ICCJ. Decizia nr. 3169/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3169/2014
Dosar nr. 4798/112/2010*
Şedinţa publică de la 10 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud sub nr. 4798/112/2010, reclamanta Comuna Budacu de Jos - prin primar, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi P.E. C.J. prin C.B.E. C.A. România, să dispună anularea în parte a Deciziei nr. 2273 din 23 martie 2010 emisă de prima pârâtă, în sensul de a se constata existent pe terenul supus retrocedării situate în judeţul Bistriţa-Năsăud, înscris în CF x, a unui imobil construcţie nouă, proprietatea reclamantei, dobândită prin edificare.
Prin aceeaşi acţiune s-a solicitat:
- Restrângerea obiectului deciziei de retrocedare la imobilul compus din construcţia veche împreună cu terenul aferent situat la aceeaşi adresă, înscris în CF x;
- Stabilirea de masuri reparatorii pentru partea din imobilul teren, ocupat de imobilul construcţie nouă şi pentru partea necesară în vederea utilizării ;
- Înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit prin edificare a construcţie noi şi a terenului aferent ;
- Suspendarea executării Deciziei nr. 2273/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 303/CA/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei, iar în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Curţii de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 4798/112/2010.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 650/2011, instanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Budacu de Jos în contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile şi P.E. CA J. prin C.B.E. C.A. România.
Ulterior, prin Decizia nr. 5208/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost casată Sentinţa nr. 650/2011 a Curţii de Apel Cluj, cauza fiind trimisă pentru rejudecare urmând a se stabili care este aria desfăşurată a imobilului nou construit, prin includerea şi a demisolului care constituie parte componentă a construcţiei, pentru a se stabili dacă adăugirile reprezintă peste 50% din aria desfăşurată actuală, iar în raport de art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 să se stabilească şi suprafaţa de teren ocupată de imobilul nou.
Curtea de Apel Cluj, prin Sentinţa civilă nr. 433 din 10 septembrie 2013 a admis în parte contestaţia formulată de Comuna Budacu de Jos în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile şi P.E. CA Jelna prin C.B.E. C.A. România, a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 2273 din 23 martie 2013, în sensul constatării existenţei pe terenul supus retrocedării, situat în localitatea Jelna, Comuna Budacu de Jos, judeţul Bistriţa-Năsăud, înscris în CF x, a imobilului construcţie nou în suprafaţă desfăşurată de 341,60 mp, conform raportului de expertiză.
A fost restrâns obiectul deciziei de retrocedare la imobilul compus din construcţia veche împreună cu terenul aferent situat în jud. Bistriţa-Năsăud înscris în CF x, dispunându-se stabilirea de măsuri reparatorii pentru imobilul nou construit.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă că prin Decizia nr. 2273 din 23 martie 2010 s-a dispus retrocedarea unei construcţii şi teren situate în satul Jelna comuna Budacu de Jos, înscris în CF x.
Reclamanta a susţinut că nu trebuia retrocedată întreaga clădire întrucât după preluarea abuzivă au fost executate construcţii care depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală şi prin urmare, se impune retrocedarea doar a suprafeţei de teren deţinute în proprietate la data preluării.
În primul grad de jurisdicţie, cauza a fost soluţionată de către Curtea de Apel Cluj prin respingerea cererii de chemare în judecată raportându-se la conţinutul expertizei efectuate în cauză din care a rezultat faptul că, în speţă construcţia nouă reprezintă doar 43% din totalul ariei construite şi prin urmare.
Urmare a verificării legalităţii hotărârii judecătoreşti Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în drept asupra faptului că potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 adăugirile aduse construcţiilor preluate abuziv se preiau cu plată numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală, iar în cazul în care depăşesc acest procent nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat.
Prin normele metodologice, respectiv art. 1 pct. 6, s-a prevăzut că prin imobil nou în raport de cel preluat se înţelege acea construcţie căreia, în raport cu forma iniţială i s-au adăugat forme de zidărie sau volume din alte materiale ce reprezintă peste 50% din aria desfăşurată actuală.
În cuprinsul art. 1 pct. 6 din Normele metodologice, legiuitorul a stabilit şi elementele de construcţie la care trebuie să se raporteze calculul ariei desfăşurate actuale, adăugirile de corpuri de zidărie sau volume, precum etajări şi/sau adăugiri de corpuri noi pe orizontală, acestea fiind enumerate cu titlu de exemplu.
Subsolul sau demisolul fac parte din noţiunea de corp nou obţinut prin etajare, făcând astfel parte în mod evident din suprafaţa construcţiei care are în compunerea sa, în volumul său, atât demisolul, cât şi parterul şi etajele.
În cazul evaluării adăugirilor realizate la imobilele al căror statut este reglementat de O.U.G. nr. 94/2000, trebuie respectate criteriile prevăzute în actul normativ special şi aceasta deoarece în mod logic subsolul sau demisolul trebuie avute în vedere atunci când se calculează aria desfăşurată a clădirii.
Cu respectarea prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în rejudecare s-a dispus refacerea raportului de expertiză tehnică în sensul celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert - C.I., rezultă că aria totală desfăşurată a imobilului nou construit, prin includerea şi a demisolului, este de 341,60 mp, suprafaţa de teren ocupată a imobilului nou construit este cea înscrisă în CF x conform planului de situaţie, aria desfăşurată a întregii clădiri la care se adaugă demisolul este de 636,40 mp, iar procentul pe care-l reprezintă extinderea realizată raportat la aria totală este de 53,67%.
Ca urmare, decizia de retrocedare este nelegală întrucât adăugirile aduse construcţiilor preluate abuziv depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală, şi prin urmare nu se impunea retrocedarea în natură a acestei construcţii, ea fiind considerată imobil nou în raport cu cel preluat.
Pentru aceste considerente, acţiunea reclamantei a fost admisă în parte în sensul anulării parţiale a Deciziei nr. 227 din 23 martie 2013, în sensul constatării existenţei pe terenul supus retrocedării, situat în jud. Bistriţa-Năsăud înscris în CF x, a unui imobil construcţie nou în suprafaţă desfăşurată de 341,60 mp conform raportului de expertiză judiciară efectuat.
În baza art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 raportat la art. 1 pct. 6 din Normele metodologice, instanţa a dispus restrângerea obiectului deciziei de retrocedare la imobilul compus din construcţia veche împreună cu terenul aferent situat în comuna Budacu de Jos înscris în CF x. Pentru imobilul nou construit urmând a se dispune stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, iar imobilul nou construit urmând a fi înscris în CF în favoarea reclamantei cu titlu de construire.
Recursurile exercitate în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 433/2012 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs atât pârâta P.E. CA Jelna cât şi emitenta actului contestat, respectiv pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
1. Recursul exercitat de pârâta P.E. CA Jelna
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv acordarea de măsuri reparatorii pârâtei pentru un imobil care nu a fost edificat de aceasta.
Prin acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia nouă, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că s-a acordat ce nu s-a cerut.
Hotărârea pronunţată de prima instanţă este nelegală şi prin raportarea la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 1 pct. 6 din Normele metodologice ale O.U.G. nr. 94/2000 fără a stabili aria desfăşurată a imobilului nou în raport de imobilul iniţial.
Subsolul construcţiei vechi nu a fost măsurat de nici un expert, hotărârea fiind pronunţată în lipsa unui probatoriu complet.
2. Recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de fond nu a stabilit corect situaţia de fapt în condiţiile în care din raport de expertiză rezultă că imobilul nou construit se afla pe nr. top y nu pe nr. top x.
Totodată, în mod greşit, instanţa a dispus stabilirea de măsuri reparatorii pentru construcţia nouă în condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul ocupat de construcţie.
Măsura dispusă de instanţă nu se justifică, noua construcţie fiind edificată de către Stat şi nu de către P.E. C.A. Jelna, iar în măsura în care instanţa a avut în vedere drepturile pentru terenul afectat de clădirea nouă, teren identificat la nr. top x, trebuia menţionat că prin Decizia nr. 2273/2010 s-a dispus retrocedarea doar a imobilului identificat la nr. top y.
Intimata Comuna Budacu de Jos a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în esenţă respingerea recursurilor ca nefondate.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate de ambele recurente, ţinând cont de probatoriul administrat în cauză, se constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, prin Decizia nr. 2273 din 23 martie 2010 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, s-a dispus retrocedarea către P.E. C.A. Jelna, judeţul Bistriţa-Năsăud a imobilului "construcţie împreună cu terenul aferent, situat în Judeţul Bistriţa-Năsăud, înscris în CF nr. 107 a localităţii Jelna, nr. top y".
Prin sentinţa recurată, instanţa a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 2273 din 23 martie 2013 în sensul constatării existenţei pe terenul supus retrocedării, înscris în CF y a localităţii Jelna, nr. top y, a unui imobil construcţie nouă în suprafaţă desfăşurată de 341,60 mp, restrângând obiectul deciziei de retrocedare la imobilul compus din construcţie veche împreună cu terenul aferent. Totodată, s-a dispus stabilirea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcţie nouă, construcţie ce nu a fost edificată de pârâta P.E. C.A. Jelna.
Dispozitivul sentinţei recurate nu este susţinut de considerentele expuse în motivarea sentinţei şi de probatoriul administrat în cauză, instanţa acordând ceea ce nu s-a cerut, pronunţând o hotărâre ce nu poate fi pusă în executare în condiţiile în care se dispune anularea în parte a Deciziei nr. 2273/2013, dar acţiunea a vizat Decizia nr. 2273/2010.
Se constată că pe terenul supus retrocedării este edificată o construcţie nouă în suprafaţă de 341,60 mp şi se restrânge obiectul deciziei contestate la imobilul compus din construcţia veche şi a terenului aferent fără a se stabili care este construcţia veche şi terenul aferent. De asemenea, s-a dispus greşit stabilirea de măsuri reparatorii pentru imobilul nou în condiţiile în care acest imobil a fost edificat de stat dar în acelaşi timp ce dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei dobândit prin construcţie.
Este evident că instanţa de fond nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt în scopul aplicării corecte a legii, a încălcat principiul disponibilităţii, acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul nou construit, hotărârea pronunţată nefiind susţinută de considerente, motiv pentru care, în raport de dispoziţiile art. 314 raportat la art. 304 pct. 6, pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare.
Este de remarcat faptul că prin Decizia nr. 2273/2010 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România (Dosar 4798/112/2010 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud) s-a dispus retrocedarea construcţiei împreună cu terenul aferent situat în Judeţul Bistriţa-Năsăud, înscris în CF nr. x, localitatea Jelna.
Din raportul de expertiză efectuat expertul C. I. "rezultă că imobilul înscris în CF nr. x are suprafaţa de 338 mp, iar nr. top y are suprafaţa de 2.279 mp, dar nu s-a stabilit ce construcţie este edificată pe nr. top x şi ce construcţie pe nr. top y."
De altfel nici în decizia de retrocedare contestată, nu au fost identificate suprafeţele imobilelor (teren şi construcţie) stabilindu-se doar numărul de către C.F. x şi număr top y.
Din ambele expertize rezultă că suprafaţa de teren pentru nr. top x (ce au făcut obiectul retrocedării) este de 338 mp, dar nu s-a stabilit dacă întreaga construcţie retrocedată se află doar pe nr. top x sau şi pe nr. y (care nu a făcut obiectul retrocedării).
Este evident că, dacă clădirea nou, edificată de stat, se află pe nr. top y şi este independentă de vechea clădire aflată pe nr. top x, clădirea nouă nu putea face obiectul retrocedării, iar în măsura în care clădirea aflată pe nr. top x a fost extinsă, iar extinderea - adăugirile depăşesc 50% din aria desfăşurată actuală, este considerată imobil nou, ce nu poate fi retrocedat, dispoziţiile art. 1 pct. 6 din Normele metodologice şi art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind edificatoare în acest sens.
Deşi din raportul de expertiză rezultă că imobilul construcţie nouă în suprafaţă de 341,60 mp se află pe nr. top y, dar instanţa constată, fără un temei legal, că pe terenul supus retrocedării, adică nr. top x se află şi construcţia nouă în suprafaţa arătată mai sus fără a arăta care este probatoriul în raport de care a făcut această constatare.
Dacă clădirea aflată pe nr. top x are o suprafaţă de 636,40 mp iar procentul pe care îl reprezintă extinderea realizată, raportat la aria totală, este de 53,67%, imobilul este considerat nou şi nu putea fi retrocedat în raport de dispoziţiile legale ale O.U.G. nr. 94/2000 şi Normele metodologice de aplicare.
Expertiza efectuată în cauză, (după casarea cu trimitere) - în mod corect a stabilit aria desfăşurată actuală ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 1 pct. 6 din normele metodologice de aplicare, demisolul fiind parte componentă a imobilului, criticile recurentelor pe acest aspect nefiind fondate. Este evident, faţă de situaţia expusă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 314 C. proc. civ., fapt ce atrage casarea cu trimitere a cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., va administra probe din care să rezulte care este suprafaţa de teren ce a făcut obiectul retrocedării pentru nr. top x, ce construcţie se află pe terenul retrocedat şi suprafaţa acesteia, având în vedere că din raportul de expertiză rezultă că pe nr. top y, ce nu a făcut obiectul retrocedării se află construcţia nouă în suprafaţă de 341,60 mp, ţinând cont totodată de toate considerentele expuse în prezenta hotărâre.
Este adevărat că Decizia contestată nr. 2273 din 23 martie 2010 este neclară în condiţiile în care nu se arată ce suprafaţa de teren a fost retrocedată, ce suprafaţă are clădirea de pe terenul retrocedat şi pentru ce suprafaţă de teren ori clădire, titularul deciziei are obligaţia de a plăti despăgubiri, dar pentru a verifica legalitatea actului contestat în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 90/2000 şi normele metodologice de aplicare, instanţa trebuie că stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 312 raportat la art. 314, art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. va admite recursurile declarate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi P.E. C.A. Jelna, prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi P.E. C.A. Jelna, prin Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România împotriva Sentinţei civile nr. 433 din 10 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3150/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4211/2014. Contencios → |
|---|
