ICCJ. Decizia nr. 1268/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1268/2014
Dosar nr. 10658/2/2011
Şedinţa publică de la 12 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 14 decembrie 2011, reclamantul M.G.G. a chemat în judecată pârâţii Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, solicitând anularea deciziei din 22 septembrie 2010, rectificată, a Consiliului Baroului de Avocaţi Bacău şi a deciziei din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România, obligarea pârâtului Baroul Bacău să emită decizie prin care să dispună înscrierea reclamantului atât în Tabloul avocaţilor definitivi, cât şi în Tabloul avocaţilor incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul avocaţilor incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul avocaţilor definitivi, suspendarea din calitatea de avocat pe perioada existenţei stării de incompatibilitate şi înscrierea în Tabloul avocaţilor incompatibili, sau suspendarea reclamantului din calitatea de avocat pe perioada existenţei stării de incompatibilitate şi înscrierea în Tabloul avocaţilor incompatibili, constatarea că starea de incompatibilitate la care se referă art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/ 1995 republicată [actual art. 25 alin. (2)] se naşte doar după momentul înscrierii pe Tabloul avocaţilor definitivi, care dă dreptul la exercitarea profesiei şi nu din momentul dobândirii calităţii de avocat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 10 mai 2010 s-a adresat cu o cerere Baroului de Avocaţi Bacău, prin care a solicitat să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, în vigoare la acea dată.
În şedinţa din 7 iulie 2010, Consiliul Baroului Bacău a analizat cererea sa şi a aprobat primirea în profesia de avocat a reclamantului, emiţând în acest sens decizia din 7 iulie 2010.
A mai arătat că la data de 12 august 2010 s-a prezentat la Baroul Bacău, unde a achitat suma de 3.000 RON, chitanţă pe care se menţionează că reprezintă „taxa înscriere pe tabloul avocaţilor”.
A precizat reclamantul că după achitarea taxei de înscriere pe tablou, în aceeaşi zi, de 12 august 2010, a depus la Baroul Bacău o cerere prin care a solicitat înscrierea sa pe Tabloul avocaţilor, anexând cererii sale chitanţa prin care dovedea achitarea taxei de înscriere pe Tabloul avocaţilor.
La data de 16 august 2010, s-a adresat din nou Baroului de Avocaţi Bacău, cu o cerere în care a solicitat înscrierea (trecerea) sa pe Tabloul avocaţilor incompatibili începând cu data de 6 septembrie 2010.
A arătat reclamantul că, Consiliul Baroului Bacău, luând în discuţie cererile sale în şedinţa din 22 septembrie 2010, nu a ţinut cont de solicitările sale şi a emis decizia din 22 septembrie 2010, în care, la art. 1 a dispus decăderea sa din dreptul de a solicita înscrierea pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, ca urmare a neprezentării dovezii privind încetarea stării de incompatibilitate, iar la art. 2 i-a respins cererea de a fi trecut pe Tabloul avocaţilor incompatibili.
Analizând cererea sa în şedinţa din 10 februarie 2011, Consiliul Baroului Bacău a ajuns la concluzia că în considerentele deciziei nr. 58 din 22 septembrie 2010 s-a „strecurat o eroare materială”, pe care a îndreptat-o printr-o decizie rectificativă din 10 februarie 2011, modificând alin. (2) din decizia din 22 septembrie 2010.
A precizat reclamantul că atacat şi această decizie, rectificată din 22 septembrie 2010 la Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în data de 25 februarie 2011 şi a solicitat ca ambele contestaţii, respectiv cea formulată la data de 28 octombrie 2010 împotriva deciziei din 22 septembrie 2010 (iniţială), cât şi cea formulată la data de 25 februarie 2011 împotriva deciziei din 22 septembrie 2010 (rectificată) să fie soluţionate împreună, prin aceeaşi decizie a Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
La data de 9 iunie 2011, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a soluţionat ambele contestaţii ale reclamantului pe care le-a considerat neîntemeiate.
1.2. Prin sentinţa nr. 3348 Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată şi a anulat decizia din 22 septembrie 2010, rectificată a Consiliului Baroului de Avocaţi Bacău şi decizia din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naţionale a Baroului din România şi a obligat pârâtul Baroul Bacău la emiterea unei decizii prin care să dispună înscrierea reclamantului pe tabloul avocaţilor incompatibili.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele:
Legea nr. 51/1995 republicată şi Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la data emiterii primei decizii prevăd în art. 28 lit. a) şi respectiv art. 49 lit. a) că starea de incompatibilitate determină suspendarea exerciţiului profesiei de avocat pe toată durata existenţei acestei stări.
Cele 2 autorităţi, respingând cererea reclamantului de trecere în tabloul avocaţilor incompatibili şi reţinând că decizia de primire în profesie nu mai produce efecte, a considerat practic că a încetat calitatea de avocat datorită stării de incompatibilitate.
În opinia instanţei, această aserţiune însă excede dispoziţiunilor Legii nr. 51/1995, care prevede cazurile de încetare a calităţii de avocat în art. 27 lit. a)-lit. d), printre care nu se află şi cel reţinut de către cele două pârâte.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa că a admite teza autorităţilor pârâte, ar însemna că orice incompatibilitate duce în mod autonom la încetarea calităţii de avocat, iar instituţia suspendării ar rămâne lipsită de sens, la fel ca şi tabloul avocaţilor incompatibili.
Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti au declarat recursuri Baroul Bacău şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, care au susţinut critici care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., 1865, susţinând, în esenţă, că soluţia este nelegală şi netemeinică:
- instanţa de fond a ignorat că prin decizia din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a fost primit în profesia de avocat, urmând a exercitarea profesiei să fie realizată doar după îndeplinirea cerinţelor art. 13-art. 16 şi art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, într-un termen de maxim două luni de la emiterea deciziei;
- instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora în cazurile în care există incompatibilitate, decizia va produce efecte numai dacă în termenul de două luni a fost rezolvată starea de incompatibilitate;
- instanţa de fond a nesocotit faptul că prin decizia din 22 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a constatat că reclamantul nu şi-a rezolvat situaţia de incompatibilitate în termenul legal prevăzut de Decizia din 7 iulie 2010, decăzându-l astfel din dreptul de a mai solicita înscrierea pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
În concluzie, autorităţile recurente au solicitat admiterea recursurilor şi respingerea acţiunii ca nefondată.
2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, răspunzând criticilor formulate de recurente şi susţinând, în esenţă, că acestea sunt nefondate, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Astfel, susţine intimatul, dispoziţiile legale invocate: art. 24, actualul art. 25 din Legea nr. 51/1995 republicată, au un conţinut echivoc, iar soluţia instanţei de fond se circumscrie practicii unor barouri din România, care au primit magistraţi în avocatură, cu susţinere de examen, procedând apoi la înscrierea acestora pe Tabloul avocaţilor incompatibili, precum şi jurisprudenţei Curţii de Apel Galaţi.
2.3. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, după dezbaterea cauzei şi amânarea pronunţării soluţiei în cauză, argumentând, în plus, „faptul că textul iniţial al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 prevedea în mod expres că, în cazul în care cel primit în profesia de avocat nu renunţă la starea de incompatibilitate, decizia de primire putea fi anulată”, în timp ce, după modificarea prin Legea nr. 255/2004, art. 24 alin. (2) nu mai prevede sancţiunea anulării şi nici cerinţa renunţării la starea de incompatibilitate, ci doar necesitatea rezolvării acesteia.
De asemenea, a invocat decizia nr. 223/2013 referitoare la o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, precum şi deciziile nr. 881/2014 şi nr. 1158/2014 ale acestei secţii.
Soluţia instanţei de recurs
Recursurile formulate sunt întemeiate potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, este necontestat că intimatul-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost primit în profesia de avocat, fără examen, în condiţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, potrivit deciziei nr. Din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Bacău.
Astfel, prin cele patru articole ale acestei decizii, Consiliul Superior al Magistraturii Baroului Bacău a decis:
„Art. 1 – Se aprobă primirea în profesia de avocat a lui M.G.G.
Art. 2 – La cererea lui M.G.G., Consiliul Baroului Bacău va dispune înscrierea pe tabloul avocaţilor după achitarea taxei de înscriere şi verificarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, inserând menţiunile corespunzătoare conform acestor dispoziţii legale în decizia de înscriere pe tablou şi după depunerea jurământului conform art. 21 din aceeaşi lege.
Art. 3 – Prezenta decizie conferă calitatea de avocat nu şi dreptul de exercitare a profesiei care se obţine numai în urma înscrierii pe tabloul avocaţilor după renunţarea la orice stare de incompatibilitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 51/1995, cu modificările şi completările ulterioare, în cel mult 2 luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege.
Art. 4 – Neprezentarea în termen de două luni de la emiterea prezentei decizii a documentelor care atestă starea de incompatibilitate duce la anularea deciziei de primire în profesie cu scutire de examen”.
Prin decizia din 22 septembrie 2010, Consiliul Baroului Bacău, constatând faptul că intimatul-reclamant nu îşi rezolvase starea, situaţia de incompatibilitate legată de exercitarea funcţiei de magistrat procuror, a decis:
„Art. 1 – Decade pe M.G.G. din dreptul de a solicita înscrierea pe tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei partea I, ca urmare a neprezentării dovezii privind încetarea stării de incompatibilitate.
Art. 2 – Respinge cererea lui M.G.G. de a fi trecut pe tabloul avocaţilor incompatibili”.
Prin decizia din 9 iunie 2011, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 58/2010 a Consiliului Baroului Bacău.
Instanţa de fond, admiţând acţiunea şi anulând decizia din 22 septembrie 2010 şi decizia din 9 iunie 2011, a argumentat, în esenţă, că cele două autorităţi trebuiau să constate starea de incompatibilitate, care nu reprezintă o cauză de încetare a calităţii de avocat, potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1996, ci o cauză de suspendare a calităţii de avocat, potrivit art. 28 lit. a) din aceeaşi lege, concluzie bazată pe o interpretare eronată a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 25 alin. (2) din legea republicată la 27 februarie 2011.
Astfel, potrivit art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (2) din lege, „În cazurile în carte există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
Or, potrivit dispoziţiilor sale, decizia din 7 iulie 2010 urma să producă efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, lucru care, în cazul intimatului-reclamant nu a fost rezolvată în termenul legal prevăzut în mod expres la art. 4 din decizia din 7 iulie 2010.
Cu alte cuvinte, dacă în mod general, normal, actele administrative produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţa celor vizaţi, interesaţi (înmânare, comunicare, notificare, publicare, etc.), în cauză este vorba de un act administrativ special, emis sub condiţie şi termen, cerinţe impuse de legiuitor din raţiuni care limitează accesul în profesie de rezolvarea prealabilă a stării de incompatibilitate.
În ceea ce priveşte modificările aduse prevederilor art. 24 alin. (2) din lege, argumentele intimatului-reclamant nu sunt în măsură să susţină concluzia acestuia.
Într-adevăr, în forma iniţială, art. 24 alin. (2) prevedea că „Decizia de primire în profesie va fi anulată de consiliul baroului, dacă cel primit în profesie nu renunţă în termen de două luni la situaţia care constituie caz de incompatibilitate”. Menţiunea „va fi anulată” care lipseşte din textul modificat prin pct. 23 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea Legii nr. 51/1995, nu justifică susţinerea că art. 24 alin. (2) în forma ulterioară ar fi rămas fără sancţiune, deoarece sintagma folosită de această dată „va produce efecte numai de la (…)”, are consecinţe similare în cazul nesatisfacerii cerinţei impuse de legiuitor.
De asemenea, nici aserţiunea referitoare la sintagma „dacă cel primit nu renunţă (…)” din formularea iniţială şi sintagma „care trebuie rezolvată”, folosită în forma ulterioară Legii nr. 255/2004, nu justifică susţinerea intimatului reclamant în sensul că ar avea un conţinut diferit, din moment ce ambele se referă la acelaşi lucru: încetarea stării de incompatibilitate.
Totodată, nici considerentele Deciziei nr. 223/2013 a Curţii Constituţionale, citate fragmentar de intimatul-reclamant în conţinutul concluziilor scrise, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor art. 24, art. 25 din Legea nr. 51/1995, care, evident, rămân la analiza şi interpretarea instanţelor de judecată competente.
Cât priveşte deciziile acestei secţii, invocate de intimatul-reclamant în concluziile scrise, acestea se referă la problema vechimii necesare unui consilier juridic pentru a accede fără examen la calitatea de avocat (decizia din 21 februarie 2014) şi respectiv, la primirea în profesia de avocat, dar cu respingerea cererii privind înscrierea pe tabloul avocaţilor incompatibili (decizia din 6 martie 2014).
În concluzie, recursurile vor fi admise şi rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acţiunea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Baroul Bacău şi de Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 3348 din 21 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamantul M.G.G., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1271/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
