ICCJ. Decizia nr. 1680/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1680/2014
Dosar nr. 5542/2/2012
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul H.M.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat prin cererea din 25 mai 2010, adresată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea calităţii de colaborator sau lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât, care deţine titlul de Luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.
Reclamantul a susţinut că din cuprinsul notei de constatare din 2 aprilie 2012 rezultă că pârâtul, fiind student la Iaşi, a fost recrutat la data de 5 martie 1976, pentru încadrarea informativă a staţiei de amplificare din complexul studenţesc „C.”, semnând un angajament, preluând numele conspirativ „I.”. În anul 1978, după terminarea facultăţii şi angajarea la I.U.P.S. Suceava, a fost reactivat sub numele conspirativ „G.”, „având posibilităţi de informare din domeniul întreţinerii şi reparării utilajelor, exploatarea lor, precum şi starea de spirit a personalului muncitor”.
În continuare, a argumentat că în cauză, raportat la conţinutul notelor semnate de către pârât, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reţinerea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii, fiind dovedit faptul că acesta a furnizat informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, având reprezentarea faptului că relatările sale nu rămâneau fără urmări, vizând aşadar încălcarea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la libertatea de exprimare şi la libertatea opiniilor.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 5548 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului H.M. de colaborator al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 5 martie 1976 pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii sub numele conspirativ „I.”, scopul fiind acela al semnalării situaţiilor deosebite care ar putea avea loc la staţia C., discuţii şi acţiuni duşmănoase din partea studenţilor, precum şi alte aspecte ce interesează organele de securitate.
Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate în scopul acoperirii informative a staţiei de amplificare din complexul studenţesc „C.”, aspect ce reiese din rapoartele întocmite de către ofiţerii de securitate responsabili, aşa cum rezultă şi modalitatea de recrutare şi de desfăşurare a activităţii agenţilor.
A mai constatat prima instanţă că la data de 28 februarie 1978 pârâtul a fost reîncadrat în reţeaua Securităţii sub numele conspirativ „G.”, aşa cum rezultă din nota de analiză întocmită la data de 3 noiembrie 1978, iar apoi a fost trecut în categoria informatorilor, conform raportului întocmit la data de 14 decembrie 1978.
Curtea de apel a reţinut că, în urma recrutării, pârâtul a furnizat benevol informaţii referitoare la cunoscuţi ai săi care ar avea un comportament ostil regimului, primind şi stimulente băneşti, aşa cum rezultă din dovezile depuse la dosar, fără a se putea constata exercitarea, de către organele de securitate, a vreunei constrângeri psihice.
Astfel, instanţa de fond a concluzionat că, din probele administrate în cauză de reclamant, reiese îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reţine calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, respectiv informaţiile furnizate de acesta se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informaţiile respective au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind de natură a atrage consecinţe negative asupra persoanelor indicate, în condiţiile în care activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informaţii.
3. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât
Împotriva sentinţei civile nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul H.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 312 pct. 3 şi pct. 5 C. proc. civ. şi ale art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, în principal, casarea sentinţei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dată fiind, în aprecierea sa, motivarea generică a sentinţei recurate şi neindicarea în concret a notelor informative care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea sa de colaborator cu securitatea.
În acest sens a fost criticată hotărârea primei instanţe , pentru încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ample referiri şi trimiteri fiind făcute şi la jurisprudenţa C.E.D.O. în legătură cu respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În subsidiar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul reclamant a solicitat modificarea hotărârii recurate, apreciată ca netemeinică întrucât notele informative din 16 iunie 4986 ca şi cele referitoare la comentariile unui vecin nu îndeplinesc cumulativ, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condiţiile pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul nu este fondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant, raportat la prevederile legale aplicabile şi sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărâri primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.
Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că reclamantul-pârât H.M. a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sub aspectul posibilei calităţi de colaborator al Securităţii, în considerarea calităţii sale de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 şi cererea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989.
Reverificând probatoriul administrat în cauză, raportat la cadrul normativ aplicabil, pentru a răspunde criticilor recurentului Înalta Curte constată că prima instanţă a ajuns în mod corect la concluzia pe care instanţa de control judiciar o împărtăşeşte, în sensul că prin informaţiile furnizate, reclamantul recurent a denunţat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar.
Acestea vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului semnat de recurent, de colaborare cu structurile Securităţii, acesta fiind de altfel şi recompensat material, conform dovezilor depuse la dosar.
Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru pretinsa nemotivare a sentinţei pronunţate de prima instanţă, în condiţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
C. proc. civ. a consacrat într-adevăr, prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător şi pertinent, ca o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrar judecătoresc şi singurul mijloc prin care se asigură exercitarea în mod real a controlului judiciar.
Instanţa nu este obligată, însă, să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor, care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în modalitatea solicitată de părţi anumite texte de lege, prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., impunând doar cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor.
În speţă, motivarea hotărârii atacate îndeplineşte toate aceste cerinţe, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar. Astfel, instanţa de fond, în motivarea hotărârii, a reţinut care sunt informaţiile furnizate de pârât, relevante din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi a făcut un examen al informaţiilor respective prin prisma condiţiilor cumulative ale textului legal precitat. Instanţa a tras concluzia, urmare a acestei analize, că anumite informaţii comunicate de pârât organelor de Securitate au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi că pârâtul, furnizând informaţii de asemenea natură, a avut reprezentarea clară a faptului că relatările sale sunt pasibile de urmări din partea Securităţii.
Nefondate sunt şi criticile recurentului-reclamant subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În raport de dovezile depuse la dosar de către reclamantul intimat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Înalta Curte apreciază că, în mod legal şi temeinic, prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea şi s-a constatat că pârâtul recurent are calitatea de colaborator al securităţii, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind realizată o pertinentă şi convingătoare analiză a fiecăreia dintre condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, potrivit acestui text legal.
Rezultă cu puterea evidenţei, constată şi Înalta Curte, că informaţiile furnizate de pârât organelor de securitate se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale persoanelor vizate în delaţiunile sale. Astfel, informaţiile furnizate în legătură cu domnul D.V., traducător, şi la opiniile critice ale acestuia legate de construirea socialismului, atrăgeau atenţia asupra persoanei respective, fiind neîndoielnică intenţia recurentului-pârât de a evidenţia atitudinea ostilă şi potrivnică regimului din partea persoanei denunţate.
La fel, celelalte note de informaţii la care se face referire în acţiunea de faţă, depuse şi în copie la dosar, au fost apreciate în sensul că li s-a conferit valoare operativă de către persoanele ce evaluau activitatea pârâtului, fiind menţionate fără echivoc recompensele materiale ce i-au fost oferite în acest sens.
Drept urmare, în mod neîndoielnic, sunt nefondate şi toate celelalte critici ale recurentului-pârât, vizând lipsa de valoare operativă deosebită a informaţiilor furnizate.
În fine, în mod evident, conţinutul notelor informative depuse, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viaţă privată şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, consacrate de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu prevederile Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, cum în mod întemeiat a reţinut şi prima instanţă.
Faţă de toate argumentele mai sus înfăţişate, ce demonstrează netemeinicia criticilor recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă, cu consecinţa menţinerii hotărârii pronunţate de instanţa de fond, cu justa aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinţei civile nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1677/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1707/2014. Contencios → |
|---|
