ICCJ. Decizia nr. 2452/2014. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2452 /2014
Dosar nr. 162/33/2013
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond. Cadrul procesual
Prin sentinţa nr. 213 din 19 martie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca lipsită de interes, acţiunea formulată de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL. Reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 540.298,02 RON, cu titlu de debit restant, reprezentând taxă datorată pentru ocuparea suprafeţei de teren aparţinând domeniului public şi majorări de întârziere, precum şi a majorărilor de întârziere în procent de 0,5% pe zi de întârziere, până la data plăţii efective a debitului. Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă a obligat reclamanţii la plata către pârâtă sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Între părţi a fost încheiat contractul de concesiune din 29 mai 1996, în baza căruia pârâta a preluat în posesie, în anul 1997, o suprafaţă de 550 mp aparţinând domeniului public, pe o durată de 25 de ani.
Pe baza unor lucrări ale Serviciului Control Urbanism şi Disciplina în Construcţii din cadrul Direcţiei Poliţiei Comunitare a Municipiului Cluj-Napoca, reclamanta a concluzionat că pârâta SC M. SRL ar ocupa abuziv o suprafaţa de teren de 257 mp aparţinând domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca, situat în str. P., amenajată ca terasă şi împrejmuită cu gard metalic, fără a prezenta autorizaţie de construire.
Reclamanta afirmă că în baza hotărârii Consiliului Local din 2008 şi hotărârii Consiliului Local din 2009, referitoare la impozitele şi taxele locale, emise în baza art. 283 C. fisc., s-a stabilit în sarcina pârâtei obligaţia de a achita taxa prevăzută pentru desfacerea de produse ce fac obiectul comerţului stradal în chioşcuri, tonete care nu deţin autorizaţie de construire, fără să facă referire la actul de stabilire, menţionând doar adresa din 4 octombrie 2011 şi anexa la adresa menţionata, prin care s-a comunicat fişa de explicitare a modului de calcul a taxei de ocupare a terenului în discuţie.
Atât pentru taxă, cât şi pentru accesorii, temeiul legal precizat de reclamantă îl reprezintă, în principal, prevederile C. fisc. şi C. proc. fisc.
În conformitate cu art. 291 C. fisc., autorităţile administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora, după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor şi penalizărilor aferente.
Art. 85 alin. (1) C. proc. fisc. prevede că stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidate se stabilesc fie prin declaraţie fiscală, fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Decizia organului fiscal este titlu de creanţă potrivit art. 110 C. proc. fisc., iar potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. fisc., executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut că reclamanta care pretinde pârâtei sume cu titlu de taxe locale şi accesorii, are prerogativa legală de stabilire şi urmărire a acestora potrivit procedurii fiscale, imperativă şi mult mai favorabilă decât o acţiune în contencios administrativ.
Interesul este condiţia de exercitare a acţiunii în justiţie care presupune existenţa unui folos practic, concret, care să derive din aceasta. În speţă, s-a apreciat că reclamanta nu poate câştiga nimic în plus faţă de ce ar fi obţinut prin diligenţe şi prerogative proprii, astfel că acţiunea a fost respinsă ca lipsită de interes.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 6.000 RON cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse.
2. Motivele de recurs înfăţişate de reclamanţii-recurenţi
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, invocând în drept prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ.
Recurenţii au solicitat, în principal, admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe iar, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta formulată.
În esenţă, în contextul unor succinte referiri la situaţia de fapt generatoare a prezentului litigiu, recurentele-reclamante au susţinut nelegalitatea hotărârii pronunţate în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes în promovarea prezentei acţiuni, susţinând că în mod greşit s-a reţinut că au prerogativa legală de a urmări pe calea executării silite sumele solicitate, cu titlu de taxe legale, fiind nesocotite prevederile art. 281 alin. (1) C. fisc., referitoare la taxele locale.
Aşa fiind, executarea silită a taxelor solicitate în cauză şi datorate prin declaraţie fiscală sau prin decizie emisă de organul fiscal, nu este posibilă astfel cum în mod eronat reţine instanţa de judecată, fiind necesară existenţa unui titlu executoriu pentru ca intimata-pârâtă să poată fi executată ceea ce în speţă nu există.
S-a susţinut temeinicia şi pe fond a acţiunii de faţă, faţă de înscrisurile existente la dosar şi totodată a fost contestat cuantumul ridicat al cheltuielilor de judecată acordate prin sentinţa recurată, în condiţiile în care instanţa avea posibilitatea de a face aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentelor-reclamante, faţă de prevederile legale aplicabile dar şi sub toate aspectele, astfel cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este întemeiat recursul de faţă.
Instanţa de control judiciar constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) teza I şi alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 129 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ. ce atrage casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au investit instanţa de contencios administrativ cu cererea de obligare, pe cale judecătorească, a pârâtei SC M. SRL la plata sumei de 540.298,02 RON cu titlu de debit restant, din care 122.568,44 RON reprezintă taxa datorată pentru ocuparea suprafeţei de teren aparţinând domeniului public iar 417.729,58 RON reprezintă majorări de întârziere calculate până la 26 aprilie 2012, cu majorări de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere până la data plăţii efective a debitului.
Temeiul legal al acţiunii a fost generic indicat în sensul că au fost menţionate prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 571/2003, O.G. nr. 92/2003, trei hotărâri de consiliu local (hotarâri ale Consiliului Local din 2008, din 2009 şi din 2010) şi Legea nr. 210/2005.
Instanţa de fond, la al doilea termen de judecată acordat în cauză, a soluţionat cauza în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes invocată prin întâmpinare de pârâta-intimată.
În esenţă, reţinând că interesul, ca o condiţie de exercitare a acţiunii în justiţie presupune existenţa unui folos practic, concret, care să derive din aceasta, judecătorul fondului a conchis că în speţă, reclamanta nu poate câştiga nimic în plus faţă de ceea ce ar fi obţinut prin valorificarea prerogativei sale legale de stabilire şi urmărire a taxelor locale şi accesorii, în temeiul unui titlu executoriu, potrivit procedurii fiscale, mult mai favorabilă decât o acţiune în contencios administrativ.
Reţinând această excepţie, prima instanţă nu a mai analizat nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii, de asemeni invocată de către pârâta intimată, prin întâmpinare, şi nici fondul litigiului.
Instanţa de recurs, în acord cu criticile recurentelor-reclamante, pe acest aspect, constată că instanţa de fond printr-o eronată şi nelegală interpretare a cerinţelor referitoare la condiţia generală a interesului în promovarea unei acţiuni de chemare în judecată a apreciat că se impune admiterea excepţiei lipsei de interes în cauză.
Interesul, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile este definit ca fiind folosul practic, imediat, personal şi direct, urmărit de partea care declanşează procedura judiciară.
Din această perspectivă, raportat la actele şi lucrările dosarului, ca şi la situaţia de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, aprecierea personală a judecătorului fondului în sensul că era mai favorabil reclamantelor să urmeze procedura administrativă prevăzută de C. proc. fisc., nu poate echivala cu neîntrunirea în cauză a condiţiei interesului pentru promovarea acţiunii de faţă. Şi aceasta în condiţiile în care nu s-a demonstrat existenţa premiselor sau condiţiilor care să ateste posibilitatea declanşării acestei proceduri administrative.
Existenţa interesului justifică calitatea procesuală activă, iar a considera în sens contrar înseamnă totodată a îngrădi liberul acces la justiţie al părţilor, pentru a-şi apăra un interes legitim, cu atât mai mult cu cât nu s-a demonstrat existenţa unui titlu executoriu corespunzător sumelor solicitate prin acţiune.
Apreciind aşadar că în mod nelegal a fost admisă excepţia lipsei de interes, reţinând că nu au fost soluţionate fondul cauzei şi nici cealaltă excepţie de fond invocată, Înalta Curte, pe temeiul de drept sus-arătat, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării cauzei, în temeiul art. 129 alin. (4) şi alin. (5) C. proc. civ., urmează ca instanţa să solicite reclamanţilor toate precizările apreciate ca necesare şi utile, incluzându-le pe cele referitoare la temeiurile acţiunii formulate, punând în discuţia părţilor şi excepţiile invocate dar rămase nesoluţionate prin sentinţa recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 213 din 19 martie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2448/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 2454/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
