ICCJ. Decizia nr. 3241/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3241/2014
Dosar nr. 1673/1/2014
Şedinţa de la 12 septembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 aprilie 2014, petentul A.N.M. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecţilor din România, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de acesta împotriva Hotărârii nr. 6 din 16 aprilie 2013 a Comisiei Teritoriale de Disciplină a Filialei Bucureşti, prin care s-a respins sesizarea formulată de petent împotriva doamnei arhitect M.B. având ca obiect o posibilă încălcare a dreptului de autor în ceea ce priveşte realizarea unui proiect de arhitectură.
Hotărârea atacată a fost pronunţată de Completul Comisiei Naţionale de Disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România în temeiul dispoziţiilor Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Ordinului Arhitecţilor din România.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) şi (2) din Noul C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată de intimaţii Ordinul Arhitecţilor din România - Comisia Naţională de Disciplină şi M.B., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 131 şi art. 132 din Noul C. proc. civ., va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 123 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Ordinului Arhitecţilor din România, publicat în M. Of. nr. 342 din 21 mai 2012, „Sesizarea împotriva unui arhitect se adresează comisiei teritoriale de disciplină a filialei din care face parte arhitectul. În cazul arhitecţilor care fac parte din forurile de conducere ale Ordinului sau filialelor, sesizarea se face la Comisia naţională de disciplină.”
Conform prevederilor art. 135 alin. (1) din Regulament: „Prezentul Regulament se completează cu prevederile Legii nr. 184/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ....”.
Art. 38 din Legea nr. 184/2001, în forma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, prevede că:
„(1) Membrii Ordinului Arhitecţilor din România răspund disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi, a codului deontologic al profesiei, a hotărârilor proprii adoptate de forurile de conducere abilitate ale Ordinului, precum şi pentru orice abateri săvârşite în legătură cu profesia sau în afara acesteia care aduc prejudicii prestigiului profesiei sau Ordinului.
(2) Sancţiunile disciplinare sunt:
a) avertismentul;
b) votul de blam;
c) suspendarea pe o perioadă de 6 - 12 luni a dreptului de semnătură;
d) suspendarea pe o perioadă de 6 - 12 luni a calităţii de membru al Ordinului Arhitecţilor din România.
(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) se aplică de către colegiul director teritorial, la propunerea comisiei teritoriale de disciplină.
(4) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d) se aplică de Consiliul naţional al Ordinului, la propunerile comisiilor teritoriale de disciplină, în baza hotărârii comisiei de disciplină la nivel naţional.
(5) Împotriva hotărârii comisiei teritoriale de disciplină, prin care s-a aplicat una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b), se poate formula contestaţie la Comisia naţională de disciplină în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
(6) Împotriva hotărârii Comisiei naţionale de disciplină, prin care s-a aplicat o sancţiune disciplinară prevăzută la alin. (2), se poate formula contestaţie la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
(7) În condiţiile neînceperii procedurii de judecare a abaterilor, aplicarea sancţiunilor se prescrie în termen de 2 ani de la săvârşirea lor.”
Potrivit art. 39 alin. (1) din acelaşi Regulament: „Comisiile de disciplină ale Ordinului Arhitecţilor din România sunt organe cu activitate jurisdicţională şi se organizează la nivel naţional şi teritorial pentru fiecare filială”, iar potrivit alin. (5): „Procedura judecării abaterilor este prevăzută în Regulamentul Ordinului Arhitecţilor din România şi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.”
Competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 din Noul cod de procedură civilă, potrivit cărora: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.”
De asemenea, în materie civilă, art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că „Secţia I civilă, Secţia a II-a civilă şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.”
Or, faţă de aceste dispoziţii legale care cuprind norme de competenţă de ordine publică, este evident că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă material să soluţioneze cauza de faţă.
În prezenta cauză, reclamantul a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei naţionale de disciplină a Ordinului Arhitecţilor din România nr. 4 din 28 februarie 2014.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 184/2001, Ordinul Arhitecţilor din România este constituit ca formă de organizare a profesiei de arhitect, independentă, nonprofit, autonomă, apolitică şi de interes public, organizată la nivel naţional, care se include aşadar în categoria autorităţilor şi instituţiilor publice la nivel central.
În raport de cele învederate anterior, Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel, ca instanţă competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 republicată, potrivit criteriului rangului autorităţii pârâte, întrucât actul şi operaţiunile vizate de acţiune emană, respectiv sunt solicitate unei autorităţi publice de rang central.
Fiind contestat un act emis de o autoritate publică centrală şi ţinând cont de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în a cărei rază teritorială domiciliază contestatorul.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., precum şi cu cele ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curtea va admite excepţia de necompetenţă materială şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite contestaţia formulată de contestatorul A.N.M. împotriva Hotărârii nr. 4 din 28 februarie 2014 a Ordinului Arhitecţilor din România - Comisia Naţională de Disciplină la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3237/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3252/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
