ICCJ. Decizia nr. 3181/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3181/2014
Dosar nr. 38427/3/2008
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2008, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul M.G., constatarea calităţii acestuia din urmă de colaborator al Securităţii, în temeiul O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
În motivarea acţiunii sale, reclamantul a învederat instanţei că verificarea pârâtului s-a realizat în considerarea calităţii sale de şef Serviciu Control pe Teren din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură T., la solicitarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Potrivit notei de constatare din 29 iulie 2008 şi a înscrisurilor anexate, pârâtul a fost recrutat de organele Securităţii Statului sub numele conspirativ „N.”, în scopul „supravegherii informative în rândul personalului muncitor şi cunoaşterea oricăror fapte sau stări de fapte ce ar putea produce daune avutului obştesc”, pârâtul semnând la data de 06 septembrie 1983 un angajament olograf.
În raport de concretizarea colaborării pârâtului cu organele de securitate, sunt întrunite cerinţele legale impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de acesta referindu-se la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice), dreptul la viaţă privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 14 noiembrie 2008, pârâtul M.G. a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că cele menţionate în nota de constatare nu sunt conforme cu realitatea, fiind fabricate la comanda unei clientele politice care doreşte pe orice căi şi în orice mod să îl îndepărteze din cadrul Agenţiei.
A mai subliniat că nu a lucrat niciodată la ferma T. şi că, în afara de un fost coleg de cameră din perioada facultăţii, pe nume B.F., nu cunoaşte nicio persoană dintre cele menţionate în nota de constatare.
Prin sentinţa civilă nr. 4494 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul M.G.
A obligat reclamantul să achite pârâtului suma de 1300 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- nota de constatare din 29 iulie 2008, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S. coroborată cu acţiunea introductivă de instanţă precum şi precizările exprese ale reclamantului C.N.S.A.S. din şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2010, care indică expres informările pe care reclamantul îşi fundamentează acţiunea, sintetizează pretinsa activitate de colaborator a pârâtului.
- actele care au stat la baza motivării în fapt a acţiunii sunt: angajamentul de colaborare; nota informativă olografă din data de 15 martie 1984; nota informativă olografă din data de 23 aprilie 1984; nota informativă olografă din data de 23 aprilie 1984; nota informativă olografă din data de 11 iunie 1984; nota informativă olografă din data de 12 iulie 1985.
- întrucât pârâtul a contestat că documentele ce fundamentează nota de constatare i-ar aparţine, instanţa a încuviinţat acestuia proba cu expertiza grafoscopică de specialitate, sens în care - pentru evitarea unor cheltuieli inutile cu expertizarea tuturor înscrisurilor - instanţa a pus în vedere reclamantului C.N.S.A.S. să indice exact care dintre toate înscrisurile din dosarul afirmativ aparţinând pârâtului ar antrena, în opinia sa, concluzia calităţii acestuia de colaborator în accepţiunea legii, reclamantul indicând expres documentele menţionate anterior, ca fiind singurele pe care îşi fundamentează acţiunea.
- obiectivul expertizei criminalistice a scrisului a fost să se stabilească dacă documentele menţionate la pct. 2 de mai sus au fost scrise şi/sau semnate de pârâtul M.G.
Raportul de expertiză criminalistică din 25 februarie 2011, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, a stabilit că „1. Angajamentul de colaborare dat la 06 septembrie 1983 - Dosarul nr. R 284.027, „nu a fost scris de către M.G.”. Din motivele arătate în cuprinsul raportului, „nu se poate stabili dacă semnătura de pe angajament a fost sau nu executată de numitul M.G.”.
În raport s-a mai constatat că „notele informative din 15 martie 1984, 23 aprilie 1984, 23 aprilie 1984, 11 iunie 1984 şi 12 iulie 1985 din dosarul C.N.S.A.S. R 284.027, şi subscrierile „N.” de pe aceste note, NU aparţin numitului M.G.”.
- Având în vedere concluzia incertă a expertului în ce priveşte semnătura de pe angajamentul de colaborare, precum şi suplimentarea ulterioară considerabilă a scriptelor de comparaţie, în şedinţa publică din data de 7 septembrie 2011 instanţa a încuviinţat efectuarea unei noi expertize criminalistice, având ca obiectiv să se stabilească dacă reclamantul este sau nu autorul semnăturii de pe angajamentul de colaborare.
Raportul de expertiză criminalistică din 05 martie 2012, întocmit în dosar de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice, conchide următoarele:
„Înscrisul intitulat „Angajament”, aflat, în original, la Dosarul nr. R 284027, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a fost semnat de M.G.”.
- Potrivit disp. art. 2 lit. b) din actul normativ menţionat, colaborator al Securităţii este „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Faţă de acest context faptic şi juridic, instanţa de fond a constatat că din documentele invocate în paragrafele anterioare nu reiese întrunirea primei cerinţe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, din întreg materialul probator al dosarului, invocat expres de C.N.S.A.S. ca fundamentând acţiunea sa, singurul document semnat de pârât este angajamentul de colaborare, care - nefiind coroborat probator cu furnizări efective de informaţii prin care să se denunţe activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului - este lipsit de relevanţă în prezenta cauză.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat ca nefiind întrunită ipoteza normei legale prevăzută în art. 2 lit. b), astfel că în baza art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens recurentul-reclamant a arătat că în speţă, sunt îndeplinite în mod vădit atât condiţia ce vizează furnizarea unor date cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist, precum şi condiţia încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţeanului, prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, ceea ce impunea reţinerea de către instanţa de fond a calităţii de colaborator al securităţii în persoana intimatului-pârât.
Astfel, susţine recurentul-reclamant că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză nu se poate conchide că pârâtul a denunţat activităţi potrivnice regimului comunist, în condiţiile în care s-a demonstrat că acesta a semnat angajamentul de colaborare cu securitatea, iar notele semnate sub numele conspirativ de „N.” cuprind informaţii despre mai mulţi cunoscuţi care îşi manifestau atitudinile potrivnice regimului comunist.
Se face trimitere în acest sens la notele informative din data de 11 iulie 1984, 24 aprilie 1984 şi 2 august 1995. Invocă de asemenea, relatările verbale furnizate de intimatul-pârât ca şi informator şi consemnate de lucrătorii securităţii despre care susţine că pot servi ca temei al admiterii acţiunii în constare calităţii de colaborator, invocând în acest sens interpretarea dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 672/2012.
Solicită suplimentarea probatoriului cu o expertiză criminalistică grafoscopică pentru a se demonstra că notele informative semnate sub numele conspirativ „N.” au fost scrise de către intimatul-pârât.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-pârât M.G. solicită respingerea recursului, ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală. Susţine în esenţă că materialul probator administrat în cauză nu demonstrează îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 respectiv denunţarea de activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Analizând recursul formulat în raport de actele şi lucrările dosarului şi legislaţia incidentă în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii aprobată cu modificări prin Legeanr. 293/2008, este considerată colaborator al securităţii „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.
Rezultă din acest text legal că pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii se impun întrunirea a trei condiţii referitoare la: acţiunile persoanei în cauză respectiv furnizarea de informaţii sub orice formă, conţinutul informaţiilor care trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul acestor informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Materialele informative pe care îşi sprijină acţiunea reclamantul nu pot fi considerate că îndeplinesc cerinţele legale, recurentul-reclamant nefiind în măsură să demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii care să se refere la atitudinile sau activităţile potrivnice regimului totalitar comunist şi care ar fi putut conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Rezultă din probele administrate în cauză că intimatul-pârât a semnat un angajament (vezi actul din dosarul Tribunalului Bucureşti şi concluziile raportului de expertiză criminalistică, dosarul Curtea de Apel Bucureşti), însă pentru dovedirea calităţii de colaborator, proba recrutării este insuficientă. Se impune constatarea cu certitudine a faptului că intimatul-pârât a furnizat informaţii cu conţinutul şi în scopul prevăzut în textul de lege sus menţionat.
Recurentul-reclamant nu a demonstrat că intimatul-pârât ar fi activat sub numele conspirativ de „N.” din conţinutul angajamentului la care se face referire nu rezultă acest nume astfel că nu se poate stabili o legătură între persoana care a semnat notele cu numele conspirativ „N.” şi persoana intimatului.
Mai mult, relatările din cuprinsul acestor note cuprind doar informaţii cu caracter general pe baza cărora nu pot fi identificate în concret acţiunile şi activităţile atribuite unor persoane sau se referă la comportamentul de ordin profesional a unor persoane la locul de muncă din întreprinderea unde era angajată persoana care a semnat notele cu numele conspirativ de „N.”.
În condiţiile în care aceste materiale cuprind doar informaţii cu caracter general pe baza cărora nu pot fi identificate persoanele în cauză sau acţiunile şi activităţile atribuite acestora şi nici nu se poate stabili o legătură între persoana intimatului şi cea care a semnat notele cu numele conspirativ de „N.” la care se face trimitere, Înalta Curte constată în raport de înscrisurile depuse la dosar că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 motiv pentru care vor fi înlăturate toate criticile formulate de recurentul-reclamant pe acest aspect.
A primi interpretare excesivă dată de recurent noţiunilor de activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist şi de îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ar fi de natură a altera scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce nu poate fi acceptat.
În consecinţă, constatând că situaţia de fapt expusă de intimat nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a furnizat informaţii care să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, Înalta Curte, constată că instanţa de fond a apreciat în mod just că în persoana intimatului-pârât nu sunt întrunite în mod cumulativ cele trei condiţii prevăzute de lege pentru constatarea în persoana acestuia a calităţii de colaborator al securităţii.
Pe cale de consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raport la art. 316 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 4494 din 04 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 3176/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3227/2014. Contencios → |
|---|
