ICCJ. Decizia nr. 15/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 15/2014
Dosar nr. 502/64/2011
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 246/ F din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.I.A., a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A.C.A. „P.E.” reprezentată de P.E. în contradictoriu cu pârâtele A.P.I.A. şi A.P.I.A.ă - Centrul Judeţean Braşov şi, în consecinţă, a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 52.532 lei cu titlu de primă de exploataţie de bovine pentru anul 2009 şi a dobânzii legale începând cu data de 01 noiembrie 2009 şi până la data plăţii efective, dar nu mai mult de 5.747 lei. Totodată, a respins restul pretenţiilor solicitate de reclamantă şi a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata unei redevenţe pentru exploatarea unui număr de capete bovine, invocând depunerea în termen a cererii în acest sens şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Spre deosebire de poziţia exprimată de pârâte prin întâmpinări, a constatat judecătorul fondului, la dosar se află o serie de înscrisuri din care reiese un alt punct de vedere al acestor instituţii în raport de solicitarea reclamantei prin reprezentantul său.
Analizând punctual conţinutul înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Curtea a reţinut că cele două pârâte şi-au exprimat în mod oficial poziţia în sensul că cererea depusă de P.E., în calitate de reprezentant al A.C.A. E.P., completată olograf pe suport de hârtie şi depusă la Centrul Local Rupea la data de 15 iunie 2009, îndeplinea toate condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr 295/2007. De asemenea, s-a stabilit printr-o notă de control că eroarea în neînregistrarea cererii a aparţinut şefului centrului Local Rupea şi nu fermierului, astfel că poziţia pârâtelor exprimate prin întâmpinare este nejustificată, nemairecunoscându-se împrejurarea că cererea a fost depusă.
Faptul că sesizarea către corpul de control a fost făcută de P.E. şi nu de asociaţie nu are relevanţă în cauză, aspectele constatate în nota de control neavând legătură cu persoana care a formulat sesizarea.
Curtea a mai reţinut că faptul că cererea depusă de reprezentantul reclamantei nu este corespunzătoare cu formularul legal impus şi aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul M.A.D.R. nr 230/2009 nu poate conduce la lipsirea de efecte a formulării cererii, întrucât în cauză s-a făcut dovada că pârâtele au constatat vina funcţionarului public în neînregistrarea cererii şi nu a fermierului.
Ca urmare, în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr 230/2009 şi Ordinul M.A.D.R. nr 295/2007, invocate chiar de către pârâte, motiv pentru care acţiunea este întemeiată.
Curtea a constatat, însă, că cererea aflată la fila 51 din vol. I se referă la 92 de capete de bovine, astfel că prima pe exploataţie, în valoare unitară de 571 lei/cap bovine, conform H.G. .nr 1252/2009, se impune a fi acordată pentru acest număr de capete şi nu pentru 96 de capete cum s-a cerut prin cererea introductivă.
Pe de altă parte, a reţinut prima instanţă, reclamanta are dreptul la restituirea prejudiciului suferit prin aplicarea dobânzii legale la suma ce urmează a-i fi plătită începând cu data punerii în întârziere a pârâtelor, respectiv 01 noiembrie 2009 şi până la data plăţii efective. Faţă de raţiunile obligării la plata primei pe exploataţie, norma aplicabilă în cauză cu privire la dobânda legală este cea de drept comun prevăzută de art. 3 alin. (3) din O.G. nr 9/2000, iar întrucât reclamanta a precizat un cuantum al dobânzii legale de 5.747 lei, suma rezultată în urma calculului dobânzii legale nu o va depăşi pe cea menţionată anterior.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.I.A. a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât A.P.I.A.- Centrul judeţean Braşov este ordonator terţiar de credite, A.P.I.A. - structura centrală urmând să dispună aprobarea sumelor necesare achitării către reclamantă a primei pe exploataţie.
Întrucât acţiunea a fost admisă în parte, pârâtele cazând în pretenţii, prin aplicarea art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Curtea de apel a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale şi a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtele A.P.I.A şi A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov (A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov) au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 procedură civilă.
Prin cererea de recurs formulată de A.P.I.A. s-a invocat excepţia de ordine publică privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Braşov, iar pe fondul cauzei s-a apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită.
-În susţinerea excepţiei necompetenţei materiale a curţii de apel s-au invocat dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A., potrivit cărora „Agenţia are în subordine 42 de centre judeţene cu personalitate juridică”, dispoziţiile art. 23 alin. (2) din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 295/2007 conform cărora „pentru a beneficia de prima (…) solicitanţii trebuie să depună o cerere la centrul local/judeţean al A.P.I.A., respectiv a Municipiului Bucureşti”, precum şi Cap. II pct. 1.2 din Manualul de procedură privind acordarea plăţilor naţionale directe complementare sector zootehnic - aprobat prin Decizia Directorului General al A.P.I.A. nr. 977/2009.
A.P.I.A. - Sediul central realizează către beneficiarii sprijinului doar plata efectivă a acestuia către fermieri, centrele locale şi cele judeţene fiind cele unde se depun cererile de sprijin şi care evaluează şi autorizează plata către beneficiari.
Totodată s-a arătat că reclamantul nu a atacat un act administrativ emis de A.P.I.A. - aparat central (instituţie publică centrală) astfel încât să fie competentă în judecarea cauzei Curtea de Apel Braşov, astfel că în opinia recurentei competenţa revine Tribunalului Braşov în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Făcând trimitere la aceleaşi argumente legale recurenta a arătat totodată că în mod greşit prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.I.A. - aparat central, subliniind că centrele judeţene ale A.P.I.A. sunt instituii publice cu personalitate juridică şi pot reprezenta în instanţă atât propriile interese cât şi pe cele ale centrelor locale aflate în subordinea acestora.
- În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat în esenţă că având în vedere prevederile legale care reglementează acordarea primei de exploataţie de bovine pentru anul 2009 - O.U.G. nr. 125/2006, Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007 şi Manualul de procedură privind acordarea plăţilor naţionale directe complementare sector zootehnic - aprobat prin Decizia Directorului General A.P.I.A. nr. 977/2009 - şi probele administrate, concluzia care se desprinde este aceea că E.P. nu este îndreptăţit să primească primă pe exploataţiile de bovine deoarece nu a depus cerere pentru a solicita această primă în anul 2009 în termenul impus de legislaţia în vigoare - 15 iunie 2009.
Cererea pe care susţine E.P. că a depus-o la Centrul Local Rupea nu respectă formularul impus şi aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 privind modificarea şi completarea anexei „Modul de implementare, condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu” la Ordinul M.A.D.R. nr. 297/2007.
În opinia recurentei, subvenţiile acordate de stat potrivit prevederilor legale incidente nu sunt purtătoare de dobânzi, astfel că nejustificat instanţa fondului a făcut aplicaţia O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit art. 2 din această ordonanţă dobânda legală se poate acorda numai dacă există dispoziţii legale în vigoare care să prevadă acest fapt sau dacă aceste dobânzi sunt prevăzute în contractul încheiat între părţi, or, în speţă nu există astfel de prevederi şi nu există un contract între reclamant şi A.P.I.A.
În fine, o ultimă critică a vizat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că fiind vorba de o entitate publică finanţată de la bugetul de stat este nelegitim ca resursele financiare ale statului şi ale sectorului public să fie folosite pentru plata cheltuielilor de judecată în condiţiile în care bugetul A.P.I.A. nu prevede sume care să poată fi alocate unei astfel de destinaţii.
Criticile aduse sentinţei nr. 246/ F din 14 decembrie 2011 de către recurenta A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov au vizat exclusiv fondul pricinii, în concret nedepunerea de către A.C.A. „E.P.” în termenul legal şi în forma impusă prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 a cererii pentru prima pe exploataţia de bovine în anul 2009, ceea ce demonstrează că P.E. nu este îndreptăţit să primească o astfel de primă.
Prin întâmpinare, A.C.A. - E.P. a apreciat ca neîntemeiate ambele recursuri, precizându-se că în mod corect s-a respins de către instanţa de fond excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a A.P.I.A. - structura centrală cu motivarea că această autoritate este cea care aprobă sumele necesare achitării primei de exploataţie, astfel că în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ. competenţa materială a soluţionării cauzei aparţine Curţii de Apel Braşov. Referitor la aspectele de fond s-a arătat că prima instanţă a concluzionat corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 şi Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, pentru ca reclamanta să primească prima pe exploataţie la specia bovine în conformitate cu H.G. nr. 1252/2009, precum şi dobânda legală conform O.G. nr. 9/2000 (în vigoare la momentul formulării acţiunii) începând cu luna noiembrie 2009 şi până la plata efectivă, pentru o acoperire integrală a prejudiciului suferit prin neacordarea primei pe exploataţie în anul 2009. S-a demonstrat că, din cauza îndeplinirii defectuoase de către un angajat al A.P.I.A. - Centrul Local Rupea, intimata-reclamantă a fost prejudiciată prin neoperarea cererii formulate în termenul legal şi că acest lucru a fost constatat chiar de către autorităţile pârâte.
Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a materialului probator administrat, Înalta Curte reţine că sunt nefondate criticile recurentelor A.P.I.A. şi de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov, astfel că ambele recursuri vor fi respinse pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
- Referitor la excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel se observă pe de o parte că această excepţie de ordine publică nu a fost invocată cu respectarea art. 1591 alin. (2) C. proc. civ., iar pe de altă parte că în condiţiile în care s-a dat o dezlegare corectă excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.I.A.-autoritate centrală, aceasta fiind respinsă, competenţa materială este atrasă de dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, revenind în speţă, curţii de apel.
Aşa cum a reţinut prima instanţă, prin trimitere la poziţia oficială exprimată de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov prin adresa din 2 septembrie 2010 în urma Notei emise la data de 12 iulie 2010 de Corpul de Control al M.A.D.R., conform prevederilor Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A.P.I.A., această structură judeţeană este ordonator terţiar de credite, aprobarea sumelor necesare achitării către Asociaţia reclamantă a primei de exploataţie făcându-se doar la nivelul A.P.I.A. - structura centrală.
Este neadecvată, în acest context, invocarea de către recurenta A.P.I.A. a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 1/2004 potrivit cărora toate cele 42 de centre judeţene au personalitate juridică şi pot sta în proces, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 privind modificarea şi completarea anexei „Modul de suplimentare, condiţiile specifice şi criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăţi naţionale directe complementare în sectorul zootehnic, în acord cu reglementările comunitare în domeniu” la Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, dispoziţia conform cărora cererile pentru prima pe exploataţie pentru specia bovine se depun la centrul local/judeţean al A.P.I.A.
Aserţiunile recurentelor pe fondul pricinii sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză şi evidenţiat în considerentele sentinţei recurate, în evaluarea acţiunii formulate de reclamanta A.C.A. - E.P., instanţa competentă raportându-se în mod judicios la reglementările legale privind prima pe exploataţie/plată naţională directă complementară în sectorul zootehnic la specia bovine în anul 2009, respectiv la H.G. nr. 1252/2009, Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 şi Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007. Argumentaţiei primei instanţe i se va alătura şi observaţia că poziţia exprimată de ambele pârâte a fost aceea că P.E., în calitate de reprezentant al A.C.A. - E.P., completată olograf pe suport de hârtie şi depusă la Centrul Local Rupea la data de 15 iunie 2009 - termenul limită prevăzut de Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 -, îndeplinea toate condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, cu modificările şi completările ulterioare. Această stare de fapt este validată prin actul nr. 206207/4 noiembrie 2010 prin care Corpul de Control al M.A.D.R. stabileşte şi că eroarea în neînregistrarea cererii a aparţinut şefului Centrului Local Rupea şi nu fermierului (fila 22 dosar fond). Faptul că sesizarea Corpului de Control a fost făcută de P.E. şi nu de asociaţie este nerelevant, aspectele constatate în Nota menţionată neavând legătură cu persoana care a formulat sesizarea.
În acelaşi timp împrejurarea că cererea depusă la Centrul Local Rupea nu este corespunzătoare cu formularul impus şi aprobat pentru anul 2009 prin Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 nu poate conduce la lipsirea de efecte a cererii în discuţie, deoarece s-a dovedit că pârâtele au constatat vina funcţionarului public în neînregistrarea cererii şi nu a fermierului.
Concluzia care se conturează pe baza probelor administrate este aceea că în mod just instanţa fondului, constatând că sunt îndeplinite exigenţele prevăzute de Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 şi Ordinul M.A.D.R. nr. 295/2007, a considerat întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata sumei de 52.532 lei cu titlu de primă pe exploataţie bovine pentru anul 2009.
Pentru a se oferi reclamantei o reparaţie integrală a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a primei pe exploataţie - luna octombrie 2009, conform art. 4 alin. (2) din Ordinul M.A.D.R. nr. 230/2009 - în mod corect s-a acordat şi dobânda legală/ de drept comun, iar cuantumul solicitat de aceasta, în temeiul art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, în vigoare la momentul introducerii acţiunii (25 mai 2011).
Critica recurentei A.P.I.A. privind greşita aplicare de către instanţa fondului a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită, aceste prevederi stipulând în mod clar: „Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”. Legiuitorul nu a înţeles să excepteze de la această regulă entităţile publice finanţate de la bugetul statului, aşa cum apreciază recurenta, fiind suficientă stabilirea culpei procesuale, ceea ce în cauză s-a demonstrat cu prisosinţă.
Având în vedere cele expuse, dispoziţiile art. 302 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, precum şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în privinţa cheltuielilor de judecată suportate şi cerute de intimata-reclamantă în recurs, conform dovezilor depuse la filele 72-73,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.P.I.A. şi de A.P.I.A. - Centrul Judeţean Braşov împotriva sentinţei nr. 246/ F din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurentele la plata sumei de 6200 lei în favoarea intimatei A.C.A. - E.P. cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 143/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1617/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
