ICCJ. Decizia nr. 2326/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2326/2014
Dosar nr. 27411/2/2005*
Şedinţa publică de la 20 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, anularea deciziei din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenţei; exonerarea sa de la plata sumei de 1.500.000 RON, reprezentând amenda contravenţională aplicată; suspendarea executării deciziei din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenţei, respectiv suspendarea plăţii amenzii contravenţionale până la judecarea definitivă şi irevocabilă a cauzei şi redeschiderea investigaţiei efectuate de Consiliul Concurenţei, în ceea ce priveşte încălcarea de către SC C.P.R. SRL, în perioada 2000-2004 a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a), lit. d) şi ale art. 6 lit. a), lit. b), lit. c), lit. f), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, SC P.T. SRL, în perioada 1999-2004, în calitate de distribuitor, a derulat raporturi comerciale pe baze contractuale cu SC C.P.R. SRL, în calitate de furnizor.
Raporturile comerciale au fost, însă, în perioada finala de derulare a contractului, profund afectate prin masuri discriminatorii şi anticoncurenţiale adoptate de către SC C.P.R. SRL, situaţie care a determinat însemnate pagube materiale şi financiare societăţii, cât şi dificultăţi majore în derularea raporturilor financiare cu instituţiile statului.
A menţionat că aceste aspecte au fost sesizate verbal şi în scris reprezentanţilor SC C.P.R. SRL, solicitându-se înlăturarea acestor practici şi respectarea dispoziţiilor prevăzute în legea concurenţei.
Având în vedere incorectitudinile grave şi repetate, cât şi însemnatele prejudicii financiare suferite, la data de 8 septembrie 2004, reclamanta s-a adresat Consiliului Concurenţei prin plângerea înregistrată.
A susţinut reclamanta că, iniţial, reprezentantul desemnat din cadrul Consiliului Concurenţei să preinvestigheze cauza, a solicitat retragerea plângerii, reprezentanţii consiliului neintenţionând să deschidă investigaţia împotriva societăţii SC C.P.R. SRL, dovadă în acest sens fiind adresa din 30 septembrie 2004 prin care consiliul a comunicat că nu sunt temeiuri care să justifice declanşarea investigaţiilor.
Urmare a insistenţelor repetate, Consiliul Concurenţei a emis ordinul din 8 octombrie 2004 prin care s-a dispus efectuarea de investigaţii doar pentru o parte dintre faptele care au făcut obiectul plângerii (nu şi pentru cele mai semnificative) şi numai pentru anul 2004. Potrivit ordinului din 8 octombrie 2004, consiliul a hotărât conexarea plângerii formulate de către SC P.T. SRL împotriva lui SC C.P.R. SRL, cu cererea SC C.P.R. SRL de acordare a dispensei pentru contractele încheiate cu distribuitorii pe anul 2004 şi a dispus începerea investigaţiei pentru un posibil abuz de poziţie dominanta a societăţii SC C.P.R. SRL la încheierea contractelor cu distribuitorii pe anul 2004.
Reclamanta a arătat că împotriva acestui ordin a formulat plângere la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ care, prin sentinţa nr. 302 din 22 februarie 2005, admiţând plângerea, a decis emiterea de către consiliu a unui nou ordin, prin care să se dispună declanşarea unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare de către SC C.P.R. SRL a art. 5 şi art. 6 din Legea concurenţei pentru perioada 2000-2004.
Ulterior, Consiliul a emis ordinul din 21 martie 2005, prin care a dispus extinderea obiectului investigaţiei şi asupra posibilelor încălcări ale prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei, precum şi stabilirea perioadei de analiza în cadrul investigaţiei la nivelul anilor 1999-2005, atât pentru posibilele încălcări ale art. 5, cât şi ale art. 6 din lege.
În condiţiile în care societatea SC P.T. SRL a supus atenţiei consiliului încălcările legii concurentei de către SC C.P.R. SRL, prin decizia din 11 iulie 2005 s-a decis, printre altele, şi sancţionarea societăţii SC P.T. SRL cu suma de 1.500.000 RON (15 miliarde ROL).
Cu toate că societatea SC C.P.R. SRL a refuzat să îi pună consiliului la dispoziţie documentele solicitate, inspectorii de concurenţă nu s-au deplasat la sediul acesteia pentru a obţine aceste documente. În decizie, însă, după efectuarea investigaţiilor, consiliul a constatat ca nu se pot reţine fapte care să reprezinte încălcări ale art. 6 din Legea concurenţei.
Totodată, Consiliul Concurenţei nu a dat curs numeroaselor solicitări privind efectuarea unei expertize financiar contabile în cauză, raportorul lucrând strict pe cifre comunicate de părţi şi nu pe documente financiar contabile.
Reclamanta a susţinut că societatea SC C.P.R. SRL a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) şi ale art. 6 lit. a), deoarece, prin înţelegere cu M., a livrat către aceasta societate produse cu un preţ de vânzare cu 7% sub preţul de vânzare al lui SC C.P.R. SRL către ceilalţi distribuitori, în contextul în care toate părţile erau actori pe aceeaşi piaţa relevanta, iar SC C.P.R. SRL impunea distribuitorilor pentru a supravieţui un preţ minim de revânzare, care inevitabil nu putea fi decât mai mare decât cel oferit de M. În acest mod, SC C.P.R. SRL a abuzat de poziţia sa dominantă, creând condiţii inegale între aceşti actori. Astfel s-a creat posibilitatea modificării substanţiale a cotelor de piaţă pe aceste produse pe cele două canale de distribuţie.
Cu toate că a sesizat şi faptul că ofertele speciale au fost acordate de către SC C.P.R. SRL aproape în exclusivitate către magazinele cash&carry, încălcându-se astfel şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. d) şi ale art. 6 alit. c) din Legea concurentei, decizia nu sancţionează societatea SC C.P.R. SRL, motivat de faptul că, deşi societăţile M. şi SC P.T. SRL sunt concurenţi pe aceeaşi piaţă relevantă, prestaţiile lor sunt diferite, având în vedere că M. vinde atât către persoane fizice, cât şi către persoane juridice, iar societatea SC P.T. SRL vinde doar către persoanele juridice.
A mai arătat reclamanta că au fost încălcate art. 5 alin. (1) lit. d) şi a art. 6 lit. c) şi prin diferenţierea care s-a făcut între clientul M. şi clientul SC P.T. SRL al lui SC C.P.R. SRL prin preţul de vânzare al produselor SC C.P.R. SRL către M. cu 7% sub preţul de achiziţie al celorlalţi distribuitori. Inexistenţa diferenţelor dintre prestaţia M. în raport cu SC P.T. SRL nu putea induce acea diferenţă în mod legal. Deşi s-a solicitat în nenumărate rânduri reprezentanţilor Consiliului Concurenţei să ridice convenţiile încheiate cu ocazia fiecărei oferte speciale între SC C.P.R. SRL şi M. pe perioada analizată, pentru o analiză cât mai temeinică, aceste documente deosebit de importante în analiza cauzei nu au fost niciodată depuse de către părţi sau ridicate de către Consiliul Concurentei.
De asemenea, reclamanta a susţinut că M. a cumpărat produse de la SC C.P.R. SRL la un preţ de lista redus cu 7% faţă de preţul de achiziţie SC P.T. SRL. Discounturile acordate de către SC C.P.R. SRL pe facturi, în plus faţă de cele din contract, nu au fost verificate şi, bineînţeles, nici luate în considerare în raport şi decizie. Ofertele speciale includeau reduceri de 20-30% de la preţul de lista, reducerile fiind acordate în preţ, fără să mai fie nevoie sa se acorde discounturi suplimentare pe factura sau la final de luna. Din punct de vedere contabil aceste reduceri nu au fost contabilizate pe un cont de discounturi acordate pentru achiziţie, motiv pentru care reprezentanţii Consiliului Concurenţei nu au avut acces la aceste cifre.
A fost încălcat, de asemenea, art. 6 lit. a) prin impunerea în mod unilateral a condiţiilor de livrare şi a cantităţilor de produse ce trebuiau achiziţionate.
În privinţa documentului care a stat la baza amendării societăţii, reclamanta a arătat ca SC P.T. SRL nu este parte a convenţiei din 5 aprilie 1999, nu a participat la întocmirea documentului respectiv, în conţinutul acestuia figurând ca parte SC G.P. SRL, iar pe pretinsa semnătură a reprezentantului SC G.P. SRL societăţi apare ştampila SC P.T. SRL; nu a fost prezentat actul în original, ci numai o copie a acestuia certificată pentru conformitate de către societatea SC L. SRL, societatea SC L. SRL, a susţinut ca nu deţine originalul convenţiei şi nu îşi explica cum l-a certificat; seful de serviciu în cadrul Consiliului Concurenţei şi raportor al investigaţiilor efectuate, ca urmare a plângerii formulate, a susţinut ca documentul respectiv a fost prezentat Consiliului şi de către SC C.P.R. SRL (dar pentru conformitate a semnat SC L. SRL).
A invocat, totodată, contradicţii între raport şi decizie sau între anumite puncte ale aceleiaşi decizii.
Pârâtul Consiliul Concurenţei a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenţei.
În şedinţa publică din data de 8 martie 2006, SC C.P.R. SRL a depus cerere de intervenţie în interes propriu, faţă de capătul 4 de cerere din acţiunea reclamantei, admisă în principiu prin încheierea din 5 aprilie 2006.
Prin cererea de intervenţie, SC C.P.R. SRL a invocat inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la redeschiderea investigaţiei împotriva sa, calificată de către instanţă ca o apărare de fond, în şedinţa publică din 21 octombrie 2009, ulterior, faţă de Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 36/2007, prin care, la cererea reclamantei, s-a redeschis investigaţia împotriva sa, invocând excepţia lipsei de interes a reclamantei, excepţie la care, după anularea Ordinului nr. 36/2007, intervenienta a renunţat în şedinţa publică din 10 iunie 2009.
Prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2009, reclamanta a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiuni, invocând decizia nr. 2720 din 25 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 25548/2/2005, prin care a fost admisă acţiunea SC C.P.R. SRL şi exonerată aceasta de la plata amenzii aplicate prin decizia din 11 iulie 2005, precum şi decizia nr. 386 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10634/1/2006, la data de 23 ianuarie 2007, în cererea formulată de P., reţinându-se prescrierea dreptului Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni.
În şedinţa publică din 21 octombrie 2009, Curtea a pus în discuţia părţilor oportunitatea disjungerii primelor două capete de cerere vizând sancţiunea aplicată reclamantei, de cel de al patrulea capăt de cerere referitor la redeschiderea investigaţiei faţă de SC C.P.R. SRL, faţă de opoziţia părţilor dispunând unirea excepţiei prescripţiei dreptului de a aplica sancţiuni cu fondul şi luând act de renunţarea intervenientei la excepţia lipsei de interes în privinţa celui de al patrulea capăt de cerere.
În şedinţa publică din 8 septembrie 2010, pârâtul Consiliul Concurenţei a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în ceea ce priveşte capătul patru de cerere, referitor la redeschiderea investigaţiei, faţă de SC C.P.R. SRL.
Reclamantei i-au fost respinse în mod succesiv cererile de administrare a probei cu expertiză.
În şedinţa publică din 26 martie 2012, intervenienta SC C.P.R. SRL a invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei SC P.T. SRL în ceea ce priveşte capătul de cerere din acţiune referitor la obligarea pârâtului Consiliul Concurenţei la redeschiderea investigaţiei în legătură cu pretinsa nerespectare de către SC C.P.R. SRL a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. d), art. 6 lit. a), lit. b), lit. c), lit. g) din Legea nr. 21/1996, arătând că au trecut mai mult de cinci ani de la momentul la care Consiliul Concurenţei putea constata o faptă anticoncurenţială, astfel încât s-a împlinit termenul de prescripţie pentru stabilirea răspunderii contravenţionale.
2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Prin sentinţa nr. 4229 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantei SC P.T. SRL, în ceea ce priveşte capătul de cerere din acţiune referitor la obligarea pârâtului Consiliul Concurenţei la redeschiderea investigaţiei în legătură cu pretinsa nerespectare de către SC C.P.R. SRL a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. d), art. 6 lit. a), lit. b), lit. c), lit. g) din Legea nr. 21/1996, invocată de către intervenienta în interes propriu SC C.P.R. SRL.
A respins acest capăt de cerere, ca rămas fără interes.
A disjuns restul acţiunii având ca obiect cererea reclamantei SC P.T. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, privind anularea deciziei Plenul Consiliului Concurenţei din 11 iulie 2005, în privinţa sa şi exonerarea reclamantei de la plata amenzii aplicate şi a dispus formarea unui nou dosar pentru termenul stabilit pentru data de 1 octombrie 2012.
Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes a reclamantei SC P.T. SRL în ceea ce priveşte capătul de cerere din acţiune referitor la obligarea pârâtului Consiliul Concurenţei la redeschiderea investigaţiei în legătură cu pretinsa nerespectare de către SC C.P.R. SRL a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. d), art. 6 lit. a), lit. b), lit. c), lit. g) din Legea nr. 21/1996, instanţa de fond a apreciat că excepţia este întemeiată, astfel încât a respins acest capăt de cerere, ca lipsit de interes, disjungând restul acţiunii, având ca obiect cererea reclamantei SC P.T. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, privind anularea deciziei Plenul Consiliului Concurenţei din 11 iulie 2005, în privinţa sa şi exonerarea reclamantei de la plata amenzii aplicate, dispunând formarea unui nou dosar pentru termenul stabilit pentru data de 1 octombrie 2012.
Prima instanţa a apreciat că reclamanta nu mai poate justifica un interes actual în susţinerea acestui capăt de cerere, în condiţiile în care şi termenul de prescripţie de cinci ani, instituit prin dispoziţiile O.U.G. nr. 121/2003, s-a împlinit la data de 1 ianuarie 2010, astfel încât pârâtul Consiliul Concurenţei nu ar mai avea abilitarea legală de a efectua investigaţia solicitată şi de a aplica sancţiuni contravenţionale.
Curtea de apel a avut în vedere, în reţinerea intervenirii prescripţiei dreptului Consiliului Concurenţei de a efectua o investigaţie şi de a aplica sancţiuni, pe de o parte, dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, republicată, iar pe de altă parte, considerentele deciziei nr. 2720 din 25 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 25548/2/2005, prin care a fost admisă acţiunea SC C.P.R. SRL şi exonerată aceasta de la plata amenzii aplicate prin decizia din 11 iulie 2005, intrată în putere de lucru judecat, prin care s-a stabilit prescrierea dreptului Consiliului Concurenţei de a-i aplica intervenientei sancţiuni pentru faptele reţinute în cuprinsul deciziei.
De asemenea, judecătorul fondului a apreciat că nu au relevanţă argumentele reclamantei referitoare la interesul de a-şi preconstitui, prin decizia Consiliului Concurenţei, temeiul declanşării unei acţiuni în despăgubiri, întrucât, pe de o parte, acţiunea în despăgubiri, având la bază presupuse practici anticoncurenţiale, ce ar fi fost săvârşite de către intervenienta SC C.P.R. SRL în perioada 2000-2004, nu este condiţionată de existenţa unei decizii a autorităţii de concurenţă, în mod greşit reclamanta afirmând că numai după constatarea unei încălcări de către autoritatea de concurenţă, s-ar naşte şi dreptul său subiectiv de a cerere despăgubiri, iar pe de altă parte, interesul privat derivat al reclamantei de a-şi preconstitui probe pentru o acţiune civilă în despăgubiri nu justifică interesul în redeschiderea unei acţiuni publice, de către autoritatea de concurenţă, al cărei obiectiv unic este de menţinere şi conservare a unui mediu concurenţial.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC P.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei având ca obiect obligarea Consiliului Concurenţei la redeschiderea investigaţiei în legătură cu pretinsa nerespectare a dispoziţiilor Legii nr. 21/1996 de către SC C.P.R. SRL, pe excepţia lipsei de interes.
Recurenta arată că soluţionarea cauzei prin admiterea excepţiei lipsei de interes invocată de intimata-reclamantă SC C.P.R. SRL este greşită şi nelegală, atât în raport cu obiectul cauzei cât şi cu dispoziţiile legale aplicabile.
Se arată că instanţa de fond în mod greşit nu a ţinut cont de faptul că intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a refuzat nejustificat punerea în exercitare a sentinţei nr. 302 din 22 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revocabilă conform deciziei nr. 37 din 11 ianuarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care autoritatea era obligată să dispună declanşarea unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a art. 5 şi art. 6 din Legea nr. 21/1996 de către intimata-intervenientă SC C.P.R. SRL pentru perioada 2000-2004.
Reclamantul arată că admiterea excepţiei lipsei de interes cu privire la capătul de acţiune având ca obiect redeschiderea investigaţiei este nelegală în raport de dispoziţiile art. 16 din decizia nr. 167/1958 şi art. 2537 C. civ. deoarece termenului de prescripţie de 5 ani, apreciat de prima instanţă ca împlinit la 1 ianuarie 2010 a fost interpretat prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, astfel că în mod greşit s-a apreciat ca prescris dreptul autorităţii de concurenţă de a cerceta existenţa unor înţelegeri care constituie fapte anticoncurenţiale, în condiţiile în care Consiliul Concurenţei are interesul stabilit prin lege de a descoperi faptele anticoncurenţiale, chiar şi în situaţia în care dreptul de a aplica amenzi ar fi prescris.
Recurenta arată că admiterea excepţiei de către instanţa de fond reprezintă o îngrădire a dreptului de proprietate al recurentei şi a dreptului la un proces echitabil. Aceasta în condiţiile în care plângerea recurentei înregistrată la 8 septembrie 2004 nu a fost soluţionată până în prezent, iar în lipsa unei decizii a Consiliului Concurenţei dreptul recurentei la despăgubiri nu poate fi valorificat, fiind condiţionat de existenţa unei decizii a autorităţii de concurenţă.
Recurenta arată că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 5 (1) lit. d) şi art. 6 lit. c) din Legea nr. 21/1996 de către intervenientă prin acordarea unor preţuri mai mici şi discounturi societăţii M. în raport cu SC P.T. SRL, invocându-se obligaţia intimatului şi interesul recurentei de a investiga pretinsele fapte anticoncurenţiale săvârşite de intimată în perioada 2000-2004.
În cadrul motivelor de recurs recurenta invocă aspecte de nelegalitate ale deciziei Consiliului Concurenţei din 11 iulie 2005, în condiţiile în care prin sentinţa atacată s-a disjuns acţiunea recurentei, iar în privinţa cererii de anulare a deciziei Plenului Consiliului Concurenţei din 11 iulie 2005 şi a cererii privind exonerarea recurentei de la plata amenzii aplicată s-a dispus formarea unui nou dosar.
Recurenta solicită admiterea recursului şi în principal modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii privind redeschiderea investigaţiei Consiliului Concurenţei privind nerespectarea normelor de concurenţă de către intervenientă în perioada 2000-2004 şi în subsidiar casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
La dosar intimaţii au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect, prin aplicarea dispoziţiilor legii speciale art. 58 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 republicată în forma în vigoare la data începerii curgerii termenului de prescripţie de 5 ani, prima instanţă a constatat că recurenta nu mai justifică un interes actual în ceea ce primeşte aportul de acţiune, având ca obiect obligarea autorităţii de concurenţă la redeschiderea investigaţiei, termenul de prescripţie fiind împlinit în anul 2010.
Prin sentinţa atacată prim instanţă a respins ca lipsit de interes capătul de acţiune având ca obiect obligarea Consiliului Concurenţei la redeschiderea investigaţiei în legătură cu pretinsa nerespectare de către intimata-intervenientă a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi lit. d) şi art. 6 lit. a) şi lit. b), lit. c) şi lit. g) din Legea nr. 21/1996 şi a disjuns restul acţiunii având ca obiect anularea deciziei din 11 iulie 2005 a Consiliului Concurenţei şi exonerarea recurentei de plata amenzi dispunând formarea unui nou dosar.
Având în vedere disjungerea, Curtea nu va reţine aspectele de nelegalitate invocate în prezentul recurs având ca obiect decizia din 11 iulie 2005 deoarece prima instanţă nu a analizat, pe fond legalitatea deciziei contestate şi a soluţionat cauza pe excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte capătul de acţiune referitor la obligarea Consiliului Concurenţei la redeschiderea investigaţiei privind nerespectarea normelor de concurenţă de către intimata SC C.P.R. SRL în perioada 2000-2004.
Excepţia lipsei de interes a fost justificată corect de prima instanţă, având în vedere că era prescris dreptul Consiliului Concurenţei de a aplica sancţiuni cu privire la fapte ce s-ar fi petrecut în perioada vizată de cererea recurentei, 2000-2004.
Aspectele de nelegalitate care au legătură cu soluţionarea acestui capăt de cerere nu sunt fondate.
Astfel, în cauză nu a operat o întrerupere a termenului de prescripţie de 5 ani prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, caz de întrerupere prevăzut de norma generală deoarece în cauză, la data pronunţării sentinţei erau aplicabile dispoziţiile art. 59 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 21/1996, ca normă specială care se aplică cu prioritate astfel „(1) Orice acţiune întreprinsă de către Consiliul Concurenţei în scopul unei examinări preliminare sau în scopul declanşării unei investigaţii în legătură cu o anumită încălcare a legii va întrerupe cursul termenelor de prescripţie prevăzute la art. 58, întreruperea termenului de prescripţie va avea efect de la data comunicării acţiunii întreprinse de către Consiliul Concurenţei, făcută către cel puţin un agent economic sau o asociaţie de agenţi economici care a participat la săvârşirea încălcării legii.
(2) Acţiunile ce pot fi întreprinse de către Consiliul Concurenţei şi care întrerup cursul termenului de prescripţie includ, în principal, următoarele: a) solicitări de informaţii, în scris; b) ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei de declanşare a unei investigaţii; c) începerea procedurilor legale.”
Or, în speţă, demersurile legale ale Consiliului Concurenţei în raport de pretinsele încălcări ale legii au fost finalizate prin decizia Consiliului Concurenţei din 11 iulie 2005, acestea fiind singurele în măsură să întrerupă prescripţia dreptului de a aplica sancţiuni, nu şi acţiunile unor terţi (cum ar fi introducerea de către SC P.T. SRL a acţiunii în anulare).
Nu este aplicabil cazul general de întrerupere a termenului de prescripţie, ca urmare a introducerii acţiunii în anulare din cauza de faţă, pentru că în cauză este vorba despre prescripţia dreptului autorităţii de concurenţă de a contesta şi sancţiona presupusa faptă anticoncurenţială. Or fapta recurentei, în calitate de terţ faţă de procedură, respectiv introducerea unei acţiuni în instanţă nu poate avea ca efect întreruperea prescripţiei unui drept al altei persoane, respectiv dreptul Consiliului de a constata şi sancţiona posibilele încălcări a art. 6 lit. c) din Legea nr. 21/1996.
În cauză nu poate fi reţinută ideea că dreptul autorităţii de concurenţă nu ar fi prescris deoarece faptele pretins anticoncurenţiale SC C.P.R. SRL ar fi continuat şi după anul 2004. Aceasta deoarece obiectul acţiunii şi sesizării îl reprezintă fapte comise în perioada 2000-2004, iar din 2004 nu au mai existat raporturi contractuale între recurentă şi intimata SC C.P.R. SRL.
În cauză în mod corect s-a apreciat că nu mai există interesul Consiliului Concurenţei în redeschiderea investigaţiei şi corelativ nu există un interes actual şi real al recurentei de a solicita eventualele despăgubiri.
Susţinerile în sensul că în materia concurenţei există interesul ca, şi în situaţia în care s-ar constata prescrierea dreptului de a aplica sancţiunea, să se analizeze, totuşi, existenţa faptelor anticoncurenţiale, pentru stabilirea faptei cu titlu de exemplu sau drept recidivă, sunt, pe de o parte, nefondate, iar pe de altă parte, irelevante pentru analiza existenţei interesului reclamantului în speţa de faţă. Astfel, practica judiciară în acest sens vizează o situaţie în care Consiliul a constatat o încălcare şi a aplicat o sancţiune care ulterior a fost invalidată de instanţă, ca urmare a constatării intervenţiei prescripţiei extinctive a dreptului Consiliului de a aplica sancţiunea. În acel caz, Consiliul a solicitat instanţei să se pronunţe pe existenţa încălcării chiar dacă instanţa aprecia că a intervenit prescripţia dreptului de aplicare a sancţiunii, interesul Consiliului fiind motivat de necesitatea reţinerii unei eventuale recidive pentru viitor. În cauza de faţă însă, chiar Consiliul a constatat, prin decizia atacată de SC P.T. SRL, că nu există nicio încălcare a legii concurenţei prin prisma acuzaţiilor SC P.T. SRL.
Aşadar, Consiliul nu are niciun interes la acest moment pentru redeschiderea investigaţiei. Cu alte cuvinte, interesul Consiliului ar fi existat dacă acesta ar fi dat o decizie de sancţionare, invalidată apoi de instanţă prin constarea intervenirii prescripţiei, nu însă şi în situaţia în care de la bun început Consiliul a apreciat că faptele reclamate nu se probează acesta din urmă trebuie să fie şi actual. Or, în condiţiile în care Consiliul nu ar mai putea investiga vreo faptă şi aplica vreo sancţiune, întrucât acest drept este prescris, aşa cum am arătat, nici interesul reclamantei cu privire la pronunţarea unei decizii de sancţionare care să justifice acţiunea sa în despăgubiri nu se mai justifică, nemaifiind actual. Caracterul actual al interesului trebuie să poată fi justificat de reclamant atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi pe parcursul soluţionării cauzei.
Pe lângă caracterul personal şi cel actual, interesul reclamantei ar mai trebui să fie şi real (să existe). Or, nu este întemeiată nici susţinerea SC P.T. SRL în sensul că acţiunea sa în despăgubiri ar fi condiţionată de existenţa unei decizii a Consiliului de constatare a unor încălcări de către subscrisa a legii concurenţei. În acest sens sunt relevante prevederile art. 61 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 (fostul art. 64) potrivit cărora „independent de sancţiunile aplicate în conformitate cu prevederile prezentei legi, dreptul la acţiune al persoanelor fizice şi/sau juridice pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat lor printr-o practică anticoncurenţiala prohibită de lege rămâne rezervat”, precum şi prevederile potrivit cărora acţiunea în despăgubiri poate fi intentată „atât înainte, cât şi după emiterea unei decizii de sancţionare de către Consiliul Concurenţei” „Cu alte cuvinte, independent de acţiunea administrativă, care, în speţă este blocată prin intervenţia termenului legal de prescripţie, SC P.T. SRL avea rezervat dreptul de a obţine despăgubiri, pe calea unei acţiuni judiciare separate”.
Legea nu recunoaşte deci reclamantului un drept la investigarea cazului de către Consiliul Concurenţei. Interesul reclamantului nu poate fi dedus în speţă din faptul că acesta ar beneficia, pentru dovedirea pretenţiilor sale, de mijloacele de investigaţie proprii autorităţii de concurenţă (inspecţii, solicitări de informaţii) în cazul redeschiderii investigaţiei. Astfel, legea prevede în mod clar faptul că autoritatea de concurenţă poate respinge o plângere exclusiv în baza elementelor prezentate de reclamant, fără a acorda reclamantului un drept de investigare a cauzei: „în cazul în care (...), plângerea nu motivează suficient acuzaţiile avansate, aceasta poate fi respinsă. Pentru a respinge o plângere pe motiv că obiectul ei, reprezentat de comportamentul denunţat, nu încalcă regulile de concurenţă sau nu intră sub incidenţa acestora, Consiliul Concurenţei nu este obligat să ia în considerare circumstanţele care nu au fost aduse în atenţia sa de către reclamant şi pe care le-ar fi putut descoperi doar printr-o investigare a cazului.”
Or, în speţă, în mod corect Consiliul Concurenţei a concluzionat, că, pe baza elementelor prezentate de reclamant nu s-au reţinut fapte care să reprezinte încălcări ale prevederilor art. 6 din Legea concurenţei nr. 21/1396.
Aspectele de nelegalitate privind nepunerea în executare a sentinţei civile nr. 302/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 37/2006 şi pretinsa nesoluţionare a plângerii formulate de recurentă nu au legătură cu capătul de acţiune soluţionat de prima instanţă pe excepţia lipsei de interes ci cu fondul cauzei, respectiv cu cererea având ca obiect anularea deciziei din 11 iulie 2005 şi exonerarea recurentei de la plata amenzii aplicate, cerere disjunsă prin sentinţa atacată în prezenta cauză.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P.T. SRL împotriva sentinţei nr. 4229 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2312/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2329/2014. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
