ICCJ. Decizia nr. 3150/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3150/2014
Dosar nr. 5058/2/2012
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 iunie 2012 şi sub nr. 5058/2 reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pârâtul H.P. pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
În fapt, reclamantul a arătat că prin cererea din 7 august 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul T.G.C., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul figurează.
Au fost invocate prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări.
Reclamantul a precizat că verificarea se extinde asupra întregii activităţi desfăşurate şi nu numai la persoana care a solicitat verificarea calităţii de lucrători ai Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei în cauză.
S-a arătat că din cuprinsul notei de constatare din 2 mai 2012, precum şi al înscrisurilor pe care le-a ataşat acţiunii, domnul H.P. având gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986), locotenent colonel (1988, 1989) şi funcţia de şef al Serviciului 3 (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş, a raportat superiorilor săi atitudinea "reprobabilă" a unui tânăr întâlnit în tren (ruta Bucureşti - Baia Mare) în datele de 7 februarie 1981 şi 6 aprilie 1981.
Pe baza celor semnalate de către pârât şi citate în detaliu mai sus, acesta a solicitat "măsuri de identificare şi tragerea la răspundere a celui în cauză". Drept consecinţă, persoana respectivă a fost identificată, iar la data de 10 mai 1982, şeful Securităţii Maramureş a aprobat urmărirea informativă şi punerea în dezbaterea colectivului de oameni ai muncii din U.U.M.R. Baia Mare.
Urmărirea începută ca şi consecinţă a celor raportate de către pârât a continuat până în anul 1989.
Mai mult, s-a arătat că în contextul supravegherii unui adept al grupării "M.T.", pârâtul a aprobat începerea urmăririi unei persoane identificată ca legătură a acestuia; astfel, a aprobat o serie de măsuri precum: interceptarea convorbirilor telefonice şi ambientale, precum şi a corespondenţei; percheziţii secrete la domiciliul obiectivului.
Reclamantul a precizat că sunt de reţinut şi instrumentările întreprinse de către pârât în dosarul de urmărire a unui medic, semnalat că intenţiona să rămână ilegal în străinătate potrivit dosarului fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.).
Reclamantul a opinat că activităţile desfăşurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securităţi, au suprimat următoarele drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la inviolabilitatea domiciliului, la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, viaţă privată, prevăzute de art. 32, art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libera exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1 alin. (7) şi alin. (8), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, coroborate cu art. 27 alin. (1) şi alin. (5) şi art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, adoptat prin Hotărârea Colegiului Nr. 2/2008, publicat în M. Of. al României Nr. 18/09.01.2009 precum şi pe dispoziţiile art. 112 al C. proc. civ.
Pârâtul a depus la 10 septembrie 2012 întâmpinare prin care a invocat faptul că activitatea sa în cadrul fostei Securităţi a fost pe linie de contraspionaj începând cu 1966 până la Revoluţie.
A mai arătat că şi-a desfăşurat activitatea conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor şi regulamentelor militare.
Prin Sentinţa nr. 7110 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului H.P.; s-a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul H.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut că pârâtul a avut gradele de căpitan (1981), maior (1985, 1986), locotenent colonel (1988, 1989) şi funcţia de şef al Serviciului 3 (1985, 1986, 1988, 1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Maramureş, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind "calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989".
S-a reţinut că din nota informativă de la dosar reiese că pârâtul a avut în lucru pe numitul T., primind note informative şi instruind sursa "L.", iar că din nota de relaţii şi din înscrisul de la fila următoare reiese că a fost interceptată corespondenţa numitului T.G.
S-a concluzionat că acţiunea de verificare a pârâtului a pornit de la dosarul în care numitul T.G.C. a solicitat verificarea calităţii de lucrători ai Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au instrumentat acel dosar.
În privinţa numitului S.D. s-a reţinut că pârâtul a fost acela care a sesizat şi a propus măsuri de identificare şi tragere la răspundere a persoanei respective prin raportul informativ de la dosar.
Urmare a rapoartelor întocmite de pârât persoanei în cauză i s-a deschis dosar de urmărire operativă (raportul de la dosar) şi ulterior s-a şi propus punerea în dezbaterea colectivului de oameni ai muncii de la locul de muncă.
S-a mai reţinut că în cazul în care era urmărit numitul RVE, persoană cu activităţi ostile, pârâtul a fost de acord cu măsurile propuse de începerea urmăririi informative asupra numitului BGA pentru că avea păreri specifice sectei (Meditaţia transcendentală), precum şi pentru comentariile negative la aspecte din ţară, fiind propusă interceptarea corespondentei, percheziţie secretă, interceptarea convorbirilor telefonice.
Cu privire la numitul T.I. (T.) s-a arătat în sentinţa atacată că pârâtul a aprobat un raport cu propunerea de luare în lucru prin mapa de verificare a persoanei respective pentru că avea relaţii neoficiale cu cetăţeni vest germani, şi că este suspectat că are intenţia de a rămâne ilegal în străinătate.
A susţinut judecătorul fondului că aceste activităţi se înscriu între acţiunile pe care regimul totalitar comunist le promova în scopul menţinerii regimului şi a imaginii pe care acesta dorea să o promoveze de societate perfectă, pârâtul contribuind cu măsuri, propuneri la înfăptuirea politicii de partid şi de stat în sensul creării imaginii unei societăţi perfecte prin măsuri împotriva persoanelor care exprimau făţiş poziţii contrare regimului totalitar, politicii de partid şi de stat sau care ar fi dorit să părăsească ţara.
S-a mai arătat în sentinţa atacată că măsurile dispuse de pârât încalcă atât dreptul la viaţa privată în privinţa numiţilor T.G.S., S.D., R.V.E., B.G.A. şi T.I., drept prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dar şi de Constituţia României în vigoare la acea dată (din 1965), art. 32 şi 33 referitoare la secretul corespondenţei şi convorbirilor telefonice, cât şi la libera exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 28 din Constituţia României de la acea data în privinţa numiţilor S.D., R.V.
În fine, judecătorul fondului a concluzionat că nu se pot reţine susţinerile pârâtului în sensul că dacă activitatea sa era în conformitate cu fişa postului şi cu regulamentele şi ordinele interne şi instrucţiunile în vigoare la acel moment atunci nu s-ar putea constata că acesta are calitatea de lucrător al Securităţii în sensul dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât intenţia cetăţenilor români de a rămâne în străinătate, exprimarea unor nemulţumiri nu au nicio legătură cu intenţia de a organiza ori desfăşura activităţi îndreptate împotriva siguranţei naţionale ori ordinii publice.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul H.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a admis acţiunea CNAS şi a constatat calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe acesta, deşi în cauză nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru reţinerea acestei calităţi.
Totodată, recurentul-pârât a arătat că şi-a desfăşurat activitatea conform prevederilor legale de la acea dată, a ordinelor şi a regulamentelor militare, îndeplinind atribuţii de contrainformaţii în cadrul Securităţii Statului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a întâmpinării cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât H.P.
Astfel cum rezultă din acţiunea în constatare formulată de intimatul C.N.S.A.S., verificările au fost efectuate ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către domnul T.G.C. (dosar fond) sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ (cotă C.N.S.A.S.). Cu toate acestea, în cuprinsul notei de constatare din 2 mai 2012 întocmite de Direcţia Investigaţii din cadrul C.N.S.A.S. la pct. 5 "Procesarea materialului arhivistic până la data de 2 mai 2012 din care rezultă următoarele documente, emise sau avizate de persoana verificată se face trimitere nu numai la dosarul x titular T.G.C. ci şi la alte trei dosare (nr. y titular S.D., nr. z titular R.V.E. şi nr. w titular T.I.) fără a se face dovada însă, că persoanele urmărite în respectivele dosare au formulat cereri de verificare.
În conformitate cu jurisprudenţa sa constantă în materie cât şi cu soluţia de principiu de unificare a practicii plenului Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că prin hotărârea recurată, prima instanţă a stabilit în mod eronat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face prin raportarea la întreaga activitate a persoanei verificate astfel cum rezultă din documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. şi nu se limitează doar la activităţile derulate de persoana verificată în legătură cu dosarele celor care au formulat cerere de verificare.
Această interpretare este eronată în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi (9) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, potrivit art. 1 alin. (7) din ordonanţă "persoana subiect a unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului".
Art. 1 alin. (9) din Ordonanţă, precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Din reglementările citate, rezultă cu claritate că în privinţa constatării calităţii de lucrător al Securităţii verificărilor C.N.S.A.S. sunt limitate la persoanele care au contribuit la instrumentarea dosarelor autorilor cererilor de verificare (sau a succesorilor acestora, precizaţi la art. 1 alin. (8) din ordonanţa de urgenţă).
În ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, iar nu a altor persoane.
Legea în materie a statuat că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii se face numai cu privire la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului iar nu şi la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea, nici un text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării acestei calităţi cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi subiect ale unui dosar întocmit de Securitate dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.
Astfel cum rezultă din nota de constatare, singurul document relevant indicat este rezoluţia olografă a intimatului-pârât pe nota de relaţii din 8 noiembrie 1989 şi transmisă Inspectoratului Judeţean Maramureş.
Toate celelalte dosare menţionate în aceeaşi notă precum şi înscrisurile provenind din arhive pe care se întemeiază argumentaţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi care au fost reţinute în mod eronat de către instanţa de fond ca fiind doveditoare în ceea ce priveşte calitatea recurentului de lucrător al Securităţii, exced prezentei cauze, întrucât nu s-a dovedit că persoanele urmărite (ori succesorii prevăzuţi de lege) au formulat solicitare, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Analizând conţinutul unicului document care ar avea aptitudinea să atragă constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, Înalta Curte constată că simpla rezoluţie olografă a recurentului-pârât pe nota de relaţii din 8 ianuarie 1989 (dosar fond) prin care acesta dispune în sarcina unor subordonaţi analizarea materialului şi formularea unor propuneri, nu justifică îndeplinirea condiţiilor impuse prin dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Nota de relaţii în cauză reprezintă o comunicare oficială între Unitatea x a Ministerului de Interne către Inspectoratul Judeţean Maramureş din care rezultă că urmare a interceptării unei corespondenţe oficiale expediate de Primăria din Castellanza, T.G. a fost invitat să participe la cea de-a IV-a Expoziţie Internaţională de Sculptură Mică şi a III-a Expoziţie Internaţională de Sculptură în Aer Liber, în perioada 6 mai - 25 iunie 1989.
Simpla rezoluţie cu conţinutul mai sus precizat a recurentului-pârât nu poate justifica susţinerile intimatului potrivit cărora acesta a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în sensul normei legale.
În condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că în instrumentarea dosarului petiţionarului T.G.C. recurentul-pârât a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, se constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Pentru considerentele anterior expuse, instanţa de control judiciar apreciază că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.P. împotriva Sentinţei nr. 7110 din 12 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea în constatare formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3125/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3169/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
