ICCJ. Decizia nr. 1677/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1677/2014
Dosar nr. 11933/2/2010
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul S.A.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 12 martie 2007 adresată Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de către numitul I.C. s-a solicitat verificarea pârâtului, în calitate de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, cererea fiind legală, raportat la prevederile art. 33 alin. (1) şi art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008.
În continuare, a argumentat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, fiind dovedit faptul că acesta a furnizat în mod conştient informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, având reprezentarea faptului că relatările sale nu rămâneau fără urmări, vizând aşadar încălcarea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la libertatea de exprimare şi la libertatea opiniilor.
Pârâtul S.A.M. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii acţiunii, în susţinerea cărora a arătat că nu a deţinut funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie şi nici o altă funcţie în cadrul acestui partid, iar reclamantul nu a probat încadrarea sa în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu putea fi supus verificărilor reglementate de ordonanţă sub aspectul colaborării cu Securitatea, iar Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu avea îndreptăţirea să sesizeze instanţa în cazul său, acţiunea fiind promovată în absenţa oricăror verificări cu privire la deţinerea calităţii de prim-vicepreşedinte al partidului.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pe motiv că susţinerile reclamantului sunt contrazise atât de realitate, cât şi de probele ce urmează a fi administrate în cauză.
Prin încheierea din data de 10 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei calităţii procesuale active şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de către pârât.
În motivare, Curtea a reţinut, în esenţă, că, prin extrase de presă şi alte înscrisuri, reclamantul a făcut dovada notorietăţii ocupării funcţiei de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie de către pârât, în perioada decembrie-martie 2007.
În continuare, prin sentinţa civilă nr. 5621 din 25 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului S.A.M. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din actele dosarului rezultă că pârâtul S.A.M., sub-inginer în cadrul Serviciului Investiţii al Centrului Naţional al Industriei Aeronautice Române, transferat ulterior la întreprinderea A., a fost recrutat în calitate de informator al Securităţi în anul 1984, pentru „asigurarea cu reţea informativă a specialiştilor suedezi, precum şi pentru a stabili dacă în derularea contractului încheiat cu firma B. sunt acţiuni ostile în timpul montării utilajelor” şi, de asemenea, în vederea unei mai bune încadrări a inginerului B.D., „lucrat prin S.I., avertizat pentru manifestări duşmănoase la adresa orânduirii noastre socialiste”, „pentru a stabili dacă în prezent mai are astfel de manifestări”, semnând şi un angajament olograf în acest sens, iar pe parcursul colaborării a furnizat informaţii organelor fostei Securităţi sub numele conspirativ „G.A.”.
Examinând conţinutul înscrisurilor depuse în probatoriu de către reclamant, instanţa fondului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, respectiv informaţiile furnizate de acesta se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, intenţia de părăsire a ţării, ascultarea postului de radio E.L., întreţinerea de relaţii cu cetăţeni străini sau cu cetăţeni români plecaţi în străinătate, comentariile defavorabile la adresa conducerii de stat fiind considerate astfel de atitudini, contrare regimului, iar informaţiile respective au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, pârâtul conştientizând faptul că împotriva persoanelor denunţate se puteau lua măsuri de urmărire şi verificare, fiindu-le astfel încălcat dreptul la viaţă privată şi la libertatea de exprimare, din considerente exclusiv politice, şi nu din raţiuni care să vizeze ordinea publică sau siguranţa naţională.
Împotriva sentinţei civile 5621 din 25 septembrie 2012 a declarat recurs pârâtul S.A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
În primul rând, nu lui îi reveneau obligaţia de a proba un fapt negativ, anume că nu a ocupat funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, ci reclamantului îi revenea această obligaţie, în baza art. 1169 C. civ. Or, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a administrat probe din care să rezulte că ar fi ocupat o funcţie de conducere în cadrul partidului amintit, din contră, din relaţiile obţinute de la Tribunalul Bucureşti, prin adresa din 6 martie 2012, rezultând că nu a avut niciodată calitatea de membru al Partidului Noua Generaţie.
În al doilea rând, a dovedit contrariul celor afirmate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în sensul că prin relaţiile obţinute de la Tribunalul Bucureşti, în baza adresei amintite şi a declaraţiei notariale depuse la dosarul cauzei, că nu a avut niciodată calitatea de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie.
Se impune admiterea excepţiilor invocate, întrucât nu se încadrează într-unul din cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi verificat sub aspectul colaborării cu fosta Securitate, iar, pe cale de consecinţă, nu avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Din interpretarea art. 3, art. 5 şi art. 6 din O.U.G. nr. 24/2006 rezultă că organele din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pot iniţia procedurile de verificare a documentelor şi informaţiilor privitoare la persoanele menţionate la lit. i)-lit. z) din art. 3, numai după verificarea legalităţii sesizării privitoare la aceste persoane.
Astfel, dacă pentru persoanele menţionate la lit. a)-lit. h1) există o prezumţie de interes general prin simpla candidatură la aceste funcţii, pentru cele de la lit. i)-lit. z) trebuie făcută verificarea privind ocuparea de către acea persoană a funcţiei pretinsă de către persoana care face sesizarea.
Or, în prezenta cauza Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a preluat fără a face nicio verificare, afirmaţia lui C.I., persoana care a sesizat instituţia.
Nici din nota de constatare şi nici din acţiunea introdusă pe rolul Curţii de Apel nu rezultă faptul că Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi realizat verificările imperativ prevăzute de lege, în sensul deţinerii/ocupării de către recurent a funcţiei de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie.
De altfel, reclamantul nici măcar nu pretinde că ar fi efectuat vreo verificare în sensul stabilirii dacă recurentul a ocupat sau nu funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie.
O.U.G. nr. 24/2006 nu a stabilit dreptul de a solicita instanţelor judecătoreşti verificarea existenţei sau a inexistenţei calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii în orice condiţii, ci numai după o prealabilă şi riguroasă verificare a încadrării persoanei verificate într-unul din cazurile prevăzute la art. 3.
Faptul că pot fi supuse verificării numai persoanele care se încadrează într-unul din cazurile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă în mod expres şi din prevederile art. 30 alin. (3) şi alin. (5) din acelaşi act normativ care incriminează sub forma infracţiunilor fapta de a furniza informaţii din dosarele Securităţii fără respectarea dispoziţiilor legale, precum şi fapta de a da publicităţii date sau informaţii din dosarele Securităţii.
Analizând cererea de chemare în judecată formulată de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii se poate observa că această instituţie îşi fundamentează acţiunea pe cazul prevăzut de art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, pretinzând că recurentul ar fi avut calitatea de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie.
Afirmaţia în sensul că acesta ar fi ocupat funcţia de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie este vădit neîntemeiată, întrucât nu a deţinut niciun fel de funcţie în cadrul acestui partid politic. Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei niciun fel de probă care să susţină afirmaţia de mai sus.
Recursul este nefondat.
Recurentul-pârât S.A.M. a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii, în temeiul art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calităţii sale de prim vice-preşedinte al Partidului Noua Generaţie, ca urmare a cererii din 12 martie 2007 adresată de către numitul C.I.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti a ajuns în mod corect la concluzia că informaţiile furnizate de către pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pârâtul A.M.S. , subinginer în cadrul Serviciului „Investiţii” al Centrului Naţional al Industriei Aeronautice Române, transferat ulterior la Întreprinderea „A.”, a fost recrutat în calitate de informator la data de 29 martie 1984, conform angajamentului olograf aflat în copie la dosarul cauzei, calitate în care în perioada 1984-1986, sub numele conspirativ G.A., a furnizat informaţii organelor de Securitate, prin care a adus la cunoştinţa acestora atitudini potrivnice regimului comunist.
După cum a reţinut prima instanţă, delaţiunile pârâtului A.M.S. vizau persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, în principal colegi de serviciu ai acestuia, care făceau comentarii defavorabile la adresa conducătorilor comunişti, întreţineau corespondenţă cu persoane din străinătate, aveau legături cu cetăţeni ori intenţionau să plece din ţară pentru a se stabili în străinătate. În fine, instanţa a mai reţinut că, într-un caz, pârâtul a informat autorităţile despre o persoană care fotografia cozile de la magazinele din Piaţa A.A., apoi s-a implicat în urmărirea, identificarea şi prinderea acesteia. Ulterior, organele de Securitate au stabilit că persoana respectivă intenţiona să transmită fotografiile postului de radio „E.L.”. Pentru acest fapt, pârâtul a fost recompensat cu suma de 500 de RON.
În consecinţă, instanţa de fond, în mod întemeiat a ajuns la concluzia că informaţiile furnizate fostei poliţii politice a regimului comunist de către pârât au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale (dreptul la viaţă privată şi la libertatea de exprimare), fiind întrunite în cauză exigenţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În recurs, pârâtul, observă Înalta Curte, nu formulează critici pe fondul cauzei, însă susţine, în esenţă, că nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a fi verificat în legătură cu colaborarea sa cu fosta Securitate.
În concret, pârâtul susţine că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a produs probe prin care să dovedească împrejurarea că ar fi avut vreodată calitatea de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, astfel că nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Susţinerile pârâtului, constată Înalta Curte, nu pot fi primite. Contrar afirmaţiilor din recurs, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dovedit în cauză că pârâtul A.M.S. a deţinut la un moment dat calitatea de prim-vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie, ceea ce fundamentează demersul judiciar al reclamantului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe dispoziţiile art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008.
Textul legal precitat are următorul cuprins:
„Art. 3 - Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii:
t) preşedinte, vicepreşedinte, secretar general şi ceilalţi membri ai organelor de conducere statutare ale partidelor politice, la nivel naţional, judeţean şi local, sau ai unei organizaţii neguvernamentale şi asimilaţii acestor funcţii”.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că în cauză au fost produse probe care demonstrează fără echivoc faptul că domnul A.M.S. a deţinut funcţia de prim vicepreşedinte al Partidului Noua Generaţie. Astfel au fost depuse la dosarul cauzei extrase din presă cu interviuri ale pârâtului din postura de prim-vicepreşedinte al acestui partid, cu consemnări ale opiniilor exprimate la diferite conferinţe de presă ale partidului, din aceeaşi calitate pe deplin asumată de către pârât. De asemenea, au fost depuse numeroase fotografii de la diferite evenimente organizate de Partidul Noua Generaţie, în care pârâtul apare în postura de prim-vicepreşedinte, cum este cazul unei fotografii din 15 decembrie 2006, când s-a desfăşurat Consiliul Naţional al Partidului Noua Generaţie, şi în care domnul A.M.S. poartă un ecuson pe care este înscrisă funcţia respectivă (a se vedea CD-ul depus la fond de reclamant). Nu în ultimul rând, trebuie menţionate informaţiile şi fotografiile de pe site-ul oficial al Partidului Noua Generaţie referitoare la pârât, la care face referire şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care confirmă fără putinţă de tăgadă că acesta a ocupat o funcţie de conducere la nivel naţional în cadrul acestei formaţiuni politice. În aceste condiţii, corect prima instanţă a tras concluzia că reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a făcut dovada notorietăţii ocupării funcţiei în discuţie de către pârâtul A.M.S., în perioada decembrie 2006-martie 2007, astfel că apare ca lipsit de relevanţă, pe de o parte, că în înscrisurile depuse de Partidului Noua Generaţie la Tribunalul Bucureşti în dosarele privind această formaţiune politică nu figurează şi pârâtul (conform adresei din 6 martie 2012). Pe de altă parte, sub acest aspect, în mod corect a observat judecătorul fondului echivocul declaraţiei pârâtului, care nu neagă propriu-zis ocuparea funcţiei de conducere, ci sugerează mai mult că nu i s-a atribuit statutar o astfel de funcţie, aspect irelevant din perspectiva asumării publice a statutului său. O eventuală nestatutară accedere în funcţie, reprezintă o chestiune internă a formaţiunii politice, fără semnificaţie juridică asupra îndrituirii legale a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de declanşare a demersului judiciar întemeiat pe prevederile art. 3 lit. t) din O.U.G. nr. 24/2008, cum temeinic a argumentat judecătorul fondului în încheierea de şedinţă din 10 iulie 2012.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A.M.S. împotriva sentinţei civile nr. 5261 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul S.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 5261 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1672/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1680/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
