ICCJ. Decizia nr. 3238/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3238/2014
Dosar nr. 1273/2/2013
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
Prin sentinţa nr. 1550 din 7 mai 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de I.N.M. şi ca neîntemeiată acţiunea reclamantei D.M.E., în contradictoriu cu pârâţii I.N.M. şi C.S.M., privitor la anularea Deciziei de încadrare nr. 473 din 10 octombrie 2012 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 529 din 13 decembrie 2012, cu obligarea la emiterea unei noi decizii de încadrare.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale invocate de pârâtul I.N.M. este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 105 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, Consiliul ştiinţific al I.N.M. propune proiectul de buget şi hotărăşte asupra problemelor care privesc organizarea şi funcţionarea Institutului, la propunerea directorului acestei instituţii.
S-a apreciat că în raport de prevederile art. 106 din Legea nr. 304/2004, art. 106 şi 107 din aceeaşi lege, pârâtul I.N.M. are buget propriu, structură proprie de personal, finanţarea realizându-se prin C.S.M., de la bugetul de stat, totodată această instituţie cu personalitate juridică, aflându-se sub coordonarea C.S.M.
Pe fondul cauzei s-a avut în vedere că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta îşi desfăşoară activitatea începând cu data de 1 ianuarie 2010, în cadrul I.N.M., ca expert-personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor. Anterior acestei perioade, respectiv, între 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, a îndeplinit funcţia de consilier juridic.
Reclamanta a apreciat că, datorită faptului că, perioada cât a fost consilier juridic, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime în magistratură, începând cu data de 1 octombrie 2012, i s-ar fi cuvenit un salariu calculat pe baza coeficientului de multiplicare de 13,5, corespunzător vechimii în magistratură de 3 ani.
Prima instanţă a considerat că prin Legea nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, s-au prevăzut pentru personalul din sistemul justiţiei, coeficienţii de ierarhizare, în vederea stabilirii salariului şi gradaţiile pentru vechimea în muncă, în Anexa VI.
Aceşti coeficienţi de ierarhizare s-au raportat la vechimea în funcţie, iar potrivit art. 1 din Nota la Anexa VI, prin vechime în funcţie se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal de specialitate asimilat magistraţilor, magistrat asistent.
Art. 8 din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, a prevăzut că, judecătorii, procurorii, personalul de specialitate juridică asimilat acestora, magistraţii asistenţi, au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în muncă şi în funcţie.
Ca urmare, la data de 1 octombrie 2012, dată la care erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 284/2010, reclamanta nu avea vechimea în funcţie de 3 ani, această vechime presupunând ca în ultimii 3 ani să fi lucrat ca personal de specialitate asimilat judecătorilor şi procurorilor. Deşi funcţia de consilier juridic deţinută în perioada 1 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, este şi va rămâne vechime în magistratură, în sensul art. 86 din Legea nr. 303/2004, vechimea în magistratură nu este unul şi acelaşi lucru cu vechimea în funcţie, prima fiind avută în vedere în alte situaţii, precum stabilirea vechimii în vederea pensionării, stabilirea vechimii necesare pentru înscrierea la diferite examene de promovare, însă nu şi pentru stabilirea coeficientului de ierarhizare salarială.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D.M.E.
1.1. Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004 constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul sau persoana de specialitate juridică prevăzută la art. 87 alin. (1) a îndeplinit funcţia de judecător, procuror sau consilier juridic.
A precizat că urmare acestei prevederi legale, în mod greşit s-a exclus de la calculul vechimii în magistratură, în vederea acordării coeficientului corespunzător acestei vechimi, perioada cât a ocupat funcţia de consilier juridic. În drept cererea de recurs a fost încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) din N.C.P.C.
1.2. Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 27/2006 au fost abrogate la 1 octombrie 2010, prin Legea nr. 330/2009, iar decizia de stabilire a drepturilor salariale a fost emisă la 1 noiembrie 2012, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010.
1.3. Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs şi sentinţa primei instanţe, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
În materia salarizării magistraţilor s-au succedat mai multe acte normative.
Astfel, O.U.G. nr. 27/2006 a reglementat salarizarea magistraţilor până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330 din 5 noiembrie 2009, care a stabilit o nouă grilă de salarizare. Legea nr. 330/2009 a fost abrogată prin Legea nr. 284/2010, în cuprinsul căreia s-a prevăzut în art. 1 alin. (2) că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt exclusiv cele prevăzute în această lege.
În Anexa VI a legii, care reglementează familia ocupaţională de funcţii în justiţie, art. 8, se prevede ca judecătorii, procurorii şi personalul de specialitate juridică asimilat acestora au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare în raport cu nivelul instanţei, funcţia deţinută şi vechimea în muncă şi în funcţie.
Potrivit Notei de la cap. I, Anexa VI, prin vechime în funcţie se înţelege vechime în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat sau magistrat asistent.
La data adoptării deciziei de salarizare a reclamantei erau în vigoare prevederile Legii nr. 284/2010 şi cum vechimea în funcţie, în vederea salarizării, avea o determinare legală, în mod corect s-a avut în vedere la stabilirea coeficientului de ierarhizare numai vechimea în funcţia de personal asimilat.
Vechimea prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 constituie vechime în magistratură, însă aceasta nu este aplicabilă în vederea salarizării, pentru că printr-o lege specială s-a definit noţiunea de vechime în funcţie, în vederea salarizării.
Actul normativ a reglementat vechimea în funcţie, în vederea salarizării, ca fiind vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat sau magistrat asistent.
Astfel cum s-a explicat şi mai sus, în speţă sunt aplicabile prevederile Legii nr. 284/2010 şi nu cele ale art. 86 din Legea nr. 303/2004, raportul dintre normele legale aflate în discuţie fiind cel dintre general şi special, context în care se aplică principiul general de drept specialia generalibus derogant.
În considerarea conţinutului normativ al Anexei VI, cap. I, care enumeră limitativ categoriile profesional ce se circumscriu noţiunii de vechime în funcţie, actul de stabilire a drepturilor salariale este legal.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, astfel că în baza art. 496 N.C.P.C., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.M.E. împotriva sentinţei civile nr. 1550 din 7 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3226/2014. Contencios. Anulare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 3239/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
