ICCJ. Decizia nr. 2105/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2105/2014
Dosar nr. 1004/57/2012
Şedinţa publică de la 7 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.C. SA Sibiu a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea în totalitate a actului administrativ emis, decizia din 13 iunie 2012 înregistrată la SC A.C. SA Sibiu din 19 iunie 2012 şi toate actele ce decurg din aceasta, procesul-verbal de constatare din 6 aprilie 2012 şi erata din 6 septembrie 2012;
- obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate prin actele administrative atacate în sumă de 522,199,16 euro respectiv 1.282.584,79 RON şi restitiuirea acestei sume;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 909,2 RON reprezentând 44 RON taxa de timbru şi timbru judiciar şi 865,2 RON c/val onorariu traduceri şi legalizare.
În drept a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, Legii nr. 554/2004 şi cele ale Memorandumului de finanţare ratificat prin Legea nr. 373/2003.
Pentru opozabilitate, la data de 20 martie 2013, în urma cererii formulate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare faţă de dispoziţiile art. II alin. (1) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 6/2013 a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât substituent, Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Instrumente Financiare Nerambursabile, sens în care instanţa a încuviinţat cererea.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 159/2013 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.C. SA Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, Direcţia Instrumente Financiare Nerambursabile, şi în consecinţă, a anulat în pare decizia înregistrată din 13 iunie 2012 şi procesul-verbal de constatare din 6 aprilie 2012 emise de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare în sensul că exonerează reclamanta de plata sumei de 7.058 euro, menţinând în rest actele atacate.
Totodată, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 7.058 euro şi să-i plătească acesteia suma de 50 de RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă, analizând legalitatea actelor administrative întocmite, raportat la categoriile de cheltuieli a reţinut următoarele:
Referitor la costurile de operare după finalizarea proiectelor respectiv suma de 29.342,22 euro, contractul „Extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare şi contorizarea şi monitorizarea reţelei de distribuţie a apei potabile”, este decontată din linia bugetară III.19 Piese de schimb având o valoare totală de 29.342,22 euro 110.563,20 euro în Certificatul Interimar de Plată din 18 martie 2010, cu factura din 19 martie 2010 şi 18.799,02 euro în Certificatul Interimar de Plată din 26 noiembrie 2010, cu factura din 29 noiembrie 2010), declarată CE prin Aplicaţia de Plată Finală şi suma de 59.500 euro, contractul „Reabilitarea staţie de tratare a apei potabile D.”, este plătită din art. 4.21.3 „Sume provizionate pentru piese de schimb” în valoare totală de 100.000 euro (conform Certificatului Interimar de Plată din 26 octombrie 2010, cu factura din 29 noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicaţia de Plată Finală), instanţa a constatat că aceste sume nu au putut fi utilizate înainte de finalizarea proiectului, justificarea decontării lor intervenind doar la momentul folosirii lor.
Ca atare în mod corect au fost calificate costuri de operare ulterioare finalizării proiectului.
În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate pentru achiziţia unor echipamente durabile şi care nu sunt specificate în Memorandumul de finanţare şi nu sunt permanent instalate şi fixate în proiect, suma de 14.940,40 euro, contractul „Extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare şi contorizarea şi monitorizarea reţelei de distribuţie a apei potabile”, este decontată din linia bugetară Certificat Interimar de Plată din 26 noiembrie 2010 cu factura din 29 noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicaţia Finală de Plată şi suma de 45.725,62 euro, contractul „Reabilitarea staţie de tratare a apei potabile D.”, este plătită din linia bugetară şi Certificatului Interimar de Plată din 26 octombrie 2010, cu factura din 29 noiembrie 2010 declarată CE prin Aplicaţia de Plată Finală, instanţa a reţinut că potrivit Anexei III.2, Secţiunea VI, alin. (1) lit. a) din Memorandumul de finanţare curtea reţine că prima condiţie pentru ca respectivele cheltuieli să fie considerate eligibile o reprezintă cuprinderea utilajelor şi echipamentelor care vor fi permanent instalate şi fixate în proiect în inventarul echipamentului durabil.
Arată prima instanţa că natura bunurilor achiziţionate influenţează în mod decisiv calificarea acestor cheltuieli ca eligibile sau neeligibile. Or uneltele şi echipamentele de tipul chei, şurubelniţe, ciocane, unelte de măsurare, cleşte, aparat de sudură, diverse scule nu pot constitui, prin natura lor, parte integrantă a sistemului de colectare a apelor uzate, respectiv de tratare şi furnizare a apei potabile şi implicit nu pot îndeplini condiţia de a fi permanent instalate şi fixate în proiect.
Referitor la costurile indirecte asociate extinderii de 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului 04, în sumă de 417.315,76 euro.
A reţinut instanţa că autoritatea de control a declarat aceste sume ca neeligibile faţă de prevederile Instrucţiunii AM ex-ISPA din 6 februarie 2008, fiind întârzieri cauzate de autorităţi, iar în actul adiţional se precizează că extinderea este aprobată fără compensaţii financiare faţă de Constructor.
Însă, temeiul revendicării antreprenorului l-a constituit clauza 8.5 din Condiţiile generale de Contract FIDIC Roşu, întârzieri cauzate de autorităţi, aspect acceptat de către beneficiar. Pe de altă parte, susţine instanţa, argumentul privitor la imposibilitatea de natură tehnică de a realiza subtraversarea căii ferate pe C.T. pentru colectorul de canalizare nu a fost indicat de către inginer ca justificare pentru aprobarea prelungirii duratei de execuţie. De altfel, nu întruneşte cerinţa de circumstanţă impredictibilă din punct de vedere tehnic atâta timp cât, din corespondenţa purtată de părţi nu rezultă modificări ale terasamentului căii ferate unde trebuia executată subtraversarea faţă de situaţia de fapt avută în vedere la momentul demarării procedurilor pentru încheierea contractului de finanţare, iar beneficiarul nu a demonstrat că, la momentul elaborării proiectului tehnic, au fost efectuate toate investigaţiile specifice necesare.
În fine, a arătat că toate aceste aspecte nu fac decât să confirme concluzia că prelungirea duratei de execuţie este datorată unor întârzieri cauzate de autorităţi, astfel că sumele achitate pentru aceasta nu reprezintă cheltuieli eligibile.
Referitor la suma de 7.058 euro plătită pentru revizuirea M. planului la nivel municipal, instanţa a reţinut că autoritatea de control a declarat această sumă ca neeligibilă faţă de împrejurarea că, prin realizarea M. Planului Judeţean elaborat de Consorţiul P.F./R. aprobat de Ministerul Mediului şi Pădurilor, condiţionalitatea pentru plata finală fiind îndeplinită, iar reclamanta nu a indicat care sunt elementele de noutate aduse de M. Planul elaborat de consultantul B.V./N.
Argumentează instanţa că, din punct de vedere cronologic, M. Plan elaborat de B.V./N. a fost contractat anterior celui elaborat de Consorţiul P.F./R., urmărind scopuri diferite şi în cadrul unor programe diferite: primul, măsură specifică pre-aderării, ISPA iar celălalt în cadrul Programului Operaţional Sectorial Mediu. Aşadar, condiţiile ce trebuie respectate erau cele în vigoare la data încheierii contractului. Cum acestea au fost respectate, necesitatea elaborării fiind prevăzută de Memorandumul de finanţare iar eligibilitatea cheltuielilor fiind justificată potrivit art. 8 lit. b) din Capitolul III al Regulamentului Comisiei din 2002 şi art. 9 lit. a) din Capitolul 2 al Regulamentului Comisiei din 2003, urmează a se conchide că în mod greşit s-a stabilit recuperarea acestei sume de la reclamantă.
Împotriva sentinţei civile nr. 159 din 22 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 1004/57/2012, au declarat recurs reclamanta SC A.C. SA Sibiu şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene.
Reclamantul-recurent critică hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivele de recurs prevăzute art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Susţine în fapt caracterul eligibil al cheltuielilor în sumă de 522.199,16 euro respectiv 2.228.584,75 RON, sumă stabilită cu titlu de corecţie financiară prin procesul-verbal de constatare din 6 aprilie 2012 privind măsura ISPA „modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Sibiu România”, cheltuieli reprezentând contravaloarea pieselor de schimb, a sculelor speciale achiziţionate prin contracte, a costurilor indirecte pentru extinderea cu 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului.
Despre cheltuielile pentru piesele de schimb şi pentru scule speciale se arată că au fost expres achiziţionate pentru implementarea proiectului în baza contractelor încheiate între Oficiul de plăţii şi contractare Phare în calitate de autoritate contractantă şi firmele S.Y.I.V.T. AS şi A.E. GMBH Austria. Toate aceste cheltuieli au fost făcute în derularea proiectului, iar decontările corespund perioadei 2008-2009.
Obligaţia asigurării de către antreprenori a pieselor de schimb şi pieselor speciale a fost prevăzută în caietul de sarcini, documentaţia de licitaţie fiind aprobată de delegaţia Comisiei Europene.
Este greşită interpretarea instanţei de fond în sensul că piesele de schimb nu au putut fi folosite înainte de finalizarea proiectului sau pentru derularea acestuia, întrucât ofertantul a trebuit să asigure piese de schimb care să ajungă pentru o perioadă de 2 ani corespunzătoare termenului de garanţie.
Nu pot fi încadrate în categoria cheltuieli apărute după finalizarea proiectului întrucât aceste costuri reprezintă cheltuieli de capital înregistrate ca atare în contabilitatea beneficiarului final şi au apărut pe perioada derulării proiectului, decontările fiind făcute în perioada 2008-2009 aşa cum de altfel se specifică în toate rapoartele de audit elaborate în timpul implementări măsurii ISPA Sibiu.
Uneltele speciale au fost achiziţionate exclusiv în vederea reparaţiei şi întreţinerii investiţiei de capital, mai exact a echipamentelor menţionate în Memorandumul de finanţare Anexa nr. III 2 Secţiunea a VI-a, uneltele fiind necesare întreţinerii şi reparaţiei echipamentelor şi utilajelor care au fost reabilitate în cadrul sistemului de colectare a apelor uzate şi tratarea apei potabile.
Referitor la suma de 417.315,76 euro se arată că aceasta reprezintă costuri indirecte asociate extinderii de 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului, „extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare, contorizarea şi monitorizarea reţelei de distribuţie a apei” ce au fost aprobate certificate şi declarate Comisiei Europene prin aplicaţia de plată finală.
Toate aceste cheltuieli au fost decontate din bugetul de „cheltuieli neprevăzute ale contractului”, fără ca aceste costuri să conducă la depăşirea valorii de contract acceptate, prevederile actului adiţional fiind astfel întrutotul respectate aşa cum s-a precizat şi în notificare din 7 ianuarie 2010 emisă de ISPA.
Se mai relevă faptul că au fost îndeplinite condiţiile pentru extinderea perioadei de execuţiei, că această extindere a fost aprobată de autoritatea investită cu competenţe în gestionarea fondurilor europene conform adresei din 8 ianuarie 2010, condiţiile de extindere fiind respectate. Despre aceste împrejurări s-a făcut menţiuni şi în raportul de audit.
În susţinerea eligibilităţii acestor cheltuieli mai face trimitere şi la concluziile finale din raportul „on the spot” de unde rezultă în mod indubitabil că sumele au fost considerate că au caracter eligibil.
Ministerul Fondurilor Europene, prin cererea de recurs formulată solicită modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii contestaţiei şi pentru suma de 7.058 euro plătită pentru revizuirea M. planului la nivel municipal.
Se susţine în cererea de recurs neeligibilitatea acestor cheltuieli, întrucât la data la care a fost aprobat M. planul la nivel municipal era deja aprobat M. planul la nivel Judeţean. Beneficiarul final nu a prezentat elemente de noutate pentru justificarea M. Planului elaborat de consultantul B.V./N. şi nici nu a făcut dovada că a fost aprobat de Ministerul Mediului şi Pădurilor s-au acceptat de Comisia Europeană.
Examinând sentinţa recurată în raport de motivele invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin procesul-verbal de constatare din 6 aprilie 2012 corectat prin erata din 6 septembrie 2012, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea Fondurilor Europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora denumită în continuare O.U.G. nr. 66/2011, reclamantei-recurente i s-a aplicat o corecţie financiară de 522.199,16 euro respectiv 2.288.584,75 RON în cadrul măsuri ISPA „modernizarea reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Sibiu România”, neregula reţinută constând în plata unor cheltuieli neeligibile.
Corecţia aplicată în baza procesului-verbal de constatare a fost menţinută prin decizia din 13 iunie 2012, înregistrată la SC A.C. SA Sibiu din 19 iunie 2012 şi parţial prin hotărârea recurată.
Analizând sentinţa recurată se constată că în considerentele acesteia nu sunt arătate motivele pentru care sunt înlăturate apărările recurentei-reclamante în susţinerea eligibilităţii cheltuielilor plătite.
A susţinut reclamanta în faţta instanţei de fond că cheltuielile pentru piesele de schimb şi uneltele speciale s-au făcut pe durata derulării contractelor fiind decontate în perioada 2009-2010, împrejurare consemnată şi în raportul de audit ce a stat la baza încheierii procesului-verbal de constatare. Aceste cheltuieli au fost cuprinse în contractele încheiate pentru realizarea proiectului extinderea şi realizarea reţelei de canalizare, contorizare şi monitorizare a reţelei de distribuţie a apei dar şi în documentaţia de licitaţie, toate cheltuielile fiind aprobate certificate şi declarate eligibile de Comisia Europeană prin aplicaţia de plată.
Nu rezultă din cuprinsul hotărârii, că a fost analizată efectiv documentaţia de licitaţie în special caietul de sarcini unde se face referire la lista pieselor de schimb şi unelte speciale dar şi a condiţiilor de achiziţionare a pieselor de schimb, a contractelor încheiate cu cei doi antreprenori în special a clauzelor cu referire la aceste piese de schimb şi unelte speciale sau avizele pentru aprobarea acestor cheltuieli la care face referire reclamanta-recurentă.
Nu s-a făcut o analiză comparativă a listei pieselor de schimb şi a uneltelor speciale din caietul de sarcini, sau înscrise în contract cu cele înregistrate în contabilitatea beneficiarului final, deşi se impunea o astfel de analiză în condiţiile în care organele de control au stabilit caracterul neeligibil al acestor cheltuieli dar nu au lămurit în concret natura pieselor de schimb şi a uneltelor ce se impuneau a fi achiziţionate în raport de prevederile din Memorandumul de finanţare aprobat prin Legea nr. 373/2003, dar şi în ce condiţii trebuiau asigurate pe perioada de garanţie prevăzută în contract.
În privinţa cheltuielilor în sumă de 417.315,76 euro reprezentând costuri indirecte asociate extinderii cu 6,5 luni a perioadei de încheiere a lucrărilor aferente contractului „extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare contorizare şi monitorizarea reţelei de distribuţie a apei”, s-a susţinut de către reclamantă în faţa instanţei de fond, că extinderea perioadei de execuţie a fost aprobată de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene prin Addendumul din 13 ianuarie 2010, fără costuri suplimentare faţă de valoarea de contract acceptată. Costurile pentru perioada de extindere au fost plătite din bugetul de „cheltuieli neprevăzute ale contractului”, fără ca acest fapt să conducă la depăşirea valorii de contract acceptată, prevederile actului adiţional fiind astfel respectate, aspect menţionat şi în notificarea din 7 ianuarie 2010 emisă de ISPA. Se mai susţine că toate aceste cheltuieli au fost avizate de Comisia Europeană.
Judecătorul fondului, constată caracterul neeligibil al acestor cheltuieli pe considerentul că circumstanţele invocate de reclamantă pentru justificarea prelungirii duratei execuţie a contractului nu pot fi încadrate în categoria circumstanţe „imprevizibile” deşi toate aceste circumstanţe au fost analizate de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene şi aprobată extinderea perioadei de execuţie a contractului. Nu se precizează motivul pentru care se înlătură această aprobare.
Nu sunt analizate aspectele invocate de reclamantă vizând modalitatea de plată, existenţa unui buget pentru cheltuielilor neprevăzute ale contractului, dacă prin aceste cheltuieli s-a depăşit valoarea contractului sau dacă aceste plăţi au fost aprobate de către Comisia Europeană aşa cum susţine reclamanta.
În privinţa nerespectării principiului proporţionalităţii în aplicarea corecţiei financiare, reclamanta susţine că au fost respectate în totalitate prevederile legale şi contractuale făcând trimitere în acest sens la concluziile din raportul de audit întocmit de Curtea de Conturi unde se precizează că măsura ISPA a fost implementată în conformitate cu prevederile Memorandumului de finanţare, iar obiectivele acestuia au fost atinse.
Nu rezultă din considerentele hotărârii că a fost analizat raportul de audit sub acest aspect dar nici dacă obiectivele proiectului au fost atinse şi dacă cheltuielile cu realizarea investiţiei sau încadrat în valoarea aprobată, împrejurări cu influenţă în stabilirea cuantumului corecţiei financiare. Caracterul eligibil al cheltuielilor pentru M. Planul Municipal nu a fost analizat din perspectiva apărărilor Ministerului Fondurilor Europene în sensul necesităţii aprobării de către Ministerul Mediului şi Pădurilor, a existenţei unor elemente noi faţă de M. Planul Judeţean dar şi a avizării din partea Comisiei Europene.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., dispoziţii care obligă judecătorul fondului să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lui, să enunţe cele constatate şi dovezile care au determinat-o, dar şi a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, ce presupune dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor şi obligaţia instanţei să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, implică mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor şi argumentelor probatorii ale părţilor cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă cererea de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate prin acţiunea dedusă judecăţii şi de argumentele aduse în apărare de partea adversă dar şi în raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi n) din O.U.G. nr. 66/2011 care definesc noţiunea de „neregulă” dar şi principiul, „proporţionalităţii”.
Potrivit acestor dispoziţii legale neregula reprezintă, „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit”; iar principiul proporţionalităţii presupune, „orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv”.
Nu rezultă din considerentele hotărârii că au fost analizate aceste elemente constitutive ale abaterii reţinute sau a fost respectat proporţionalităţii raportat la criteriile descrise în textul legal suscitat.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte retine că în temeiul prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 261 din acelaşi cod se impune admiterea recursurilor, casarea hotărârii recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare vor fi analizate susţinerile părţilor vizând caracterul eligibil sau neeligibil al cheltuielilor plătite pentru care s-a aplicat corecţia financiară. În acest sens vor fi analizate documentele de atribuire prin licitaţie a contractelor către antreprenori în special caietul de sarcini cu lista pieselor de schimb şi scule speciale, contractele încheiate pentru realizarea proiectelor vizând „extinderea şi reabilitarea reţelei de canalizare, contorizarea şi monitorizarea reţelei de distribuţie a apei potabile” şi „reabilitarea staţiei de tratare a apei potabile D." cu referire la clauzele înscrise în contract pentru asigurarea pieselor de schimb şi uneltelor speciale pe durata executării proiectului, dar şi în perioada de execuţie precum şi cele referitoare la cheltuielile efectuate prin prelungirea perioadei de execuţie.
Pentru aceste din urmă cheltuieli se va analiza modalitatea în care s-au plătit fondurile alocate pentru aceste cheltuieli, dacă s-a respectat valoarea iniţială a contractului probat şi dacă toate aceste plăţi au fost avizate de autoritatea investită cu competenţe în gestionarea fondurilor europene. Vor fi analizate în acest sens şi avizele la care face trimitere reclamanta dar şi în ce măsură s-au realizat obiectivele proiectului. Pentru cheltuielile plătite în susţinerea M. Planului Municipal se va verifica în ce condiţii s-a aprobat respectiv existenţa avizului Ministerului Mediului şi Pădurilor şi a Comisiei Europene.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate reclamanta SC A.C. SA Sibiu şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva sentinţei nr. 159/2013 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1971/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2169/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
