ICCJ. Decizia nr. 4544/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4544/2014
Dosar nr. 203/36/2013
Şedinţa de la 27 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin cererea formulată la data de 27 februarie 2013 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 203/36/2013, reclamanta S.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia generală de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului (Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor cu privire la activitatea de inspecţie economico-financiară şi inspecţia activităţii proprii a Ministerului Finanţelor Publice):
- anularea ca netemeinice şi nelegale a următoarelor acte administrative: Dispoziţia obligatorie nr. 88472 din 3 iulie 2012 emisă de Direcţia generală a Finanţelor Publice a Jud. Vâlcea, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Raportul de Inspecţie Economico-financiară nr. 88471 din 3 iulie 2012, Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012 emisă de Direcţia generală de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului;
- obligarea pârâtului la avizarea şi avansarea sumelor de bani rezultate din decontul justificativ în sumă de 44.474,64 lei, aferent anilor 2010 şi 2011, întocmit şi înaintat Inspectoratului teritorial de regim silvic şi de vânătoare Râmnicu Vâlcea.
Prin Sentinţa nr. din 255 din 18 iulie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului şi a anulat Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia generală de legislaţia şi reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor cu privire la activitatea de inspecţie economico-financiară şi în parte Dispoziţia obligatorie nr. 88472 din 3 iulie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi anexa ce constă în Raportul de inspecţie economico-financiară, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Totodată, Curtea de apel a obligat pârâta Direcţia Financiară a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea la vizarea sumelor cuprinse în decontul justificativ întocmit de Inspectoratul teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea pentru beneficiar S.M., în valoare totală de 44.474,64 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele aspecte:
Prin Dispoziţia obligatorie nr. 88472 din 3 iulie 2012 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală s-au respins de la avizare sumele solicitate prin decontul justificativ întocmit de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea în baza prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, în sumă de 44.474,64 lei, pentru beneficiar S.M.
Respingerea de la avizare a sumelor solicitate a fost motivată pe disp. art. 6 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ teritoriale, precum şi prin aceea că, în urma inspecţiei economico financiare efectuate, s-a constatat neîndeplinirea condiţiei de către Ministerul Mediului şi Pădurilor privind primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene pentru ajutoarele de stat.
Reclamanta a formulat plângere împotriva Dispoziţiei obligatorii, plângere respinsă prin Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia generală de legislaţie şi reglementare în domeniul activelor statului - Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestaţiilor cu privire la activitatea de inspecţie economico financiară, care a reţinut, de asemenea, că plata compensaţiilor solicitate sunt condiţionate de decizia CE.
În data de 19 iulie 2012 România a primit Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final din data de 19 iulie 2012 prin care ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă poate fi acordat.
S-a constatat că, într-adevăr, la data emiterii Dispoziţiei obligatorii nu există o decizie favorabilă din partea Comisiei Europene, condiţie sine qua non pentru acordarea compensaţiilor în temeiul art. 97 alin. (1) lit. b) C. silvic.
De aceea, având în vedere că la momentul soluţionării plângerii prealabile condiţia era îndeplinită, s-a apreciat că autoritatea fiscală avea posibilitatea de a reveni asupra soluţiei de respingere de la avizare a decontului justificativ întocmit în favoarea reclamantei de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.
Prin urmare, în speţă, s-a constatat că, dat fiind faptul că dreptul legitim afirmat de reclamantă a devenit actual după emiterea actului administrativ prin care s-a respins cererea de avizare a decontului, acesta putea fi recunoscut şi în faza recursului graţios, fără a fi necesară formularea unei noi cereri în acelaşi sens.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcţia de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare având în vedere faptul că s-a dispus anularea unui act administrativ, prin încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut în esenţă că deşi prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a înţeles să se judece în contradictoriu numai cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, respectiv entitatea care a emis Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012, decizie anulată de instanţa de judecată, prin sentinţa recurată instanţa a dispus şi anularea parţială a Dispoziţiei obligatorii nr. 88472 din 3 iulie 2012, emisă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi anexa ce constă în Raportul de inspecţie economico-financiară.
A mai arătat recurenta că reclamanta în calitate de proprietar a unei suprafeţe de fond forestier de 57,8000 ha a solicitat, în data de 10 decembrie 2010, către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea obţinerea de compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, pentru anii 2010 - 2011, conform dispoziţiilor Legii nr. 46/2008, cu modificările şi implementările ulterioare, iar prin Adresa nr. 10064 din 17 decembrie 2010 ITRSV Râmnicu Vâlcea a restituit către solicitant Documentaţia depusă, cu menţiunea că potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, până la data adresei nu s-a primit decizia favorabila a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
De asemenea, s-a arătat că prin raportul de inspecţie economico-financiară din data de 3 iulie 2012 întocmit 3 DGFP Vâlcea, Activitatea de Inspecţie Fiscală, s-au verificat deconturile justificative la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, conform anexei 4 la Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale destinate gestionarii durabile a fondului forestier proprietate publică şi privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice şi de efectuare a controalelor de fond, vederea sprijinirii proprietăţilor de păduri.
Deconturile justificative s-au întocmit conform anexei 6 la Normele Metodologice probate prin H.G. nr. 861/2009 şi s-au înregistrat la DGFP Vâlcea în data de 21 iunie 2012 solicitându-se, printre acestea şi avizarea sumei de 44.474,64 lei între anul 2010 şi 2011.
Recurenta a arătat că reclamanta a formulat aceasta solicitare în calitate de proprietar al amplasamentului forestier situat la U.P.I Călineşti în suprafaţa de 57,8000 ha, suma solicitată spre avizare fiind de 44.474,64 lei.
S-a susţinut în motivele de recurs raportul de inspecţie fiscală, DGFP Vâlcea a respins aceasta solicitare având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 6 din H.G. 861/2009 care prevede: "(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice şi la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, se vor finanţa numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat."
S-a susţinut că respingerea solicitării a fost comunicată către ITRSV Râmnicu Vâlcea prin dispoziţia obligatorie din 3 iulie 2012, iar împotriva dispoziţiei obligatorii din 3 iulie 2012, a formulat plângere în data de 16 iulie 2012, soluţionată de Direcţia Generală de legislaţie şi reglementare prin Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012.
În fine, s-a arătat că decontul justificativ s-a întocmit de ITRSV Râmnicu Vâlcea pentru suma de 44.474,64 lei, aferent anilor 2010 - 2011, iar respingerea plăţii sumei solicitate s-a datorat pe o parte prevederilor legislaţiei naţionale iar pe de altă parte adresei Comisiei Europene.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate că reclamanta a înţeles să se judece numai cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului, respectiv entitatea care a emis Decizia nr. 18 din 5 septembrie 2012, decizie anulată de instanţa de judecată, prin sentinţa recurată instanţa a dispus şi anularea parţială a dispoziţiei obligatorii din 3 iulie 2012, emisă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi anexa ce constă în Raportul de inspecţie economico-financiară.
Aşadar, Înalta Curte reţine faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată în contradictoriu cu o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiu, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Or, potrivit dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care legea dispune altfel".
Faţă de dispoziţiile legale citate, instanţa de control judiciar reţine că, prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii art. 175 alin. (1) C. proc. civ., necitând în cauză pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, contrar principiilor fundamentale procesuale ale contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Principiul contradictorialităţii presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii şi discuţiei părţilor şi că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenţia dedusă judecăţii.
Nu în ultimul rând, stabilirea corectă a cadrului procesual şi îndeplinirea legală a procedurii de citare este de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi recunoscut de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că efectele hotărârii judecătoreşti se produc numai inter partes, astfel încât sentinţa pronunţată de Curtea de Apel nu este opozabilă pârâtului Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală, care nu a avut calitatea de parte pârâtă în litigiul dedus judecăţii.
Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora se va soluţiona litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii. Noţiunea de "proces echitabil" presupune respectarea şi aplicarea atât a principiului contradictorialităţii, cât şi a dreptului la apărare, iar judecătorul are îndatorirea să facă respectate şi să asigure el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte reguli ale procesului civil.
Anulând dispoziţia emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală fără a introduce în cauză şi această parte, instanţa fondului a încălcat principiul contradictorialităţii.
Instanţa de fond a pronunţat, aşadar, o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa motivului reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda, în raport cu obiectul cauzei, la stabilirea corectă a cadrului procesual.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia de Legislaţie şi Reglementare în Domeniul Activelor Statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Sentinţei nr. 255 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4410/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4561/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
