ICCJ. Decizia nr. 2188/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2188/2014
Dosar nr. 1208/33/2012
Şedinţa publică de la 13 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.J.O.F.M. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., O.I.P.O.S.D.R.U., obligarea pârâtei la anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului din 12 ianuarie 2012 şi comunicată A.J.O.F.M. Cluj din 16 ianuarie 2012, precum şi la emiterea unei noi Scrisori Standard de Informare a Beneficiarului, în care să fie incluse ca şi cheltuială eligibilă cheltuiala cu resursa umană.
Prin sentinţa nr. 845 din 8 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.J.O.F.M. Cluj şi, în consecinţă, a anulat parţial scrisoarea standard de informare a beneficiarului emisă de pârâtă şi a obligat pârâta A.N.O.F.M., O.I.P.O.S.D.R.U. la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă ca şi cheltuială eligibilă cu resursa umană suma de 717.761,00 RON.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a apreciat, în esenţă, că pârâta a încălcat prevederile contractuale şi a celor cuprinse în ghidul solicitantului prin declararea ca neeligibilă a sumei de 717.761,00 RON, reprezentând cheltuieli pentru plata muncii echipei de implementare a proiectului „Funcţionarul electronic”.
Împotriva sentinţei nr. 845 din 8 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., solicitând casarea acesteia şi respingerea cererii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de către pârâta A.N.O.F.M., iar sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor exprese şi reglementărilor legale incidente în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea A.N.O.F.M., precum şi în materia gestionării asistenţei financiare nerambursabilă alocate României pentru obiectivul convergenţă al politicii de coeziune a Uniunii Europene, precum şi a prefinanţării şi cofinanţării aferente acestei asistenţe, în vederea asigurării unui management financiar eficient al fondurilor provenite din instrumente structurale.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă A.N.O.F.M. a formulat recurs la data de 17 decembrie 2012, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia la data de 28 noiembrie 2012 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 14 decembrie 2012.
În speţă, recurenta-pârâtă A.N.O.F.M. a depus înscrisuri privind preluarea, de către C.N.P.R. SA, a unei recomandate, fără, însă, ca din aceste înscrisuri să rezulte în mod convingător legătura între recomandată şi recursul ce face obiectul prezentei cauze.
Astfel, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada depunerii cererii de recurs prin corespondenţă şi a datei la care aceasta a fost predată spre expediere, şi nici a existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.O.F.M. împotriva sentinţei civile nr. 845 din 8 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2181/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 2191/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
