ICCJ. Decizia nr. 1782/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1782/2014
Dosar nr. 4427/2/2012
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 mai 2012, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Preşedintele Curţii de Apel Alba, Preşedintele Tribunalului Alba, F.C. şi D.L., judecătoare la Judecătoria Blaj, să se constate nelegalitatea şi netemeinicia răspunsului din 26 aprilie 2012 al Inspecţiei Judiciare - Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători, invocând nulitatea de drept pentru neindicarea instituţiei la care se poate contesta şi termenul.
De asemenea, reclamanta a solicitat aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute de lege, desfacerea contractului de muncă şi înlăturarea din justiţie a celor vinovaţi pentru îndeplinirea cu rea credinţă a atribuţiilor care le revin în funcţia pe care o exercită.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii cu un memoriu înregistrat în 26 octombrie 2011, prin care a solicitat cercetarea disciplinară a doamnelor F.C. şi D.L., judecătoare în cadrul Judecătoriei Blaj, pentru pretinse abateri disciplinare săvârşite de acestea în cursul cercetării judecătoreşti efectuate în cauze civile în care reclamanta deţinea calitatea de parte.
La data de 9 august 2012, reclamanta S.M. a depus cerere precizatoare, indicând-o ca reclamantă şi pe sora sa, B.A., solicitând, totodată, obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor materiale de 1 euro şi morale de 100.000 euro.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că răspunsul din 26 aprilie 2012 al Inspecţiei judiciare - Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători a cărui nulitate se solicită, nu reprezintă un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, în speţă nefiind dispusă clasarea cauzei.
S-a arătat că Inspectia Judiciară a transmis petentei un răspuns în temeiul art. 451 din Legea nr. 317/2004, în sensul că nu se pot reţine indicii cu privire la săvârşirea unor fapte care să întrunească elementele unei abateri disciplinare.
Preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiate, cu motivarea, în esenţă, că nemulţumirea reclamantei vizează modul de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul altei instanţe, preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia neputând interveni şi cenzura legalitatea şi temeinicia soluţiilor pronunţate, invocând sub acest aspect, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Preşedintele Tribunalului Alba a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, arătând că la momentul soluţionării cauzelor reclamantei la Judecatoria Blaj, doamnele judecător F. şi D. erau singurii judecători în activitate la respectiva instanţă, iar repartizarea cauzelor s-a făcut în mod aleatoriu.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 5411 din 1 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:
- a anulat acţiunea formulată de reclamanta B.A. pentru lipsa calităţii de reprezentant a reclamantei S.M.;
- a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Preşedintele Curţii de Apel Alba, Preşedintele Tribunalului Alba, D.L. - Judecător la Judecătoria Blaj şi F.C. - Preşedinte al Judecătoriei Blaj, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta B.A. nu a făcut dovada calităţii de reprezentant a reclamantei S.M., în condiţiile art. 161 alin. (1) teza finală C. proc. civ.
Procura judiciară autentificată din 20 martie 2002 de BNP V.M. depusă în copie la dosar, nu vizează cauza de faţă, ci priveşte toate cererile de retrocedare a averii aparţinând autorilor reclamantelor, fără legătură cu obiectul litigiului prezent, care vizează aplicarea unor eventuale sancţiuni disciplinare judecătorilor care au soluţionat litigiile în care reclamantele au avut calitatea de parte, precum şi anularea adresei de răspuns a C.S.M. din 26 aprilie 2012.
Referitor la cererea reclamantei S.M., prima instanţă a reţinut că actul contestat în cauză reprezentat de adresa din 26 aprilie 2012 a fost emis în temeiul art. 451 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi constituie răspunsul autorităţii, prin care este adus la cunoştinţa reclamantei rezultatul verificărilor efectuate de Serviciul de inspecţie judiciară pentru judecători, în sensul că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, care nu are însă caracterul unui act administrativ individual, în sensul Legii nr. 554/2004.
Prima instanţă a constatat că sunt incidente prevederile cu caracter special şi derogatoriu privind procedura cercetării disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, cuprinse în art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecăţii, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012.
Astfel, în materie disciplinară, legiuitorul a optat în mod expres pentru soluţia normativă potrivit căreia doar procedura atacării rezoluţiei de clasare trebuie să parcurgă etapele contenciosului administrativ, conform art. 46 alin. (12) teza I şi alin. (13) din Legea nr. 317/2004.
3. Recursul reclamantelor
Împotriva hotărârii curţii de apel au formulat recurs în termen legal reclamantele S.M. şi B.A., în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentele au invocat încălcarea normelor procedurale privind soluţionarea litigiului de faţă şi au reiterat argumentele din acţiune referitoare la nelegalitatea răspunsului emis de pârât.
Cu privire la acţiunea reclamantei B.A., au arătat că a fost anulată în mod greşit pentru lipsa calităţii de reprezentant, la dosar existând o procură autentică valabilă şi în cazul acţiunii de faţă.
De asemenea, au susţinut că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deşi această excepţie nu a fost invocată de către pârâţi, instanţa, prevalându-se de faptul că răspunsul transmis de CSM nu reprezintă un act administrativ, fără drept de contestare, a încălcat prevederile Constituţiei şi cele ale Legii nr. 554/2004.
Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 2 aprilie 2014, recurentele au reiterat argumentele din recurs şi au făcut referiri la dosarele instrumentate de cele două judecătoare intimate.
4. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este judicioasă, insistând pe argumentul prezentat şi în faţa primei instanţe referitor la lipsa caracterului de act administrativ al adresei comunicate recurentei-reclamante în baza art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., văzând apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta S.M., în nume propriu şi în calitate de mandatară a sorei B.A., a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea adresei din 26 aprilie 2012 a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia judiciară, Serviciul de Inspecţie Judiciară pentru judecători, cu privire la o petiţie prin care a reclamat, în esenţă, faptul că la Judecătoria Blaj există doar doi judecători definitivi care soluţionează toate dosarele sale, civile şi penale (enumeră 11 astfel de dosare) şi că, acestora "le-ar putea lipsi spiritul de imparţialitate", solicitând ca magistraţii care îi vor soluţiona cauzele să pronunţe soluţii legale şi temeinice.
Prima instanţă, potrivit motivării expuse la pct. I.2. din decizie a reţinut că adresa de răspuns contestată nu are caracterul unui act administrativ unilateral, acţiunea fiind, în consecinţă, inadmisibilă.
Soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este legală şi va fi menţinută de instanţa de control judiciar pentru considerentele de faţă.
Potrivit art. 451 din Legea nr. 317/2004, orice persoană interesată poate semnala inspecţiei judiciare aspecte în legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
Aspectele semnalate sunt supuse unei verificări efectuate de inspectori din cadrul Serviciului de inspecţie judiciară corespunzător, în cadrul cărora se stabileşte dacă există indiciile unei abateri disciplinare.
Dacă în urma verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârşirii unor abateri disciplinare, rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea şi persoanei vizate de sesizare.
Răspunsul pe care autoritatea sesizată l-a formulat cu privire la petiţia recurentei - reclamante s-a circumscris cadrului normativ existent la acea dată, cu motivarea că nu există indicii cu privire la săvârşirea vreunei abateri disciplinare, petiţionarei fiindu-i comunicate şi informaţii privind regimul incompatibilităţilor şi procedura soluţionării cererii de recuzare.
De altfel, în raport de conţinutul efectiv al memoriului în discuţie, Înalta Curte constată că nu s-a pus problema cercetării disciplinare a celor doi judecători de către reclamantă (care nu a indicat nicio presupusă abatere, ci doar faptul că, inevitabil, cauzele sale erau soluţionate de unul dintre cei doi magistraţi în funcţie la instanţa respectivă) iar inspecţia i-a comunicat informaţiile menţionate care nu au aptitudinea de a o vătăma în vreun mod.
De aceea răspunsul atacat nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi considerat act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În fine, prima instanţă a dispus în mod corect anularea acţiunii formulate de reclamanta B.A., în condiţiile în care nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant a reclamantei S.M., potrivit art. 67 şi art. 68 C. proc. civ., procura aflată la dosar neputând fi considerată valabilă având în vedere limitele mandatului acordat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.M. şi B.A. împotriva Sentinţei nr. 5411 din 1 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4811/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2279/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
