ICCJ. Decizia nr. 4211/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4211/2014
Dosar nr. 2099/2/2012
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul G.I., solicitând să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aşa cum rezultă din actele dosarului, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor şi dreptul la viaţă privată.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4462 din 3 iulie 2012, Curtea Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de inadmisibilitate, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul G.I. şi a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se constata că o pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii.
Curtea a apreciat, astfel, că este neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate, fiind mai puţin relevant că pârâtul este membru sau membru fondator al Asociaţiei, având în vedere că la dosar există o cerere de verificare emisă de Asociaţie, semnată de vicepreşedintele acesteia şi purtând ştampila acesteia.
Prin urmare, instanţa de judecată sesizată, urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că reclamantul a făcut dovada susţinerilor sale, astfel încât curtea a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că acesta este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, precum şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Prima critică adusă hotărârii instanţei de fond vizează modul în care aceasta a soluţionat excepţiile de inadmisibilitate a acţiunii, invocate prin întâmpinare.
Arată recurentul că excepţiile nici nu au fost analizate, iar soluţia de respingere a acestora nu a fost motivată.
Mai arată recurentul că, deşi a susţinut că nu îndeplineşte condiţiile cerute de dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, neaflându-se în nici una dintre poziţiile enumerate de text pentru ca o terţă persoană să poată solicita verificarea sa sub aspectul colaborării cu Securitatea, rămânând în sarcina reclamantului să facă dovada calităţii cerute de lege, instanţa nu s-a preocupat de elucidarea acestui aspect, esenţial pentru admisibilitatea acţiunii în constatare a calităţii de colaborator al Securităţii.
Subliniază recurentul că judecătorul fondului a reţinut că este "mai puţin relevant că pârâtul este membru sau membru fondator al Asociaţiei", ignorând că în lipsa calităţii de membru fondator al Asociaţiei, de membru al comitetului de conducere ori de candidat la vreuna dintre funcţiile enumerate exhaustiv de textul de lege, interesul public de informare nu mai subzistă şi, pe cale de consecinţă, cererea de verificare nu putea fi aprobată, iar acţiunea în constatare nu putea fi primită.
Apreciază recurentul că instanţa de fond a dovedit, prin considerentele sentinţei, că a ignorat total textul legal pe care era chemată să îl aplice.
Recurentul învederează faptul că un alt aspect al excepţiei inadmisibilităţii vizează absenţa unei cereri de verificare, formulate conform cerinţelor legale.
În acest sens, recurentul arată că dl. D.G. nu s-a adresat C.N.S.A.S. cu o solicitare în nume personal, în calitate de cetăţean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinţi a A.F.D.P.R., pe care nu avea împuternicirea să o reprezinte şi că, îndată ce au luat cunoştinţă despre acest demers, preşedintele şi comitetul director al filialei l-au informat pe reclamant că adresa întocmită de dl. D.G. este falsă şi că ea nu reprezintă voinţa conducerii, iar acesta a dat, totuşi, curs solicitării de verificare.
Concluzionează recurentul că instanţa de fond nu a dat soluţia legală excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, încălcând norme de drept care reglementează, pe de o parte, condiţiile exercitării dreptului de petiţionare şi, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terţe persoane.
Examinând cererea şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Instanţa de fond a fost sesizată cu acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului G.I. de colaborator al Securităţii.
În temeiul O.U.G. nr. 24/2008, "Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România - Filiala Mehedinţi" a formulat cerere de verificare sub aspectul constatării de colaborator al Securităţii, în ceea ce-l priveşte pe pârât.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a apreciat că cererea se încadrează în prevederile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a avut calitatea de membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România - Filiala Mehedinţi şi că acesta a furnizat mai multe informaţii Securităţii.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Potrivit art. 3 lit. y) din acelaşi act normativ: "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii:
y) persoanele cu funcţii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administraţie în regii autonome, companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale având ca obiect activităţi de interes public sau strategic, precum şi membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor şi filialelor care activează pe teritoriul României, inclusiv fondatorii acestora".
Având în vedere criticile formulate în recurs, care privesc nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte va analiza dacă recurentul face parte din categoriile de cetăţeni ce pot forma obiectul verificărilor C.N.S.A.S., în vederea stabilirii calităţii de colaborator al Securităţii.
Astfel, aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt susceptibili de a fi verificaţi din oficiu membrii conducerii fundaţiilor, asociaţiilor, inclusiv fondatorii acestora.
Încadrarea pârâtului în sfera de reglementare a art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 necesită examinarea structurii logice a normei juridice cu aplicabilitate în speţă, care este aptă să producă efecte juridice în cazul de faţă.
În ipoteza normei juridice cuprinse în art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt precizate categoriile subiecţilor de drept care pot constitui obiect al verificărilor C.N.S.A.S.
Textul art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008 prevede posibilitatea verificării şi stabilirii calităţii de colaborator al Securităţii pentru membrii conducerii fundaţiilor şi asociaţiilor, inclusiv fondatorii acestora.
În acest context trebuie arătat că, potrivit O.G. nr. 26/2000, asociaţiile sunt formate din membrii asociaţi, iar fundaţiile din membrii fondatori.
Formularea din textul art. 3 lit. y) se referă la fondatori şi nu la asociaţi, ceea ce rezultă din întreaga economie a O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, art. 6 din O.G. nr. 26/2000 prevede în cazul asociaţiilor că membrii asociaţi încheie actul constitutiv şi statutul asociaţiei care cuprind semnăturile membrilor asociaţi, iar art. 7 alin. (1) dispune că oricare dintre membrii asociaţi (...) pot forma o cerere de înscriere a asociaţiei la Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor.
În cazul fundaţiilor, persoanele care compun o astfel de entitate se numesc fondatori. Între asociaţii şi fundaţii există deosebiri de esenţă, motiv pentru care legiuitorul a conceput două categorii de persoane juridice fără scop patrimonial.
Calitatea persoanelor care pot fi verificate este de strictă interpretare, fără a putea fi extinsă la alte categorii decât cele enunţate în cuprinsul legii, în mod limitativ şi nu exemplificativ.
Sancţiunea, consecinţele ce decurg din ipoteză sau mai exact, ce măsuri se vor lua contra subiectului care a încălcat legea, se aplică numai persoanelor care se încadrează în ipoteza normei de drept.
În cazul persoanelor care au colaborat cu Securitatea comunistă, aşa cum s-a arătat şi în Deciziile nr. 843/2011, nr. 1522/2011, etc., ale Curţii Constituţionale, potrivit O.U.G. nr. 24/2008, sancţiunea este consemnarea publică a persoanelor care au participat la activităţile de poliţie politică comunistă, creându-se astfel o formă de răspundere morală personală.
Pentru a interveni această sancţiune persoana respectivă trebuia să aparţină categoriilor de subiecţi reglementate în mod clar şi expres de lege.
Numai o astfel de interpretare corespunde şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care alături de Convenţia Europeană face parte din blocul de convenţionalitate, direct aplicabil în ordinea juridică internă, în temeiul art. 11 din Constituţia României.
În speţa aflată în prezenta analiză judiciară, pârâtul a fost un simplu membru al Filialei Mehedinţi a Asociaţiei Deţinuţilor Politici din România, nefăcând parte din conducerea asociaţiei nici la momentul formulării cererii de verificare şi nici la momentul pronunţării sentinţei şi neavând calitatea de membru fondator al Asociaţiei sau Filialei.
În raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă în sensul că pârâtul este membru fondator al Asociaţiei, membru al comitetului de conducere ori de candidat la vreuna din funcţiile enumerate exclusiv de art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că instanţa de contencios administrativ a fost nelegal sesizată.
Pe de altă parte, acţiunea este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 şi pentru faptul că cererea nu a fost formulată chiar de către cel care se pretinde semnatarul ei.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă faptul că dl. D.G. nu s-a adresat C.N.S.A.S. cu o solicitare în nume personal, în calitate de cetăţean, ci a formulat cererea în numele Filialei Mehedinţi a A.F.D.P.R., pe care nu avea împuternicirea să o reprezinte, aspect dovedit şi prin faptul că, îndată ce au luat cunoştinţă despre acest demers, preşedintele şi comitetul director al filialei l-au informat pe reclamant că adresa întocmită de dl. D.G. este falsă şi că ea nu reprezintă voinţa conducerii, iar acesta a dat, totuşi, curs solicitării de verificare.
Astfel, Filiala Mehedinţi a A.F.D.P.R. nu a solicitat, prin organele sale de conducere, verificarea recurentului în sensul prevederilor ordonanţei, iar în registrul de corespondenţă al filialei nu este înscrisă adresa din 20 ianuarie 2011, invocată prin acţiune.
În aceste condiţii, instanţa de fond nu a dat o soluţie corectă excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, încălcând norme de drept care reglementează, pe de o parte, condiţiile exercitării dreptului de petiţionare şi, pe de altă parte, sfera persoanelor care pot face obiectul verificării sub aspectul colaborării cu Securitatea, la cererea unei terţe persoane.
Având în vedere nelegala sesizare a instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin prisma considerentelor prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va modifica sentinţa primei instanţe, în sensul că se va respinge acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva pârâtului G.I. ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul G.I. împotriva Sentinţei civile nr. 4462 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3169/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4313/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
