ICCJ. Decizia nr. 3266/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3266/2014
Dosar nr. 4801/2/2011*
Şedinţa de la 16 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peştera, prin lichidator judiciar Cabinet de insolvenţă I.C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură: (i) obligarea pârâtei la plata contravalorii în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând sprijin financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susţinere pentru conducere şi palisaj pe suprafaţa de 52,92 ha viţă de vie; (ii) obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere de 100 RON/zi, de la data de 29 septembrie 2010, când trebuia efectuată plata ajutorului financiar, până la data la care pârâta se va conforma obligaţiei de plată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a pus în aplicare un plan de reconversie pe suprafaţă de 52,92 ha situată în comuna P., judeţul Constanţa, plan care cuprinde două etape şi anume: Măsura I, constând în lucrări de pregătire a terenului, plantare viţe altoite şi instalare tutori, măsură care a fost recepţionată prin procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă din 15 mai 2009, în temeiul căruia Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a avansat fondurile solicitate; Măsura II, constând în instalarea sistemului de susţinere, conducere şi palisaj, măsură care a fost recepţionată prin procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă din 19 iulie 2010, pentru care Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nu a efectuat plata lucrărilor.
Reclamanta a susţinut că în temeiul prevederilor art. 7.11 coroborate cu art. 7.41, art. 7.42 şi art. 7.43 din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247/2008, plata Măsurii II trebuia efectuată de către pârâtă în termen de 45 de zile lucrătoare după data depunerii cererii de finalizare şi încheierea procesului-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a Măsurii II, respectiv, la data de 29 septembrie 2010.
Reclamanta a învederat că deşi a solicitat pârâtei, în mai multe rânduri, să se conformeze prevederilor Ordinului nr. 247/2008, aceasta nu a dispus plata Măsurii II, în condiţiile în care măsura a fost recepţionată. A arătat că lipsa sprijinului financiar face imposibilă activitatea de întreţinere a culturilor în cauză şi pune în pericol realizarea planului de reorganizare a societăţii. Totodată, având în vedere întârzierea acordării sprijinului financiar, pentru a determina pârâta să se conformeze prevederilor legale, reclamanta a considerat că este întemeiată şi cererea de obligare a acesteia la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 100 RON/zi.
Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4836 din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peştera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvenţă I.C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că refuzul pârâtei de a plăti reclamantei contravaloarea în RON a sumei de 219.618 euro, reprezentând sprijin financiar pentru Măsura II, nu este expresia unui act administrativ emis cu exces de putere, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea nr. 554/2004, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate în cauză, reclamanta nu dovedit faptul că a întreţinut în bune condiţii podgoria de viţă de vie pe o perioadă de minim 3 ani, conform prevederilor Capitolului V din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247/2008.
Astfel, în baza declaraţiei de finalizare a reclamantei din 15 iunie 2010, inspectorii DADR şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Constanţa s-au deplasat pe terenul pe care se află cultivată viţa de vie şi au întocmit p rocesul-verbal din 19 iulie 2010, prin care s-a reţinut că viţa de vie prezintă goluri în plantaţie şi buruieni.
La data de 29 septembrie 2010, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a comunicat reclamantei, prin adresa din 29 septembrie 2010, că planul individual de reconversie nu poate fi considerat încheiat şi a recomandat acesteia continuarea efectuării lucrărilor.
Curtea a reţinut că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei de a remedia deficienţele semnalate, aşa cum rezultă din nota din 9 martie 2011 întocmită de echipa de control a Direcţiei Antifraudă Control Intern şi Supracontrol din cadrul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură , prin care s-a constatat că plantaţia este invadată de vegetaţie.
A mai reţinut instanţa că termenul de 3 ani prevăzut de norma specială, este împlinit, având în vedere că reclamanta a depus cererea de sprijin la data de 12 septembrie 2008 şi a avut termen pentru a remedia constatările echipei de control şi a finaliza lucrările, până la data de 11 septembrie 2011.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4836 din 10 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peştera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvenţă I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit situaţia de fapt şi normele legale aplicabile în cauză, schimbând natura şi înţelesul neîndoielnic al raportului dintre părţi.
Astfel, în ceea ce priveşte motivarea primei instanţe în sensul că nu ar fi întreţinut în bune condiţii podgoria de viţă de vie pe o perioadă de minim 3 ani, recurenta a învederat că în realitate, termenul de 3 ani se referă la perioada de executare a planului individual de reconversie/restructurare, iar obligaţia de a întreţine plantaţia în bune condiţii este reglementată de GAEC, unde sunt precizate regulile de efectuare a controlului şi măsurile care pot fi dispuse pentru remedierea neconformităţilor.
Recurenta a precizat că măsurile de sancţionare constă în „Avertisment”, reducerea sumelor plătite de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură cu un procent cuprins între 5% şi 20% din sumele plătite pentru măsura de restructurare/reconversie, iar numai în situaţia abandonării plantaţiei de către beneficiar se vor returna sumele plătite de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. În cadrul acestor reglementari nu se regăseşte ca măsură punitivă neplata sprijinului care trebuie acordat pentru lucrările realizate şi recepţionate în cadrul măsurilor de reconversie/restructurare.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod eronat natura procesului-verbal din 19 iulie 2010, întocmit de Direcţia Agricolă a Judeţului Constanta pentru recepţionarea Măsurii II, apreciind că aceasta a fost executată în bune condiţii, fapt ce a îndreptăţit-o să solicite acordarea sprijinului financiar. Arată că întrucât acest sprijin nu s-a plătit, nu a putut efectua lucrările de întreţinere necesare. Cu ocazia încheierii procesului-verbal menţionat, la rubrica observaţii s-a consemnat faptul că există goluri în plantaţie şi buruieni, fiind în derulare două contracte încheiate pentru replantarea golurilor şi îndepărtarea buruienilor.
Recurenta a mai menţionat că a procedat la remedierea deficienţelor constatate prin procesul-verbal din 19 iulie 2010, fapt ce rezultă din procesul-verbal din 21 februarie 2011 al Direcţiei Agricole a Judeţului Constanţa, prin care s-a constatat că buruienile au fost îndepărtate de pe întreaga suprafaţă de 52,92 ha şi s-au plantat 81.150 butaşi.
De asemenea, recurenta a arătat că instanţa de fond a înlăturat în mod greşit consemnările cuprinse în procesele-verbale din 21 februarie 2011 şi 11 iunie 2010, întocmite în prezenţa beneficiarilor, care au constatat o situaţie de fapt contrară celei reţinute prin procesul-verbal din 19 iulie 2010 şi nota de control din 09 martie 2011.
Apărările formulate de intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul judecării în primă instanţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Reclamanta a depus la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul judeţean Constanţa, cererea de sprijin pentru reconversia/restructurarea plantaţiilor viticole în campania 2008-2009, înregistrată din 12 septembrie 2008.
Prin Angajamentul semnat la depunerea cererii, reclamanta s-a obligat să respecte bunele condiţii agricole şi de mediu, prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1782/2003, precum şi condiţiile prevăzute la art. 20 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 şi art. 103z din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.
Domeniul şi nivelul sprijinului financiar acordat sunt stabilite de către statele membre prin norme speciale cuprinse în legislaţia naţională, în speţă, prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 247/2008, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede condiţiile pe care solicitantul trebuie să le îndeplinească pentru plata sprijinului financiar.
Potrivit Cap. 5, pct. 7.11 din ordinul menţionat, „Plata fiecărei măsuri eligibile se face în cadrul exerciţiului financiar în care a fost finalizată, pe baza declaraţiei de finalizare a măsurii şi a procesului-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă întocmit în urma verificărilor din teren”.
În cazul reclamantei, a fost aprobat Planul individual de reconversie pentru Măsura I, societatea încasând ajutorul financiar în campania 2008-2009.
În vederea acordării sprijinului financiar pentru Măsura II - instalarea sistemului de susţinere pentru conducere şi palisaj pe suprafaţa de 52,92 ha viţă de vie, în urma verificării în teren efectuate de către reprezentanţii pârâtei, a fost încheiat procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă din 19 iulie 2010, prin care s-a constatat că viţa de vie prezintă goluri de plantaţie şi buruieni.
Ulterior, prin raportul de supracontrol din 23 noiembrie 2010 întocmit în urma verificării efectuate de echipa de control din cadrul Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, s-a constatat că plantaţia prezintă buruieni pe întreaga suprafaţă.
În urma controlului efectuat de către reprezentanţii D.A.D.R. Constanţa, a fost încheiat procesul-verbal din 21 februarie 2011, în cuprinsul căruia, la pct. 6, s-a consemnat că suprafaţa de 52,92 ha a fost curăţată de buruieni şi au fost plantate toate golurile.
Prin nota de supracontrol din 09 martie 2011, întocmită în urma deplasării în teren a reprezentanţilor Direcţiei Antifraudă, Control Intern şi Supracontrol, s-a constatat invadarea plantaţiei cu vegetaţie nedorită şi executarea lucrărilor de curăţire a terenului şi completare a golurilor din plantaţie numai pe suprafaţa de 42,44 ha din totalul de 52,92 ha, fiind infirmate, sub acest aspect, menţiunile cuprinse în procesul-verbal din 21 februarie 2011.
Prin urmare, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte reţine că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a întreţine în bune condiţii plantaţia de viţă de vie şi nu a procedat la remedierea deficienţelor constatate prin procesul-verbal de recepţie cantitativă şi calitativă din 19 iulie 2010, proces-verbal de referinţă pentru acordarea sprijinului financiar, conform prevederilor Ordinului nr. 247/2008.
De asemenea, în mod judicios a reţinut prima instanţă că este împlinit termenul de executare a Planului individual, prevăzut de dispoziţiile art. 2.3 lit. b) din Ordinul nr. 247/2008, având în vedere data depunerii de către reclamantă a cererii de sprijin financiar (12 septembrie 2008) şi termenul stabilit pentru remedierea deficienţelor constatate şi finalizarea lucrărilor (11 septembrie 2011).
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC Domeniile Viticole Dr. P. SRL Peştera, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolvenţă I.C., împotriva sentinţei civile nr. 4836 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3252/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3286/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
