ICCJ. Decizia nr. 1276/2014. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1276/2014
Dosar nr. 2744/2/2012
Şedinţa publică de la 13 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă C.N.V.M., anularea ordonanţei din data de 17 noiembrie 2011 şi a deciziei din data de 22 februarie 2012, precum şi suspendarea executării acestor acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordonanţa atacată a fost sancţionat cu amendă în suma de 1.000 RON, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de administraţie al SC E. SA, întrucât Convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului; iar hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea şi nici data de înregistrare.
Totodată, a susţinut că prin decizia din 22 februarie 2012 a fost respinsă contestaţia formulată împotriva ordonanţei din 17 noiembrie 2011.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a apreciat că argumentele pârâtei sunt eronate, precizând cu privire la hotărârea A.G.E.A. din 5 iulie 2011 că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile legale de informare, prin înregistrarea în termen a hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti şi publicarea ei în M. Of., fapt care nu este de natură a prejudicia.
A susţinut că hotărârea este rezultatul analizei situaţiei acţiunilor societăţii şi astfel, s-a decis, în principiu, retragerea acestora de pe piaţa de capital, urmând să fie îndeplinite toate procedurile legale, pentru a deveni efectivă măsura dispusa prin hotărârea A.G.E.A., rezultând astfel că hotărârea este doar una de principiu, iar nu una definitivă, pentru că în aceasta fază nu putea fi una definitivă. Intenţia reală a acţionarilor fiind aceea ca, înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în şedinţa din 5 iulie 2011, să verifice dacă societatea va putea sa suporte toate cheltuielile necesare delistării societăţii şi implicaţiile economice ale acestei operaţiuni. Aşadar, numai după această verificare şi în raport de toate circumstanţele, se va trece la faza următoare, de punere efectivă în aplicare a hotărârii A.G.E.A. Or, în condiţiile unei hotărâri de principiu, cum este şi cea din data de 5 iulie 2011, prevederile dispunerii de masuri din 15 iunie 2006 ar putea fi invocate de pârâtă doar într-o etapă ulterioară adoptării hotărârii, iar nu în prezent, pentru că nu s-a trecut la etapa ulterioară, invocând Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., Capitolul 9, art. 87 alin. (4) şi Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, art. 234 lit. d).
1.2. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, şi menţinerea actelor administrative contestate, fiind temeinice şi legale, susţinând că în cauză nu s-au respectat prevederile art. 110 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, art. 2 lit. b) pct. 1, pct. 3 şi pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, iar SC E. SA Jilava nu este la prima abatere de acest gen.
Totodată, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 224 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, SC E. SA, ca emitent de valori mobiliare, are obligaţia să respecte cerinţele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. şi ale pieţelor reglementate pe care se tranzacţionează, precum şi să asigure un tratament egal pentru toţi acţionarii care deţin acţiuni de aceeaşi clasă şi să asigure toate facilităţile şi informaţiile necesare pentru a permite acţionarilor să-şi exercite drepturile de vot.
Pârâta a mai precizat că la individualizarea sancţiunii a ţinut seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului, conform art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar referitor la capătul de cerere care vizează suspendarea executării actelor atacate a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
1.3. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5449 din 2 octombrie 2012, a respins acţiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
1.4. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordonanţa din 17 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, reclamantul a fost sancţionat cu amendă în valoare de 1.000 RON, reţinându-se cu privire la hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor SC E. SA Jilava din data de 5 iulie 2011 că nu este inclusă în convocator, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului; hotărârea privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea şi nu conţine nici data de înregistrare.
Astfel, s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 2 lit. b) pct. 1, pct. 3 şi pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, pentru aceste fapte fiind responsabil preşedintele Consiliului de administraţie al SC E. SA Jilava, în calitate de reprezentant legal al societăţii care, deşi putea şi trebuia să prevină săvârşirea acestora, nu a făcut-o.
În cauză, emitentul a fost atenţionat de C.N.V.M. cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor dispunerii de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, prin adresele din 7 iunie 2011 şi din 13 iulie 2011, dar societatea nu a respectat prevederile legale aplicabile în materia retragerii de la tranzacţionare a valorilor mobiliare emise de societate.
Contestaţia formulată de reclamant împotriva ordonanţei de sancţionare a fost respinsă de autoritatea publică pârâtă prin decizia din 22 februarie 2012.
În speţă, prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 1 şi art. 2 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 care nu au fost respectate în cauză, din moment ce convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a inclus, ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului sus menţionat, iar hotărârea privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea şi nici data de înregistrare.
Prima instanţă a reţinut că în cauză nu poate fi vorba despre faptul că hotărârea din 5 iulie 2011 este o hotărâre de principiu privind retragerea acţiunilor de pe piaţa de capital, astfel cum susţine reclamantul, în condiţiile în care a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de la lângă Tribunalul Bucureşti, fiind publicată şi în M. Of., Partea a IV-a nr. 1811/2011.
Totodată, a apreciat că nu poate fi primită nici susţinerea acestuia, în sensul că respectiva hotărâre nu a fost pusă în aplicare şi nu s-a admis nicio vătămare acţionarilor doar prin faptul că a fost adoptată, având în vedere că impedimentul pentru punerea în aplicare a hotărârii l-a constituit acţionarea în judecată a SC E. SA, de către unul dintre acţionarii societăţii, respectiv SIF M. SA care, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16 august 2011, a solicitat anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor societăţii din data de 5 iulie 2011, fiind evident că SIF M. SA a invocat o vătămare ce i-a fost cauzată de adoptarea hotărârii din moment ce s-a adresat justiţiei pentru anularea acesteia, iar sentinţa civilă nr. 1809 din 10 februarie 2012 prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de SIF M. SA nu constituie un argument în soluţionarea favorabilă a prezentului litigiu, faţă de considerentele avute în vedere la pronunţarea soluţiei.
Astfel, a considerat că reclamanta nu poate să se prevaleze de o eventuală încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Regulamentul nr. 6/2009 al C.N.V.M. în raport cu ceilalţi acţionari, nefiind vătămată prin omisiunea publicării pe site-ul pârâtei a materialelor care au stat la baza includerii pe ordinea de zi a singurei chestiuni supusă la vot în şedinţa din 5 iulie 2011.
Prima instanţă a reţinut că primul motiv de nulitate invocat de SIF M. SA vizează alte aspecte decât cele avute în vedere de C.N.V.M. la sancţionarea reclamantului prin ordonanţa contestată în prezenta cauză.
Într-adevăr, cel de-al doilea motiv de nulitate se referă la neîndeplinirea de către SC E. SA a condiţiilor prevăzute în dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 pentru a se putea dispune retragerea de la tranzacţionare a acţiunilor emise de SC E. SA, însă nerespectarea acestor condiţii prevăzute de art. 2 nu poate avea consecinţă nulitatea hotărârii, ci poate produce efecte în legătură cu executarea hotărârii. Instanţa civilă nu a analizat dacă societatea a respectat sau nu procedura de retragere de la tranzacţionare a acţiunilor, ci a înlăturat acest motiv de nulitate pe considerentul că nu vizează valabilitatea hotărârii adunării generale, astfel încât nu se poate aprecia că reţinerea caracterului neîntemeiat al acestui motiv de nulitate reprezintă o dovadă a respectării prevederilor din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, a căror încălcare a fost reţinută pentru sancţionarea contravenţională a reclamantului.
În speţă, prin ordonanţa de sancţionare, pârâta nu s-a pronunţat cu privire la valabilitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din 5 iulie 2011, neavând o asemenea competenţă, ci a constatat săvârşirea unei contravenţii constând în încălcarea prevederilor reglementărilor emise de C.N.V.M., dispunând aplicarea unei sancţiuni constând în amendă, astfel că respingerea acţiunii prin care s-a solicitat anularea hotărârii sus menţionate nu are relevanţă sub aspectul legalităţii actului administrativ prin care amenda a fost aplicată.
Aspectul relevant în cauză se referă la respectarea de către persoana sancţionată a prevederilor din reglementările emise de C.N.V.M., menţionate în ordonanţa de sancţionare, iar din probele administrate rezultă că acestea nu au fost respectate.
Aşa fiind, prima instanţă a reţinut că în mod corect au fost aplicate de către autoritate prevederile art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, potrivit cărora poate aplica sancţiuni persoanelor fizice cărora, în calitate de administratori, reprezentanţi legali sau exercitând de jure sau de facto funcţii de conducere, ori exercitând cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, le este imputabilă respectiva contravenţie pentru că, deşi puteau şi trebuiau să prevină săvârşirea ei, nu au făcut-o.
Reclamantul, în calitate de preşedinte al Consiliului de administraţie al societăţii, angajează şi reprezintă societatea în raporturile cu terţii, fiind direct răspunzător de faptul că, deşi putea şi trebuia să prevină gravele încălcări ale reglementărilor legale incidente, nu a făcut-o.
Cu privire la Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, Capitolul 9, art. 87 alin. (4) invocat de reclamantă, prima instanţă a reţinut că art. 1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 prevede că aplicarea prevederilor art. 87 alin. (4) lit. d), ale alin. (5)-alin. (10) şi ale art. 157 din Regulamentul nr. 1/2006 se suspendă până la data intrării în vigoare a modificărilor reglementărilor C.N.V.M. referitoare la retragerea de la tranzacţionare a valorilor mobiliare ale societăţilor comerciale.
Susţinerea reclamantului că a respectat prevederile legale referitoare la informarea publicului, prin rapoartele curente întocmite şi transmise atât la C.N.V.M., cât şi la Bursa de Valori Bucureşti nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei, câtă vreme sancţiunea nu a fost aplicată pentru nerespectarea reglementărilor C.N.V.M. vizând obligarea de informare a publicului.
Prin urmare, prima instanţă a apreciat că actele administrative contestate sunt legale, fiind emise cu respectarea legislaţiei care reglementează piaţa de capital.
În consecinţă, a apreciat că cererea de suspendare a executării acestor acte este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, şi anume, cazul bine justificat în raport cu împrejurarea că actele atacate sunt legale, iar neîndeplinirea acestei condiţii a făcut inutilă analizarea condiţiei privind paguba iminentă, întrucât legea reglementează îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii pentru a se dispune o astfel de măsură.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul R.S. care a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., 1865, potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executării celor două acte administrative atacate, dispozitivul hotărârii nefăcând nicio referire la acest capăt de cerere al acţiunii, iar în considerentele hotărârii problema este expediată printr-o motivare sumară;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că cele două acte administrative emise de C.N.V.M. ar fi legale;
- instanţa de fond a ignorat faptul că hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 nu a fost pusă în aplicare, astfel că nu s-a produs nicio vătămare acţionarilor, hotărârea adoptată fiind una de principiu;
- astfel, instanţa de fond era datoare să constate caracterul nelegal al ordonanţei din 17 noiembrie 2011 şi al deciziei din 22 februarie 2012 emise de C.N.V.M., precum şi al sancţiunii de 1.000 RON amendă ce i-a fost aplicată.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării actelor administrative atacate.
2.2. Autoritatea de Supraveghere Financiară, autoritate administrativă autonomă care, potrivit art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012, a succedat C.N.V.M.-ului, a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor recursului, susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea prezentată la pct. 1 al acestor considerente, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că ordonanţa C.N.V.M. din 17 noiembrie 2011 a fost emisă în baza unor fapte necontestate:
- Convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului;
- Hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;
- Hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine data de înregistrare.
De asemenea, este necontestat că organele de control ale C.N.V.M. au reţinut în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de preşedinte al C.A. al SC E. SA Jilava, nerespectarea prevederilor:
- art. 110 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 întrucât emitentul nu a dat curs solicitării C.N.V.M. şi nu a răspuns adreselor C.N.V.M. din 7 iunie 2011 şi din 13 iulie 2011;
- art. 2 lit. b) pct. 1 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât convocatorul A.G.E.A. din data de 4 din 5 iulie 2011 nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului;
- art. 2 lit. b) pct. 3 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;
- art. 2 lit. b) pct. 4 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006 întrucât hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine data de înregistrare.
De asemenea, hotărârea A.G.E.A. din data de 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine informaţii privind dreptul prevăzut la pct. 7 din dispunerea de măsuri C.N.V.M. din 15 iunie 2006, drept ce poate fi exercitat de acţionarii existenţi la data de înregistrare cu condiţia ca aceştia fi deţinut respectivul pachet de acţiuni şi la data de referinţă a A.G.E.A. care a hotărât retragerea de la tranzacţionare.
Astfel, potrivit art. 271, art. 272 lit. a), art. 253 alin. (1) lit. b), art. 275 alin. (1), art. 276 lit. b), art. 277 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data respectivă, a constatat săvârşirea unei contravenţii şi a procedat la aplicarea amenzii de 1.000 RON.
Într-o primă categorie de critici, recurentul a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, dispozitivul acesteia neconţinând soluţia dată cererii referitoare la suspendarea executării actelor administrative atacate.
Într-adevăr, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat: anularea ordonanţei din 17 noiembrie 2011, anularea deciziei din 22 februarie 2012 şi suspendarea executării celor două acte administrative.
Instanţa de fond, soluţionând cauza, prin dispozitivul sentinţei civile nr. 5449 a dispus respingerea acţiunii în integralitatea sa, deci, inclusiv a cererii de suspendare a executării actelor administrative în litigiu. O referire expresă la această cerere ar fi fost necesară numai în situaţia în care s-ar fi adoptat o soluţie diferită, or, în raport cu soluţia dată cererii de anulare, nici nu era posibilă din punct de vedere legal, adoptarea unei alte soluţii cu privire la cererea de suspendare a actelor administrative referitor la care instanţa de fond a reţinut că sunt legale şi temeinice.
În ceea ce priveşte criticile care vizează fondul cauzei, Înalta Curte reţine că acesta sunt nefondate, instanţa de fond apreciind în mod judicios că faptele reţinute întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei reţinute în sarcina recurentului-reclamant, în calitatea sa de preşedinte al C.A. al SC E. SA Jilava, cât şi faptul că sancţiunea a fost individualizată cu respectarea criteriilor legale.
Susţinerile recurentului, că hotărârea A.G.E.A. din 5 iulie 2011 ar fi fost o hotărâre de principiu şi că aceasta nu ar fi produs nicio vătămare, nu pot avea efectele pretinse de recurentul-reclamant, fiind respinse în mod judicios şi de judecătorul fondului.
În concluzie, recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.S. împotriva sentinţei nr. 5449 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1274/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1279/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
