ICCJ. Decizia nr. 1266/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1266/2014
Dosar nr. 5582/2/2012
Şedinţa publică de la 12 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5582/2/2012 reclamanta B.I.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale (fostul Minister al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), (denumit în continuare Ministerul Educaţiei Naţionale), anularea Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 3991/2012, pe care îl consideră nelegal.
În motivarea acţiunii, a susţinut reclamanta că, în data de 19 noiembrie 2010 a fost publicat în M.Of. nr. 390 postul de conferenţiar universitar la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, post pentru care a candidat, sens în care, în urma îndeplinirii condiţiilor obligatorii dispuse de legislaţia în vigoare, Senatul Universităţii „S.H.” întrunit în data de 15 decembrie 2010 a hotărât să înainteze dosarul său de concurs la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare i-a respins dosarul şi pe cale de consecinţă acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar, reţinând că „nu îndeplineşte standardul de minim un articol cotat ISI”. A menţionat reclamanta că acest standard este aplicabil domeniului medicină.
A mai susţinut reclamanta că, faţă de această rezoluţie, a făcut contestaţie în termen, care a fost avizată favorabil de către „Comisia de analiză a contestaţiilor pentru acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar”, dar, rezoluţia comisiei de analiză a contestaţiilor, a fost invalidată, fără nici o motivaţie, de către Consiliul General al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare în reuniunea din 30 martie 2012.
A apreciat reclamanta că această invalidare dispusă de Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare este nefondată pentru următoarele motive:
Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3548/2006, de completare a Ordinelor nr. 5098/2005, 5099/2005, 5010/2005 şi 5011/2005 pentru aprobarea standardelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar universitar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II stipulează la art. 2 următoarele:
„Pentru criteriul 2, Activitatea de cercetare, şi criteriul 3, Contribuţia ştiinţifică din Anexa la Ordinul nr. 5099/2005 pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar se pot folosi echivalările propuse în Anexa nr. 2 a prezentului ordin”.
A susţinut reclamanta că, întreaga sa activitate didactică, ştiinţifică şi de cercetare a fost centrată (focalizată) încă din anul 2002, de când a început activitatea didactică, pe domeniul educaţiei fizice şi sportului.
Acesta a fost motivul pentru care a cerut redirecţionarea dosarului său de concurs către Comisia de Ştiinţe Comportamentale, din cadrul Panelului 4, Psihologie, Pedagogie, Educaţie Fizică şi Sport (fostul Domeniu Fundamental „Cultură Fizică şi Sport”).
A susţinut reclamanta că are 16 articole şi studii de specialitate, realizate în ultimii 5 ani în calitate de autor sau coautor.
De aceea, a considerat reclamanta că dosarul său de concurs îndeplineşte toate criteriile legate de activitatea didactică, activitatea de cercetare, contribuţia ştiinţifică şi prestigiul profesional conform Ordinului nr. 5099/2005, domeniul cultură fizică şi sport.
Prin sentinţa nr. 876 din 4 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I.C. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că în mod corect Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare a înlăturat propunerea Comisiei de Soluţionare a contestaţiei, întrucât, acordarea titlului didactic de conferenţiat universitar nu este posibilă din cauza neîndeplinirii standardului de minim un articol cotat ISI, iar reclamanta nici nu a susţinut şi nici nu a probat că motivarea (concluzia) comisiei de specialitate nu ar fi conformă cu realitatea.
În opinia instanţei, criticile reclamantei s-au limitat la susţinerea că ordinul atacat nu ar fi motivat, ceea ce este lipsit de temei din moment ce acesta beneficiază de o motivare indirectă prin raportare la „minuta” Consiliului Naţional al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare pe care reclamanta a cunoscut-o şi în raport cu care şi-a formulat apărările considerate necesare.
A concluzionat instanţa, că, în lipsa unei dispoziţii legale de nulitate absolută a Ordinului nr. 3991/2012 pentru motivul lipsei unei motivări intrinseci, nulitatea invocată de reclamantă are caracterul unei nulităţi relative, virtuale care survine numai în situaţia avută în vedere de art. 105 C. proc. civ., 1865.
Prin urmare, cum în cauză reclamanta nu a probat şi nici nu a invocat existenţa unei astfel de vătămări, aceasta exercitându-şi dreptul de apărare în condiţiile în care cunoştea conţinutul „minutei”, nu există temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012.
Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs reclamanta B.I.C., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei recurate, arătând, în esenţă, că este nelegal Ordinul nr. 3991/2012, prin care nu i s-a acordat titlul didactic de conferenţiar universitar, reţinându-se lipsa unui articol într-o publicaţie ISI.
Recurenta susţine că potrivit anexei nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 pentru domeniul „Cultură fizică şi sport”, un articol cotat „ISI” echivalează cu 3 studii de specialitate, această condiţie fiind îndeplinită întrucât a publicat 16 articole şi studii de specialitate.
De asemenea, arată că a participat la 3 granturi şi a publicat 4 cărţi de specialitate, activitatea sa de cercetare ştiinţifică şi publicistică fiind bine reprezentată, astfel că îndeplineşte toate criteriile legate de activitatea didactică, de cercetare, contribuţia ştiinţifică şi prestigiul profesional, prevăzute de Ordinul nr. 5099/2005 pentru domeniul „Cultură Fizică şi Sport”.
În altă ordine, menţionează că nu s-a avut în vedere faptul că pentru domeniul pentru care a concurat nu opera condiţia existenţei unui articol într-o publicaţie ISI.
Au fost depuse la dosar înscrisuri în susţinerea recursului formulat.
Intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a susţinut legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate cât şi a Ordinului nr. 3991/2012, întrucât nu au fost îndeplinite toate criteriile obligatorii pentru acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar în raport de prevederile legale.
A fost invocată jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv deciziile nr. 3492/2008, nr. 1941/2006 şi nr. 1721/ 2006.
Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea de la pct. 1 al prezentei decizii cât şi din cuprinsul înscrisurilor de la dosarul cauzei, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Ordinului nr. 3991/2012 emis de intimatul-pârât, considerându-l nelegal şi susţinând că nu a fost motivată de către Consiliul General al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare invalidarea soluţiei de avizare favorabilă a Comisiei de analiză a contestaţiilor pentru acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar pentru care a candidat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii S.H.; nu era aplicabil standardul de minim un articol cotat „ISI” pentru domeniul pentru care a concurat „Cultură Fizică şi Sport”; pentru acest domeniu, în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 3548/2006 se prevede că „un articol cotat ISI se echivalează cu 3 studii de specialitate”, acest criteriu fiind îndeplinit.
Prin sentinţa nr. 876 din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea reclamantei, reţinându-se, în esenţă, că nu există un temei legal pentru anularea Ordinului nr. 3991/2012, nefiind invocată, probată o vătămare a reclamantei în raport de faptul că reclamanta s-a limitat a susţine că ordinul atacat nu este motivat.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a susţinut că nu este conformă realităţii concluzia Comisiei de specialitate.
Acest ultim aspect reţinut de instanţa de fond este infirmat de însăşi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în cuprinsul căreia au fost expuse, pe lângă critica nemotivării ordinului contestat, alte critici cu referire la acesta, care vizau concluzia comisiei de specialitate, care însă nu au făcut obiect al analizei în primul ciclu procesual, acestea fiind reiterate şi în calea de atac, însă controlul judiciar se poate realiza doar în situaţia pronunţării primei instanţe asupra acestor aspecte.
Astfel, instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea trebuie să cuprinsă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc”.
Faţă de aceste dispoziţii şi în raport de cele reţinute anterior, se impunea ca instanţa de fond să manifeste rol activ, să analizeze toate apărările reclamantei, inclusiv sub aspectul aplicabilităţii prevederilor anexei nr. 2 pct. 10 la Ordinul nr. 3548/2006, privind completarea Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098/2002, nr. 5099/2002, nr. 5100/2002 şi nr. 5101/2002 pentru aprobarea sistemelor de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar, conferenţiar, cercetător ştiinţific gradul I, respectiv cercetător ştiinţific gradul II, în ceea ce priveşte posibilitatea, eventualitatea echivalării unui articol cotat ISI cu trei studii de specialitate.
Prin urmare, se apreciază că faţă de cele reţinute, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei, pentru respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, se impune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.I.C. împotriva sentinţei nr. 876 din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1264/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
