ICCJ. Decizia nr. 1663/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1663/2014
Dosar nr. 208/43/2012
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea dedusă judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta comuna V., prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice:
(i) anularea tuturor actelor administrative emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
(ii) obligarea pârâtului Guvernul României la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi la restituirea sumei de 240.000 RON restituiţi de reclamantă după intrarea în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
(iii) obligarea pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012;
(iv) suspendarea executării art. V din O.U.G. nr. 15/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
Reclamanta a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 15/2012, conform art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
2. Întâmpinările depuse în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, precum şi a cererii de suspendare a O.U.G. nr. 15/2012 raportat la dispoziţiile art. 9 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
A invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului şi inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, în condiţiile în care, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 558/2012, instanţa constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestui act normativ.
La rândul său, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia inadmisibilitătii acţiunii, raportat la dispoziţiile art. 9 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 21 martie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilitătii acţiunii şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta comuna V., prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, mai întâi că excepţia inadmisibilitătii acţiunii, invocată de pârâţi, este nefondată, în condiţiile în care acţiunea reclamantei se încadrează în limitele stabilite de art. 9 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, fiind însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, iar obiectul acţiunii vizează acordarea de despăgubiri, anularea actelor emise în baza actului normativ a cărui neconstituţionalitate a fost invocată, dar şi obligarea autorităţilor la emiterea unui nou act administrativ.
Excepţia netimbrării acţiunii, invocată de pârâtul Guvernul României, a fost, la rândul său, respinsă, constatându-se că acţiunea reclamantei poartă taxa de timbru şi timbru judiciar în cuantumul stabilit de către instanţă, dovada îndeplinirii obligaţiei de plată a taxei de timbru fiind făcută cu actul de la fila 18 din dosar.
Prima instanţă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, reţinând că, prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituţională a stabilit că „dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012, privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, care au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate direct de avocatul poporului, sunt constituţionale, în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012”, raportat la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Analizând pe fond acţiunea formulată de reclamantă, Curtea a reţinut că, în baza dispoziţiilor cuprinse în H.G. nr. 255/2012, unităţii administrativ teritoriale V., i-a fost alocată suma de 240.000 RON, având ca destinaţie plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile.
Prin O.U.G. nr. 15/2012, (art. V) s-a dispus ca aceste sume neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, să se restituie către bugetul de stat pe bază de ordine de plată pentru trezoreria statului, cu menţiunea „restituire sume defalcate din TVA, încasate prin H.G. nr. 255/2012 rămase neutilizate”.
Dispoziţiile cuprinse în acest text legal a format obiectul verificării constituţionale şi prin Decizia nr. 558/2012, Curtea Constituţională a reţinut că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Din considerentele acestei decizi rezultă că dispoziţiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 nu se aplică unităţilor administrativ teritoriale care nu au utilizat sumele alocate până la data intrării în vigoare a actului normativ, dar care la acel moment înregistrau arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi aveau în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.
În considerarea acestei decizii, Guvernul României a adoptat H.G. nr. 705/2012, privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ teritoriale, destinaţia acestor sume fiind plata unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile.
În aplicarea acestei hotărâri de guvern s-a procedat la verificarea unităţilor administrativ teritoriale şi acolo unde s-a constatat că unitatea administrativ teritorială a înregistrat arierate sau are în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, a alocat sumele necesare achitării arieratelor şi susţinerea proiectelor finanţate din fonduri externe nerambursabile, sumele alocate fiind prevăzute în anexa la hotărâre. Verificând anexa la această hotărâre, se constată că localităţii V. i-a fost alocată suma de 24.000 RON, pentru achitarea arieratelor, sumă ce corespunde cu cea indicată în nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Mureş. Prin aceeaşi notă de constatare s-au stabilit că la nivelul autorităţii locale nu au fost înregistrate proiecte cu finanţare europeană din fonduri nerambursabile. Instanţa fondului a apreciat acţiunea reclamantei ca nefondată, în raport de această stare de fapt şi având în vedere că dispoziţiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 au fost declarate constituţionale, Curtea Constituţională recunoscându-i Guvernului posibilitatea de a aloca în situaţii extraordinare sume de bani suplimentare din fondul de rezervă dar şi obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite, precum şi împrejurarea că reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau derularea de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă la nivelul unităţii administrativ teritoriale pe care o administrează.
4. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 176 din 21 martie 2013 a declarat recurs reclamanta comuna V., prin Primar, solicitând modificarea în întregime a acesteia şi admiterea acţiunii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că prin H.G. nr. 255/2012 recurentei i-a fost alocată suma de 240.000 RON pentru plata unor arierate, aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, hotărârea fiind în vigoare şi la data prezentă, iar prin adoptarea O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul a creat un dezechilibru financiar în activitatea autorităţii locale, aceasta ajungând în imposibilitatea de a mai asigura reţeaua de canalizare menajeră şi staţia de epurare pentru comună şi satele V., M., V.V., reabilitarea, mansardarea şi extinderea unor şcoli şi grădiniţe.
A adus critici dispoziţiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, evidenţiind impactul negativ al acesteia.
În ceea ce priveşte hotărârea recurată, a susţinut că instanţa de fond nu a verificat dacă recurenta încheiase raporturi juridice pentru finanţarea unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabiie, hotărârea fiind nelegală din perspectiva constatării că reclamanta nu a probat că alocarea acestor sume s-ar impune pe baza unei justificări obiective şi reale.
A mai criticat modul în care instanţa de fond a înţeles să soluţioneze cererea de suspendare a executării dispoziţiilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
5. Apărările formulate
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică. A evocat contextul litigiului şi a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că acţiunea reclamantei este nefondată, având în vedere împrejurarea că reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau derulare de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.
6. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile recurentei şi în limitele recursului formulat de aceasta, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Mai întâi, se constată că, deşi recurenta a invocat în cererea sa motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., argumentele expuse de aceasta se subsumează cu precădere motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., anume „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, aşa încât sentinţa recurată va fi analizată din această perspectivă.
Se mai constată că, în prezenta cauză, recurenta-reclamantă comuna V. a învestit, în esenţă, instanţa de contencios administrativ, cu acţiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în vederea punerii în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 şi la restituirea sumei de 240.000 RON restituiţi de recurentă după intrarea în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012, obligarea pârâţilor Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum şi suspendarea executării art. V din O.U.G. nr. 15/2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie; în art. V din actul normativ aflat în discuţie s-au menţionat următoarele:
„(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata pentru echilibrarea bugetelor locale acordate unităţilor administrativ-teritoriale în anul 2012 prin H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ-teritoriale, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, neutilizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat, în contul din care acestea au fost încasate. Restituirea sumelor neutilizate se efectuează pe baza de ordine de plata pentru Trezoreria Statului, întocmite distinct, în care la rubrica „Explicaţii” se va preciza obligatoriu „Restituire sume defalcate din TVA încasate potrivit H.G. nr. 255/2012, ramase neutilizate; (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevăzute la alin. (1) se realizează în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă; (3) Cu sumele restituite potrivit alin. (2) se reîntregeşte fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, potrivit instrucţiunilor emise de Ministerul Finanţelor Publice”.
Prin Decizia nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale, s-a constat că dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Prin urmare, pentru a fi aplicabile prevederile O.U.G. nr. 15/2012, Curtea Constituţională a considerat că sumele alocate în baza H.G. nr. 255/2012 se vor restitui, potrivit acestui act normativ, dacă aceste sume nu au fost utilizate şi dacă unitatea administrativ-teritorială nu avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital sau nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la 8 mai 2012, când aintrat în vigoare O.U.G. nr. 15/2012.
Cu alte cuvinte, examinarea temeiniciei cererii reclamantei-recurente, privind restituirea sumelor alocate în temeiul H.G. nr. 255/2012 şi rambursate în baza art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, raportat la decizia Curţii Constituţionale, sus-menţionată, implică verificarea existenţei următoarelor ipoteze:
1. Unitatea administrativ teritorială a primit finanţare, în temeiul H.G. nr. 255/2012, iar aceasta nu a fost utilizată până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 şi a fost restituită;
2. Unitatea administrativ teritorială avea înregistrate arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital la data de 8 mai 2012;
3. Unitatea administrativ teritorială avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă şi avea neachitată cota de cofinanţare la aceste proiecte la data de 8 mai 2012.
În cauză, este necontestat că în vederea aplicării art. V alin. (1) din O.U.G. nr. 15/2012, a Deciziei nr. 558/2012 a Curţii Constituţionale şi a verificării respectării cerinţelor art. 1 din H.G. nr. 255/2012, Camera de Conturi a Judeţului Mureş a efectuat o verificare, prin auditorii săi, fiind întocmită nota de constatare din 2 iulie 2012, care a fost semnată/însuşită şi de ordonatorul principal de credite, Primarul localităţii reclamante.
Cu ocazia verificării, s-a constatat că unităţii administrativ-teritoriale comuna V. i-a fost repartizată suma de 240.000 RON, pentru plata unor arierate aferente cheltuielilor curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţarea unor proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, că recurenta-reclamantă avea înregistrate arierate în valoare de 24.268 RON pentru cheltuieli curente şi de capital la data de 6 aprilie 2012 şi nu avea în derulare proiecte cu finanţare externă nerambursabilă.
Deşi recurenta-reclamantă a fost obligată la restituirea sumei de 240.000 RON, ulterior, prin H.G. nr. 705/2012, adoptată tocmai în considerarea deciziei Curţii Constituţionale sus-citate, localităţii V. i-a fost alocată suma de 24.000 RON pentru achitarea arieratelor, sumă ce corespunde cu cea indicată în nota de constatare întocmită de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi a Judeţului Mureş.
În aceste condiţii, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că acţiunea reclamantei este nefondată, având în vedere împrejurarea că aceasta nu a fost în măsură să facă dovada înregistrării unui cuantum mai mare de arierate sau derulare de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, dar şi faptul că dispoziţiile cuprinse în art. V din O.U.G. nr. 15/2012 au fost declarate constituţionale, Curtea Constituţională recunoscându-i Guvernului posibilitatea de a aloca în situaţii extraordinare sume de bani suplimentare din fondul de rezervă, dar şi obligaţia de a adopta măsuri care să prevină folosirea acestor sume în alte scopuri decât cele stabilite.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că recursul de faţă este nefondat, în condiţiile în care prima instanţă a motivat corespunzător soluţia adoptată, în raport cu probatoriul prezentat, şi a aplicat corespunzător dispoziţiile legale mai sus nominalizate.
Criticile recurentei privind viciile O.U.G. nr. 15/2012 şi efectele acesteia exced controlului instanţei de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte modul în care a fost soluţionată cererea recurentei-reclamante de suspendare a efectelor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, dispoziţiile legii speciale a contenciosului administrativ permit soluţionarea cererii de suspendare întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 împreună cu cererea privind anularea actului a cărui suspendare se solicită, neputând fi reţinută, din această perspectivă, nici o neregularitate de natură a atrage nulitatea hotărârii instanţei de fond.
Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta comuna V., prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 176 din 21 martie 2013 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1659/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1669/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
