ICCJ. Decizia nr. 3148/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3148/2014
Dosar nr. 10077/2/2011
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul R.H., născut la data de 10 ianuarie 1948 în comuna Slăvuţa, judeţul Gorj.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul ocupă funcţia de membru al Consiliului local Baia de Fier, judeţul Gorj, fiind incidente dispoziţiile art. art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
A susţinut că pârâtul, fiind tehnician veterinar în comuna Baia de Fier şi plutonier în rezervă, a fost recrutat în anul 1974, în calitate de rezident, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate şi reţeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, judeţul Gorj, alegându-şi numele conspirativ „C.”.
A mai arătat că, în anul 1979, domnul R.H. a fost transferat în legătura organelor de miliţie, „nemaiavând posibilitatea să facă întâlniri cu reţeaua" de la mina Baia de Fier. În acest sens, a semnat în iunie 1980 un material prin care solicita să ajute organele de miliţie din comuna Baia de Fier în munca informativă.
Reclamantul a menţionat că, din decembrie 1981 datează o nouă cerere de recrutare a pârâtului în calitate de rezident al organelor de Securitate ale Inspectoratului Judeţean Gorj, pentru îmbunătăţirea legăturii cu reţeaua informativă din comuna Baia de Fier, document care legitimează de fapt o activitate pe care o avea deja, după cum rezultă dintr-o menţiune a ofiţerului din 5 iunie 1980, care consemnează că domnul R.H. avea în legătură două surse la acea dată.
A precizat că, din documentele ofiţerului referitoare la activitatea pârâtului, ulterioară anului 1981, rezultă că nu i s-au mai atribuit surse în calitate de rezident, ci a fost folosit doar pentru încadrarea informativă a mai multor persoane aflate în atenţie pe linie de securitate, sub numele conspirativ „R.”.
Reclamantul a prezentat o serie de note informative furnizate de către pârât în perioada 1987 - 1989, reţinându-se că acesta a informat despre comentariile unor consăteni în legătură cu nivelul de trai din România anilor '80, precum şi despre audierea şi colportarea de către aceştia a ştirilor transmise de postul de radio „E.L.".
S-a susţinut că informaţiile au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, iar furnizarea acestora a fost făcută conştient, cu reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.
În ceea ce priveşte calitatea de rezident al Securităţii, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost recrutat în această calitate în anul 1974, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate şi reţeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, judeţul Gorj.
Totodată, s-a susţinut faptul că pârâtul a fost recompensat cu diverse sume de bani pentru activitatea informativă desfăşurată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe conţinutul articolelor: art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1), ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări, coroborate cu art. 31 alin. (1) şi art. 35 alin. (5), lit. a) din Regulamentul de C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile articolului 112 al C. proc. civ.
Legal citat, pârâtul R.H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii pe motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii de colaborator al fostei securităţi.
Deşi nu a contestat informaţiile din notele prezentate de către reclamantă (notele informative din 26 ianuarie 1989, 1 martie 1989, 6 aprilie 1989, 21 iulie 1988, 5 noiembrie 1987), a susţinut că măsurile dispuse nu îngrădeau dreptul la viaţă privată.
Referitor la stabilirea a ceea ce înseamnă atingerile aduse dreptului la viaţă privată, a menţionat că informaţiile furnizate nu au fost de natură a determina aducerea de atingeri vreunui drept dintre cele enunţate de art. 74 din actualul C. civ. român.
În ceea ce priveşte calitatea de rezident al fostei securităţi, a arătat că, din cele reţinute în acţiune, rezultă că pârâtul „a căutat să ţină legătura cu cei trei colaboratori", iar nu că a ţinut legătura cu ei şi, cu atât mai mult, că i-ar fi coordonat pe aceştia.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiza criminalistică grafică pentru a se stabili dacă semnăturile de pe nota informativă din data de 26 ianuarie 1989 şi 25 februarie 1989 au fost executate de pârâtul R.H., fiind întocmit Raportul de expertiză criminalistică nr. 344 din data de 7 noiembrie 2012 aflat la dosarul cauzei.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 6938 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul R.H.; s-a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut ca relevante sub aspectul situaţiei de fapt, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 26 ianuarie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 1 martie 1989, Nota informativă, olografă, - semnată cu numele conspirativ „C.” din data de 6 aprilie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 5 noiembrie 1987.
A reţinut Curtea de apel, că împrejurarea că notele informative prezentate de reclamant sunt scrise şi semnate de pârât, a fost stabilită, fără echivoc, în raport de concluziile Raportului de expertiză criminalistică grafică, potrivit cărora, notele informative datate 26 ianuarie 1989 şi 25 februarie 1989, dealtfel singurele note contestate sub aspectul semnăturii, au fost semnate de pârâtul R.H.
Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte cerinţa legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul ca informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, aspect necontestat de pârât care prin întâmpinare recunoaşte că notele informative se referă la atitudinile menţionate de textul legal citat.
S-a avut în vedere că în perioada respectivă a existat o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în domeniul alimentar, măsurile adoptate având drept efect deteriorarea condiţiilor de trai şi a economiei şi că ascultarea emisiunilor postului de radio E.L., post de radio interzis în perioada comunistă, constituia o activitate potrivnică regimului totalitar, în condiţiile în care acesta critică în mod constant abuzurile exercitate de dictatura comunistă, fiind principala sursă obiectivă de informaţii pentru populaţie.
Totodată s-a apreciat că, din Nota de constatare nr. DI/I/1025 din 11 mai 2011 şi din înscrisurile ataşate a rezultat că informaţiile furnizate Securităţii de pârât au prezentat importanţă pentru organele de Securitate fiind dispuse o serie de măsuri informativ-operative împotriva persoanelor respective.
Referitor la cea de-a doua cerinţă legală, în sensul ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, Curtea de apel a constatat îndeplinirea acesteia, furnizarea acestor informaţii făcându-se de către pârât în mod conştient, cu reprezentarea faptului că astfel de relatări pot avea consecinţe cu privire la persoanele respective, în sensul că le pot expune pe acestea unor măsuri de urmărire şi verificare.
Totodată s-a avut în vedere că din interpretarea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că cerinţa legală pe care trebuie să o îndeplinească informaţiile furnizate organelor de Securitate pentru a se reţine calitatea de „colaborator” este aceea ca denunţarea să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi nu să îngrădească efectiv aceste drepturi.
Nu a fost reţinută susţinerea pârâtului din întâmpinare, potrivit căreia ar fi de notorietate faptul că în anii 1980 - 1989 statul totalitar nu lua nicio măsură represivă împotriva celor care colportau ştiri de la posturile de radio străine şi nici împotriva celor care criticau politica economică şi socială a statului, în condiţiile în care s-a reţinut că au fost dispuse măsuri informativ - operative în urma informaţiilor oferite, mai ales că persoanele urmărite erau membrii sau descendenţi ai membrilor unor partide istorice.
În ceea ce priveşte calitatea de colaborator a pârâtului în cea de-a treia modalitate prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, aceea de rezident, Curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite cerinţele legale obligatorii pentru a fi constatată.
Astfel, în primul rând, din materialul probator s-a reţinut că pârâtul a fost recrutat în calitate de rezident, în anul 1974, în scopul de a asigura conspirativitatea legăturii dintre organele de securitate şi reţeaua informativă din sectorul minier Baia de Fier, judeţul Gorj, fiind relevant în acest sens Referatul din data de 31 octombrie 1974 semnat de Lt. B.Ş. de la fila 14 din Nota de constatare, Nota din data de 11 septembrie 1976 de la fila 14 din Nota de constatare şi Nota din data de 26 noiembrie 1977 semnată de un ofiţer din cadrul IJ Gorj (fila 15 din Nota de constatare)
De asemenea, s-a constatat că aceasta rezultă şi din Raportul din data de 4 iunie 1980 care poartă însemnarea marginală din data de 5 iunie 1980, constând în recomandarea ca pârâtul „să fie menţinut în reţea ca rezident (are deja 2 surse în legătură) cu respectarea indicaţiilor” dar şi din Raportul din data de 29 aprilie 1982 semnat de Mr. T.E. „Rog să aprobaţi suma de 500 (cinci sute) RON din fondul CIS pentru stimularea rezidentului „R.” - fila 10 din Nota de constatare, primirea efectivă a sumei de bani fiind dovedită cu chitanţa olografă de la dosar, semnată de pârât.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul R.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul a dezvoltat o serie de critici faţă de soluţia adoptată de prima instanţă, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 3041 C. proc. civ.:
Astfel, s-a susţinut că, deşi nu a contestat conţinutul notelor informative, acesta trebuie analizat în ansamblul informaţiilor furnizate, în condiţiile în care cea mai mare parte nu se încadrau în categoria prevăzut de art. 2 lit. b) din O.U.G. 24/2008, vizând indicii de corupţie în activitatea unor funcţionari, indicii de săvârşire a unor infracţiuni de gestiune frauduloasă, de nerespectare a normelor în activitatea de recenzare a animalelor.
De asemenea, s-a arătat că nici cele care prezentau nemulţumiri ale cetăţenilor în legătură cu greutăţile zilnice nu vizau activităţi potrivnice regimului comunist.
Totodată, s-a considerat că instanţa de fond, în mod eronat a verificat doar cele şase note informative pentru a-şi forma convingerea asupra existenţei elementului volitiv.
Referitor la reţinerea calităţii de rezident s-a arătat că textul art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. 24/2008 sancţionează coordonarea efectivă, iar nu angajamentul sau încercarea de a coordona alţi informatori.
A invocat recurentul nota de analiză din 17 octombrie 1984 întocmită de lt. maj. F.I. care relevă că recurentul a avut reţea în legătură.
S-a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, din documentaţia depusă la dosar de reclamant, a rezultat că în perioada 1987 - 1989, pârâtul a furnizat Securităţii mai multe note informative, referitoare la comentariile unor consăteni în legătură cu nivelul de trai din România, precum şi la audierea şi colportarea de către aceştia a ştirilor transmise de postul de radio „E.L.”
Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, îndeplinind funcţia de membru al Consiliului local Baia de Fier, menţionată la art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securităţii se înţelege „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Curtea de apel, pentru considerentele expuse partea introductivă din prezenta decizie, a reţinut că sunt îndeplinite cele trei condiţii referitoare la:
1) furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;
2) calitatea informaţiilor, de a viza activităţi sau atitudini potrivnice regimului;
3) efectele informaţiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului şi libertăţilor fundamentale ale omului;
4) de asemenea, s-a constatat şi împrejurarea că recurentul-pârât a desfăşurat activitatea în calitate de rezident, potrivit tezei finale a dispoziţiilor expuse; aşa încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Criticile recurentului vizează în fapt aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/208.
Astfel cum a reţinut şi prima instanţă, fiind reiterat prin motivele de recurs, pârâtul recunoaşte redactarea notelor, însă apreciază că informaţiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reţinut, nefiind informaţii care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Or, constată instanţa de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probaţiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informaţii prin care denunţa atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în acest sens fiind reţinute Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C." din data de 26 ianuarie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „C." din data de 1 martie 1989, Nota informativă, olografă, - semnată cu numele conspirativ „C." din data de 6 aprilie 1989, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 21 iulie 1988, Nota informativă, olografă, semnată cu numele conspirativ „R.” din data de 5 noiembrie 1987.
Constatată Înalta Curte că notele cuprind relatări despre cetăţeni determinaţi (B.P. şi B.R care ascultă postul de radio E.L. şi îşi exprimă nemulţumirea la adresa regimului comunist şi al nivelului de trai, F.I. care exprimă aceleaşi nemulţumiri), despre activităţi şi atitudini interzise şi considerate potrivnice regimului totalitar comunist şi în urma cărora organele de securitate au dispus verificări specifice potrivit menţiunilor înscrise chiar pe notele informative.
În ceea ce priveşte condiţia ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuţii referitoare la conţinutul ştirilor difuzate de postul de radio mai sus menţionat a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viaţa privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974.
Nu poate fi primita susţinerea recurentului în sensul că materialul probator trebuie analizat în ansamblul său, respectiv că mare parte din informaţiile furnizate au prezentat indicii despre comiterea unor fapte penale, fiind suficient în accepţiunea legii să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior.
În ceea ce priveşte reţinerea calităţii de colaborator sub forma de rezident, prezintă importanţă probatorie Rapoartele din data de 4 iunie 1980 şi 29 aprilie 1982 neavând relevanţă împrejurarea că sursele coordonate nu au fost utile organelor de securitate.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.H. împotriva Sentinţei nr. 6938 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3146/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3153/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
