ICCJ. Decizia nr. 3239/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3239/2014
Dosar nr. 930/54/2013
Şedinţa publică de la 12 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 930/54/2013 la data de 12 iunie 2013, reclamanta SC V.C.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a solicitat suspendarea executării actului administrativ (titlul de creanţă) - Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 17 mai 2013.
Prin sentinţa nr. 300/2013 din 23 iulie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta SC V.C.C. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V.C.C. SRL.
Prin întâmpinare, intimata A.P.D.R.P. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, precizând ulterior, în cadrul concluziilor orale, că este vorba despre excepţia nulităţii recursului, arătând că motivele de recurs invocate nu se încadrează între motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din N.C.P.C.
Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recurenta, deşi a indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a adus sentinţei atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text legal, partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.
Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. 1 lit. d) C. proc. civ., republicat.
Dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)- e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. 5, coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta SC V.C.C. SRL împotriva sentinţei nr. 300/2013 din 23 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 septembrie 2014.
← ICCJ. Decizia nr. 3238/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3240/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
---|