ulterior pârâta a precizat cererea reconvenţională, arătând că solicită suma de 3.539.988 RON.
La data de 11 iunie 2009, reclamanta-pârâtă a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de cererea reconvenţională.
Prin sentinţa nr. 8763 din 29 aprilie 2010, Judecătoria sector 1 Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în contradictoriu cu pârâta SC C.M.T. SRL şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtă ca fiind prescrisă.
Cererea de chemare în garanţie a Autorităţii Naţionale de Dezvoltare Regională „Centrul Alba Iulia”, formulată de pârâta SC C.M.T. SRL a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 1416 din 6 decembrie 2010 a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei împotriva sentinţei civile nr. 8763 din 29 aprilie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, a casat sentinţa recurată, cauza fiind trimisă spre competentă soluţionare în prima instanţă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal .
Prin sentinţa civilă nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea precizată, formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei în contradictoriu cu pârâta SC C.M.T. SRL şi chemata în garanţie Autoritatea Naţională de Dezvoltare Regională „Centrul Alba-Iulia”, a fost respinsă cererea reconvenţională ca prescrisă, iar cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 4969 din 9 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, iar prin decizia nr. 4651 din 8 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat în cauză, sentinţa nr. 4969/2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Hotărârea instanţei de fond
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2239 din 4 iulie 2013 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului în contradictoriu cu pârâtul SC C.M.T. SRL şi chemata în garanţie Autoritatea Naţională de Dezvoltare Regională Centrul Alba-Iulia.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL la plata sumei de 13.076,52 RON, plus dobânda de întârziere, motivat de faptul ca o serie de cheltuieli efectuate în derularea contractului de grant nu întrunesc condiţiile de eligibilitate.
Pentru a fi considerate eligibile pentru proiect costurile trebuie să fie necesare pentru realizarea proiectului, să fie prevăzute în contract şi să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase, mai ales în privinţa eficienţei economice şi a raportului cost/beneficii, să fie angajate în cursul de execuţie al proiectului fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final şi să fie efectiv angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului sau partenerilor, să fie identificabile şi verificabile şi să fie susţinute de documente justificative în original [art. 14 alin. (1) din anexa nr. II a condiţiilor generale aplicabile contractelor de finanţare nerambursabila).
Sumele solicitate a fi rambursate, au un caracter eligibil, întrunind pe deplin condiţiile enumerate anterior.
Pentru capitolul bugetar 1 „Resurse Umane”, linia bugetara 1.1. „salarii” se pretinde un sold de 607,95 euro reprezentând cheltuieli neeligibile dar instanţa a reţinut că angajarea celor doua persoane (îngrijitor şi asistent medical) a fost prevăzuta încă din faza iniţială a proiectului şi aprobată, activitatea lor fiind necesară în realizarea proiectului, pe toată durata de execuţie a acestuia şi pe baza unor documente justificative financiar-contabile.
Cheltuielile efectuate pentru produse curăţenie şi transport gunoi sunt eligibile, la capitolul costuri administrative.
Consumabilele sunt eligibile în cadrul liniei bugetare: consumabile şi rechizite de birou, iar cheltuielile din cadrul liniei bugetare 3.2 „Mobilier, echipamente”, sunt de asemenea eligibile. De asemenea, instanţa a reţinut că pentru aparatul de anestezie s-a utilizat procedura simplificată de achiziţie, iar pentru aparatul de chirurgie laser procedura de licitaţie deschisă local, respectându-se limitele valorice minime şi maxime contractuale.
Instanţa a reţinut că pentru achiziţionarea aparatului de anestezie a fost respectată procedura de achiziţie, conform instrucţiunilor primite de la Autoritatea Naţională de Dezvoltare Regională Centru Alba-Iulia cu prilejul instruirii făcute în luna februarie 2003, înainte de începerea derulării proiectului.
Astfel, în cadrul proiectului s-au organizat trei tipuri de licitaţii cu proceduri diferite în funcţie de preţul serviciilor, bunurilor, după cum a fost precizat în anexa nr. IV şi anume:
Procedura pentru acordarea de contracte pentru bunuri, servicii de 5.000 euro sau mai puţin:
- Oferta unică. Această procedură s-a utilizat pentru serviciul de „Consultanţă şi asistenţă tehnică pentru managementul proiectului”, suma contractului 2.000 euro.
- Procedura pentru acordarea de contracte pentru bunuri cu valoare între 5.000-30.000 euro
- Procedura simplificată. Această procedură s-a utilizat pentru achiziţionarea aparatului de anestezie, suma contractului 19.499 euro.
Procedura pentru acordarea de contracte pentru bunuri cu valoare de cel puţin 30.000 euro şi sub 150.000 euro, licitaţie deschisă locală utilizată pentru achiziţionarea aparatului de chirurgie laser, valoarea contractului 35.000 euro.
Pentru achiziţionarea celor doua aparate, de anestezie şi laser chirurgie, s-au utilizat proceduri distincte deoarece sunt aparate total diferite, care funcţionează separat unul de celalalt nefiind interschimbabile. Aparatul de anestezie se utilizează pentru adormirea pacientului, paralizia musculaturii respiratorii şi preluarea respiraţiei de către aparat pe durata intervenţiei chirurgicale şi a altor intervenţii. Se utilizează şi separat de aparatul de chirurgie laser, în domenii medicale în care aparatul laser nu se poate utiliza.
De asemenea, aparatul de laser chirurgie este folosit pentru tăierea şi îndepărtarea unor tumori, el putând fi utilizat şi independent în unele tratamente care nu necesită anestezierea pacientului. De aceea s-a considerat ca fiind două aparate independente care nu pot fi înlocuite unul cu celalalt deoarece au funcţii şi utilizări diferite, licitaţiile au fost organizate separat în funcţie de modalităţile prevăzute în dispoziţiile generale şi anexa nr. IV şi în funcţie de preţul de achiziţie al fiecăruia.
Atât pentru procedura de licitaţie locală deschisă cât şi pentru procedura simplificată s-au trimis invitaţii de participare la licitaţii separat pentru fiecare aparat. La licitaţia locală deschisă s-au solicitat 6 caiete de sarcini, în urma anunţului din ziarul A., s-au prezentat 5 societăţi specializate în producţia sau vânzarea aparatelor cu acest specific. La procedura simplificată din 6 societăţi invitate s-au prezentat la licitaţie 4 societăţi care comercializau în România diferite aparate de anestezie de provenienţa de la firme producătoare din Uniunea Europeană.
Doua societăţi (D. şi T.) s-au prezentat la ambele licitaţii fără a se fi considerat că există incompatibilitate în a se prezenta aceleaşi firme la cele două licitaţii, când specificaţia tehnică era diferită pentru fiecare aparat. Nu există o indicaţie care să interzică participarea unei firme la două sau mai multe licitaţii, pentru bunuri diferite, care au domeniul de activitate respectiv în statutul societăţii şi comercializează în nume propriu sau ca reprezentanţi ai altor firme din Uniunea Europeană cu care au exclusivitate de distribuţie pentru România, diverse aparate medicale.
Este evident că oferta cea mai bună din punct de vedere tehnico-economic a fost prezentată în ambele cazuri de societăţi specializate pe fiecare tip de aparatură, aparate de chirurgie cu laser şi aparate pentru anestezie, reprezentând producători recunoscuţi în domeniu.
Instanţa a reţinut că achiziţia nu a fost fragmentată artificial, a fost utilizată metoda cea mai potrivită pentru a se asigura eficienţa maximă utilizării fondurilor.
Cheltuielile de „asistenţă tehnică” sunt costuri indirecte conform art. 143 din dispoziţiile generale şi administrative, iar costurile indirecte sunt eligibile atâta timp cât nu includ costuri care se regăsesc în alt capitol ale bugetului contractual.
Contractul de „asistenţă tehnică” nu a fost prevăzut la alt capitol bugetar, necesitatea lui fiind determinată de volumul actelor întocmite pe parcursul proiectului, neexistând personal specializat în societate pe acest domeniu.
Ca urmare, instanţa a reţinut că acţiunea nu este fondată, iar pentru aceleaşi considerente a fost respinsă şi cererea de chemare în garanţie.
Cu referire la cererea reconvenţională, instanţa de fond a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea ca fiind prescrisă.
Dispoziţiile art. 15 alin. (1) din condiţiile generale ale contractului arată că „Restul de plăţi se plăteşte în termen de 60 de zile de la înregistrarea de către autoritatea contractantă a cererii de plată finală, însoţită de raportul final, sub rezerva aprobării acestui raport conform art. 15 alin. (2)”.
Cererea de plată finală, formulată de pârâta reclamantă a fost înregistrată la data de 20 noiembrie 2003, iar cererea reconvenţională a fost formulată la data de 5 martie 2009, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 1 şi art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 2239 din 4 iulie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul 21164/299/2008*, a declarat recurs, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice prin care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că hotărârea recurată nu este motivată, iar în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii precizate şi obligarea pârâtei SC C.M.T. SRL la plata sumei de 13.076,52 RON şi a dobânzilor de întârziere.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi art. 3041C. proc. civ., recurenta arată, în esenţă, că hotărârea recurată nu este motivată sub aspectul cheltuielilor neeligibile din cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii”, suma de 607,95 euro, reprezentând salarii a două persoane angajate în timpul derulării proiectului, nefiind eligibilă.
Instanţa a reţinut greşit şi în contradictoriu cu probatoriul administrat, că suma menţionată este eligibilă, având în vedere că cele două persoane „au fost angajate pentru proiect şi în timpul desfăşurării acestuia”, fără să aibă în vedere şi apărările invocate, vizând dispoziţiile art. 9.1. şi art. 14 din Condiţiile generale ale contractului de grant.
Aceste apărări nu au fost analizate de instanţă, punând în imposibilitate ca recurenta-reclamantă de a invoca motivele de nelegalitate şi implicit imposibilitatea instanţei de recurs de a verifica legalitatea hotărârii.
Sunt încălcate astfel dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora instanţele au obligaţia de a menţiona în considerentele hotărârilor date, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării soluţiilor, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Albina contra României, reţinându-se că exigenţele unui proces echitabil impun examinarea efectivă de către instanţă a mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor.
De asemenea, sentinţa este nemotivată şi cu privire la neeligibilitatea cheltuielilor cu consumabile, instanţa luând în calcul faptul că aceste cheltuieli au fost decontate în cadrul liniei bugetare 4.4., „Alte servicii” fără să ţină cont că aceste consumabile sunt eligibile în cadrul liniei bugetare 4.3. „Consumabile, rechizite birou”.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra contractului de asistenţă cu societatea B., considerat eligibil deoarece nu a fost depus împreună cu raportul final.
Nu sunt eligibile nici cheltuielile pentru „asistenţa tehnică” în cadrul capitolului bugetar 8 „Costuri administrative” deoarece aici se decontează un procent fix al cheltuielilor de regim ale beneficiarului până la maxim 7% din valoarea totală a costurilor eligibile directe.
Pârâta nu a prevăzut în bugetul proiectului sume în vederea obţinerii serviciilor de consultanţă şi ca urmare nu poate fi considerată eligibilă suma derivată din aceste servicii.
Cu privire la linia bugetară 3.2. „Mobilier şi echipamente” este de menţionat că pârâta-intimată a utilizat procedura licitaţiei deschise pentru achiziţionarea aparatului de chirurgie laser şi procedura simplificată pentru aparatul de anestezie, dar având în vedere că în cadrul liniei bugetare 3.2. „Mobilier, echipamente” era prevăzută suma de 58.730 euro, intimata avea obligaţia respectării procedurii de licitaţie deschisă pentru ambele echipamente, cu atât mai mult cu cât două societăţi, D. şi T., au depus oferte pentru ambele echipamente achiziţionate.
Licitaţia a fost organizată în temeiul O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, iar coroborarea prevederilor anexei nr. IV din contract cu prevederile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, rezultă că intimata a încălcat principiul interzicerii divizării artificiale a licitaţiei prin achiziţionarea separată a celor două echipamente.
Este lipsit de relevanţă faptul că cele două echipamente erau diferite, având în vedere bugetul alocat pentru achiziţionare şi prevederile contractuale.
Ca urmare, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare sau modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii.
Intimata-pârâtă SC C.M.T. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că instanţa de fond a motivat hotărârea pronunţată, arătând care sunt considerentele pentru care a reţinut ca fiind exigibile cheltuielile efectuate pentru implementarea proiectului.
Chemata în garanţie, Autoritatea Naţională de Dezvoltare Regională „Centru Alba-Iulia”, a formulat precizări „cu privire la cererea de chemare în garanţie, făcând trimitere la întâmpinarea depusă în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 octombrie 2012, în primul ciclu procesual.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport de criticile formulate, probatoriul administrat şi temeiul de drept invocat, se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a sentinţei recurate.
Primul motiv de recurs vizează nemotivarea hotărârii, în sensul că instanţa de fond nu a motivat de ce a reţinut caracterul eligibil al cheltuielilor din cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii” şi al cheltuielilor cu consumabile, motiv de recurs ce urmează a fi analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurent, vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, dar sentinţa recurată cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt şi drept esenţiale în cauză, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă, arătând pe larg care au fost considerentele pentru care a reţinut ca fiind exigibilă suma de 607,95 euro, linia bugetară 1.1. „Salarii” această cheltuială fiind prevăzută din faza iniţială a proiectului, fiind de asemenea necesară în realizarea proiectului şi justificată prin documentele financiar-contabile.
De asemenea, au fost dezvoltate considerentele avute în vedere de instanţă pentru a reţine caracterul eligibil al cheltuielilor efectuate pentru produsele de curăţenie şi transport gunoi şi cheltuielile cu consumabilele, criticile recurentei fiind nefondate.
Dreptul la un proces echitabil impune, fără îndoială, aşa cum susţine recurentul, motivarea hotărârii judecătoreşti dar atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invocă în susţinerea uneia şi aceleiaşi cereri, iar C.E.D.O. a reţinut în cauza Higgins şi alţii că motivarea care stă la baza hotărârii judecătoreşti nu trebuie să trateze separat fiecare dintre problemele punctuale ridicate de fiecare parte.
O motivare sumară, nu reprezintă o nemotivare a hotărârii în condiţiile în care instanţa a analizat în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, în acest sens pronunţându-se şi C.E.D.O. în hotărârea Helle contra Finlandei din 19 decembrie 1997.
Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile recurentei, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care instanţa de fond a stabilit împrejurările de fapt esenţiale, a analizat probele ce au fost administrate, a evocat normele substanţiale incidente şi aplicarea lor în speţă raportat la contractul de grant încheiat de părţile litigante, hotărârea permiţând exercitarea controlului judiciar solicitat de recurentă.
Recurenta nu arată în ce constă nelegalitatea hotărârii pronunţate de prima instanţă din perspectiva motivelor de recurs prevăzute la art. 304, invocând doar dispoziţiile art. 3041C. proc. civ., reluând criticile formulate iniţial în recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 4969/2011, recurs soluţionat prin decizia de casare nr. 4651/2012 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Se susţine că litigiul dintre părţi a fost generat de executarea obligaţiilor contractuale stabilite prin contractul de grant, contract în baza căruia intimata SC C.M.T. SRL a beneficiat de un împrumut nerambursabil ce urma a fi utilizat pentru execuţia proiectului „Modul funcţional de chirurgie şi laser”.
Pentru implementarea proiectului, intimata-pârâtă a primit un avans de 38.560 euro, recurenta-reclamantă susţinând prin cererea de chemare în judecată că o parte din cheltuielile prezentate spre decontare nu sunt eligibile.
Pentru a analiza caracterul eligibil al cheltuielilor efectuate de intimată şi contestate de recurenta-reclamantă, instanţa de fond, în mod corect s-a raportat la clauzele contractuale, mai precis la anexa nr. II din contractul de grant prin care sunt stabilite condiţiile generale aplicabile contractelor de finanţare nerambursabile din partea Comunităţii Europene, încheiate în cadrul programelor descentralizate de ajutor extern.
La art. 14 alin. (1) din anexa nr. II (Dosar nr. 1322/302/2007 al Judecătoriei sector 5 Bucureşti) sunt prevăzute expres condiţiile necesare pentru a fi considerate costuri eligibile, iar la art. 14 alin. (2) sunt enumerate costurile considerate eligibile.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din anexa nr. II, pentru a fi considerate eligibile pentru proiect, costurile trebuie să fie:
- necesare pentru realizarea proiectului, să fie prevăzute în contract şi să respecte principiile unei gestiuni financiare sănătoase;
- angajate în cursul duratei de execuţie a proiectului, aşa cum este aceasta definită în art. 2 din condiţiile speciale, fără a prejudicia eligibilitatea costurilor la auditul final;
- efectiv angajate, înregistrate în contabilitatea beneficiarului fiind susţinute de documente justificative.
De asemenea potrivit art. 14alin. (2) din anexa nr. II, sunt considerate costuri directe şi eligibile:
- cheltuielile cu personalul aferent proiectului;
- cheltuielile de achiziţionare echipamente şi servicii;
- cheltuieli cu bunuri şi consumabile;
- cheltuieli care deriva în mod direct din cerinţele contractului.
Referitor la suma de 607,95 euro, reprezentând salariile a două persoane angajate în timpul desfăşurării proiectului, se reţine că în mod corect a fost reţinut caracterul eligibil, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (2) din anexa nr. II la contract, unde se stabileşte explicit ca cheltuielile cu personalul aferent proiectului sunt costuri directe eligibile.
Prin angajarea cheltuielilor necesare proiectului în cuantum de 607,95 euro în cadrul liniei bugetare 1.1. „Salarii” nu a avut loc o modificare a contractului aşa cum susţine recurenta invocând dispoziţiile art. 9 din anexa nr. II la contract, atâta timp cât au fost respectate dispoziţiile art. 14 pct. 1 din aceeaşi anexă.
Cu privire la cheltuielile efectuate pentru produsele de curăţenie şi transport gunoi, în mod corect au fost considerate ca fiind exigibile la capitolul „costuri administrative”, atâta timp cât cheltuielile menţionate au fost justificate cu acte, fiind evidenţiate în contabilitate, fiind necesare pentru derularea contractului.
Derularea contractului de asistenţă cu societatea B. a generat cheltuieli necesare proiectului cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) şi alin. (2) din anexa nr. II.
Costurile legate de contractul de consultanţă au caracter exigibil, fiind costuri indirecte conform art. 14 alin. (3) din anexa nr. II, potrivit cărora „Un procent fix din costurile administrative directe ale beneficiarului, care pot fi considerate ca fiind alocate proiectului, care nu depăşeşte 7% din costurile eligibile directe, vor fi eligibile atâta timp cât nu includ costuri care se regăsesc în cadrul altui capitol al bugetului contractului”.
Nu poate fi reţinută critica recurentei în sensul ca cheltuielile pentru „asistenţa tehnică” nu sunt eligibile, deoarece contractul de consultanţă s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor art. 14 din anexa nr. II, în sensul că nu au fost prevăzute în contract, având în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (3) din anexa nr. II ţinând cont de faptul că necesitatea încheierii contractului de asistenţă tehnică a fost determinată de volumul actelor întocmite pe parcursul derulării proiectului, aspect reţinut corect de instanţa de fond, cu atât mai mult cu cât nu a fost prevăzut la alt capitol bugetar ci la linia bugetară 8 „Costuri administrative”.
O ultimă critică vizează linia bugetară 3.2. „Mobilier şi echipamente” privind achiziţionarea a două echipamente respectiv, un aparat de chirurgie laser (35.000 euro) şi un aparat de anestezie (19,499 euro).
Intimata-pârâtă a utilizat procedura licitaţie deschisă pentru achiziţionarea aparatului de chirurgie laser cu o valoare de 35.000 euro, având în vedere anexa nr. IV din contractul de grant care prevede o astfel de procedură pentru achiziţionarea de bunuri cu o valoare situată între 30.000 euro şi 150.000 euro iar pentru aparatul de anestezie a cărei valoare a fost stabilită la suma de 19.499 euro, a utilizat procedura simplificată.
Critica recurentei vizează procedura de achiziţie a celor două echipamente, în sensul că pentru ambele aparate trebuia desfăşurată licitaţie deschisă, nu poate fi reţinută având în vedere pragul valoric stabilit în anexa nr. II la contractul de grant şi valoarea fiecărui echipament.
Este evident că cele două echipamente: aparat de chirurgie laser şi aparat de anestezie sunt diferite, având funcţii şi scopuri diferite, ţinând cont de datele tehnice ale fiecărui aparat.
Este de remarcat faptul că pentru ambele licitaţii, respectiv licitaţie deschisă pentru achiziţionarea unui aparat de chirurgie laser şi licitaţia simplificată pentru achiziţionarea aparatului de anestezie au fost respectate principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 60/2001, fără a se putea reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ pentru considerentele expuse pe larg de instanţa de fond, considerente însuşite de instanţa de recurs.
Recurenta arată că pentru ambele licitaţii au depus oferte ofertanţii D. şi T., dar nu arată ce dispoziţii legale sau contractuale au fost încălcate prin participarea aceloraşi ofertanţi la cele două licitaţii, pentru bunuri diferite, pentru a duce la concluzia că cheltuielile din cadrul liniei bugetare 3.2. nu sunt exigibile.
Ca urmare, în mod corect s-a reţinut caracterul exigibil al cheltuielilor efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale şi contractuale pentru linia bugetară 3.2. „mobilier şi echipament”, pentru cheltuielile efectuate pentru produse curăţenie transport, eligibile la capitolul costuri administrative; pentru consumabile, exigibile în codul liniei bugetare „consumabile şi rechizite birou”; pentru capitolul bugetar „Resurse umane”, linia bugetară 1.1, salarii; pentru linia bugetară 8 „Costuri administrative”, cheltuielile de asistenţă tehnică fiind costuri indicate în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (3) din anexa nr. II din contractul de grant.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 575/2004 respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva sentinţei civile nr. 2239 din 4 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1291/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1262/2014. Contencios → |
|---|
