ICCJ. Decizia nr. 1672/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1672/2014
Dosar nr. 1059/54/2012
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al Judeţului Mehedinţi a solicitat anularea parţială a hotărârii din 9 martie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în ceea ce priveşte pct. 2 şi pct. 3, prin care s-a reţinut incidenţa art. 2 alin. (3) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000 şi s-a dispus sancţionarea contravenţională a reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin noul stat de organizare al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Mehedinţi, aprobat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, au fost radiate mai multe funcţii militare, conform Ordinului Ministerului Administraţiei şi Internelor din 31 martie 2011 privind activitatea de planificare structurala şi management organizatoric în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar prin Ordinul Inspectorului Sef din 22 iunie 2011, începând cu data de 15 iunie 2011, personalul din unitate, printre care şi T.S.C., a fost pus la dispoziţia unităţii, în conformitate cu art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995.
A arătat reclamantul că sistemul de criterii care a dus la punerea la dispoziţie a numitului T.S.C. nu este de natură a crea situaţii discriminatorii în rândul personalului, că sunt justificate obiectiv de un scop legitim, menţinerea în cadrul instituţiei a celor mai bine pregătite cadre militare, iar metoda folosită este adecvată şi necesară, dat fiind faptul ca în metodologie s-a prevăzut în mod clar ca se puteau avea în vedere şi alte criterii.
Prin sentinţa civilă nr. 930 din 10 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al Judeţului Mehedinţi, şi, în consecinţă, a anulat hotărârea din 9 martie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin plângerea înregistrata la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării din 16 iunie 2011, pârâtul T.S.C. a sesizat faptul că se considera discriminat pentru că, în urma reorganizării care a avut loc în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Mehedinţi şi a etapelor de ocupare a funcţiilor din cadrul instituţiei, acesta nu a fost numit în funcţia deţinuta anterior reorganizării, susţinând că a avut parte de un tratament diferenţiat fata de alte persoane care au fost numite pe post, fiind punctat, în acest scop, potrivit unor criterii discriminatorii, precum cel al verificării evidentei operative a poliţiei sau studiile superioare absolvite.
A mai reţinut că, prin hotărârea din 9 martie 2012, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis, referitor la impunerea criteriului studiilor superioare absolvite, incidenţa art. 2 alin. (3) şi art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, hotărând sancţionarea contravenţională a părţii reclamate cu avertisment, celelalte aspecte sesizate nereprezentând discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000 republicată.
Examinând conţinutul Ordinului Ministerului Administraţiei şi Interneor din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, a fost emis Ordinul Inspectorului Şef din 22 iunie 2011 împreuna cu Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie ca urmare a măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, precum şi etapele numirii ulterioare în funcţie, respectiv ale punerii la dispoziţie, instanţa fondului a apreciat că, pe de o parte, că enumerarea criteriilor de selecţie este orientativă, neavând caracter limitat, fiind lăsata la aprecierea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al judeţului Mehedinţi stabilirea criteriilor pe care le apreciază ca fiind relevante şi cuantificabile, iar, pe de altă parte, impunerea criteriului studiilor absolvite are la baza o justificare obiectivă şi rezonabilă.
A concluzionat că, raportat la inexistenţa unui criteriu care să aibă ca şi efect crearea unei situaţii de dezavantajare a pârâtului, coroborat cu faptul că situaţiile nu pot fi reţinute ca şi comparabile, în mod greşit Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a apreciat prin hotărârea contestată în prezenta cauză că împrejurările sesizate constituie tratament discriminatoriu, potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000.
Împotriva sentinţei civile nr. 930 din 10 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul T.S.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului pârâtul a arătat, în esenţă, următoarele:
Instanţa de judecată nu a împărtăşit argumentele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării referitoare la crearea unei situaţii de dezavantajare a pârâtului faţă de celelalte persoane care au participat la evaluare, prin aceea că tratamentul nu a fost justificat obiectiv de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.”, iar metoda folosită nu a fost adecvată şi necesară.
Numai că, instanţa nu-şi justifică acest punct de vedere, în sensul că, deşi recunoaşte că nici în metodologia de evaluare şi nici în fişa postului nu este prevăzută ca şi condiţie absolvirea de studii superioare, soluţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu conduce la concluzia adoptată.
Este evident că instanţa pierde din vedere cel puţin două aspecte:
- faptul că intimatul T.S.C. a urmat şi absolvit cursurile pentru iniţiere în carieră, în felul acesta dobândit funcţia de subofiţer operativ principal-servant Ia Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.S.” Bucureşti.
- în plus, a depus acte din care rezultă indubitabil că este student în anul II la Facultatea de Drept din Drobeta Turnu Severin.
Partinitatea instanţei este evidentă dacă avem în vedere faptul că în hotărârea sa, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, stipulează fără dubii condiţiile care sunt îndeplinite cumulativ în ceea ce priveşte discriminarea directă a recurentului:
- existenţa unui tratament diferenţiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă;
- existenţa unui criteriu de discriminare, tratamentul diferenţiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii sau exercitării, în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege;
- existenţa unei persoane sau situaţii aflate în poziţii comparat;
- existenţa unei legături de cauzalitate între tratamentul diferenţiat şi criteriul de discriminare;
- tratamentul diferenţiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a scopului nu sunt adecvate şi necesare.
- mai sunt discriminatorii potrivit art. 2 alin. (3) O.G. nr. 137/2000 prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1) faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere ale acelui scop sunt adecvate şi necesare.
Instanţa trece peste pct. 31 al hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care dovedeşte raportul de cauzalitate indirect existent între criteriul de valoare indicat şi nepromovarea celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcţie. Acesta fiind dezavantajul creat în sarcina recurentului faţă de celelalte persoane evaluate şi care absolviseră studiile superioare. Acesta, fiind în curs de a absolvi.
Astfel, în hotărârea sa, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării conchide „faţă de condiţiile faptelor de discriminare, conform celor expuse, reţine că ne aflăm în prezenţa unei situaţii de diferenţiere pe baza unui criteriu ce a avut ca şi efect crearea unei situaţii de dezavantajare a petentului faţă de celelalte persoane care au participat la evaluare, tratamentul în speţă la aplicarea în cadrul evaluării a criteriului studiilor absolvite nefiind justificate obiectiv de către partea reclamată, iar metoda folosită nefiind adecvată şi necesară, de vreme ce acest criteriu nu este prevăzut de metodologia de evaluare şi nici în fişa postului nu este prevăzută ea şi condiţie, absolvire de studii superioare, în speţă fiind necesare absolvirea de studii medii”.
Recursul este fondat.
În mod corect Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a stabilit prin hotărârea din 9 martie 2012 că în ceea ce priveşte impunerea condiţiilor privind studiile superioare absolvite, în vederea numirii pe funcţie, întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, potrivit cu dispoziţiile din art. 2 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Aşadar, sancţionarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al judeţului Mehedinţi, cu avertisment, în baza art. 26 alin. (1) din actul normativ precitat, este legală.
În mod evident, stabilirea unei condiţii referitoare la nivelul studiilor absolvite, împrejurare care se află în legătură evidentă cu nepromovarea de către pârâtul din prezenta cauză, T.S.C., celei de-a doua etape din cadrul procedurii de numire în funcţie, demonstrează existenţa unui raport de cauzalitate indirect între criteriul de evaluare şi nepromovarea procedurii de numire în funcţie. În acest mod domnului T.S.C. i s-a creat un dezavantaj faţă de celelalte persoane evaluate care erau absolvente de studii superioare, însă pentru postul pe care a candidat pârâtul nu exista condiţia fixată prin criteriul de evaluare în discuţie.
Fără îndoială, este vorba, aşa cum a reţinut Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, de un tratament diferenţiat la care a fost supus domnul T.S.C., faţă de ceilalţi participanţi la evaluare, diferenţiere care nu este justificată obiectiv de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al judeţului Mehedinţi, iar metoda utilizată nu este adecvată şi necesară. Aceasta deoarece utilizarea criteriului studiilor superioare nu este prevăzut de Metodologia de evaluare şi nu este prevăzută nici în fişa postului care, dimpotrivă, prevede ca şi condiţie absolvirea de studii medii.
Prima instanţă a reţinut că Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al judeţului Mehedinţi nu i-a aplicat pârâtului un tratament discriminatoriu, aşa cum reţinuse Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în condiţiile în care, potrivit art. 5 din procedura privind organizarea şi desfăşurarea examenului la care a participat domnul T.S.C., reclamantul era îndrituit să nu se limiteze la criteriile din metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie, ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, putând avea în vedere şi alte criterii.
Prima instanţă a apreciat că, întrucât enumerarea criteriilor nu avea caracter limitativ, era permisă stabilirea unor criterii suplimentare de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „D.” al judeţului Mehedinţi, pe care acesta le-ar fi considerat relevante şi cuantificabile.
Raţionamentul instanţei de fond este însă unul eronat, observă Înalta Curte, consecinţa fiind pronunţarea unei sentinţe nelegale.
În realitate, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă nu posedă un drept de apreciere discreţionar în exercitarea competenţei de a putea să prevadă şi alte criterii suplimentare decât cele menţionate în Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie. Aşa cum a reţinut Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în condiţiile în care criteriul studiilor superioare nu era prevăzut în metodologie, iar în fişa postului pentru care candida pârâtul era prevăzută condiţia studiilor medii, în mod obligatoriu Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă nu putea să fixeze un alt criteriu decât cel din fişa postului. Altfel spus, condiţia studiilor medii era o exigenţă inderogabilă, pe care însă reclamantul din prezenta cauză nu a respectat-o.
Reclamantul a procedat la includerea criteriului studiilor superioare, de unde rezultă cu evidenţă că i-a aplicat pârâtului un tratament diferenţiat, în absenţa unei justificări obiective şi rezonabile a acestei diferenţe de tratament, metoda folosită nefiind adecvată şi necesară. Astfel că în mod corect Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea din 8 martie 2012 a reţinut, printre altele incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (3) şi art. 6 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Faşă de cele ce preced, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârâtul T.S.C., potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi să modifice hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul T.S.C. împotriva sentinţei civile nr. 930 din 10 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1677/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
