ICCJ. Decizia nr. 3227/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3227/2014
Dosar nr. 190/35/2013
Şedinţa de la 11 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. 190/35/2013 la data de 17 mai 2013, reclamantul S.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bucureşti, constatarea invalidităţii/nulităţii absolute a citaţiei din data de 21 martie 2008, emisă în Dosarul nr. 28444/3/2007, respectiv anularea acestei citaţii, apreciind obiectul cererii sale la suma totală netă de 1.000.000 RON.
Prin Sentinţa nr. 153/2013 CA-PI din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul S.F., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.F.
Prin Raportul întocmit la data de 7 februarie 2014, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a apreciat că recursul nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) şi ale art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., întrucât:
- la cererea de recurs nu a fost ataşată împuternicirea avocatului recurentului, deşi această obligaţie legală i-a fost pusă în vedere prin rezoluţia din data de 12 noiembrie 2013;
- motivele invocate de recurent nu se încadrează în vreunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.
Prin Încheierea din 27 martie 2014 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de anulare a recursului.
Părţile nu au depus la dosar punct de vedere faţă de raportul întocmit în cauză.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) şi ale art. 176 pct. 2 din C. proc. civ., întrucât la cererea de recurs nu a fost ataşată împuternicirea avocatului recurentului.
În cauză, cererea de recurs nu a fost formulată şi semnată de avocat, recurentul nu a indicat numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea, iar la cererea de recurs nu a fost ataşată împuternicirea avocaţială, deşi această obligaţie legală i-a fost pusă în vedere recurentului prin rezoluţia din data de 12 noiembrie 2013, comunicată recurentului la data de 18 noiembrie 2013.
În conformitate cu prevederile art. 13 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., republicat, în recurs cererile şi concluziile părţilor nu pot fi formulate şi susţinute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic.
Potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 13 alin. (2) C. proc. civ., la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care partea sau mandatarul acesteia, soţ sau rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licenţiat în drept.
Pe de altă parte, recurentul nu indică şi nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu aduce sentinţei atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.
Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va constata nulitatea recursului formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.F. împotriva Sentinţei nr. 153/2013 CA-PI din 30 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără nici o cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3229/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
