ICCJ. Decizia nr. 3299/2014. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3299/2014
Dosar nr. 2041/2/2013
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României.
2. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti a formulat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.
Precizează că a depus la data de 25 iunie 2013, prin fax, o cerere de renunţare la judecată, înţelegând să se judece doar în ce priveşte pct. 1 alin. (1) din decizia nr. 19 din 06 decembrie 2012.
2.1. Motivele de casare
2.2. Principalele argumente invocate
În drept, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 483 C. proc. civ., neindicând niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat.
S-a precizat faptul că, în perioada 03 octombrie 2012-06 noiembrie 2012, a fost efectuat un control al Curţii de Conturi a României având ca obiect modul de utilizare a fondurilor publice pentru finanţarea programului naţional de imunizare, în urma căruia a fost emisă decizia nr. 19/2012.
Referitor la constatarea instanţei de fond, referitoare la obligaţia achiziţionării unei cantităţi de 24.000 de doze de vaccin ROR şi 6000 de doze de vaccinuri DTPa-IPV-Hib, Ministerul Sănătăţii, prin adresa din 03 decembrie 2009, nu a solicitat cantitatea expresă de vaccinuri, ci a lăsat la latitudinea sa stabilirea cantităţii necesare. Astfel, specialiştii din cadrul D.S.P.M.B. au solicitat cantitatea aproximativă pe care o considerau necesară în vederea desfăşurării activităţii, însă, în funcţie de preţul pieţei, cantitatea nu poate fi exactă.
Recurenta a arătat că elementul esenţial în evaluarea achiziţiei nu l-a reprezentat cantitatea necesară, ci asigurarea continuităţii derulării programului naţional de vaccinare, susţinând că nu putea pune în pericol programul naţional de imunizare, blocându-se în vicii de procedură, având în vedere că bugetul pentru demararea procedurii de achiziţie i-a fost transmis la începutul lunii decembrie, iar vaccinurile trebuie achiziţionate până la finele anului. Astfel, dacă ar fi procedat la achiziţionarea vaccinurilor prin procedura licitaţiei deschise, ar fi depăşit exerciţiul bugetar pentru anul 2009 şi o altă achiziţie ar fi fost posibilă doar după luna iulie 2010.
În ce priveşte art. 36 alin. (1) lit. e) şi e1) din H.G. nr. 925/2006, avut în vedere de instanţa de fond, susţine recurenta-reclamantă că, fiind „împinsă” de împrejurări a folosi procedura negocierii fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare, iar acest articol nu este aplicabil.
Referitor la achiziţia publică a vaccinului de tip Hepatitic B pediatric, achiziţionat printr-o procedură legală, preţul de achiziţie şi cantitatea nefiind contestate, menţionează recurenta că îşi asumă culpa nepăstrării dosarului de achiziţie publică, însă aceasta nu dovedeşte o angajare nelegală de cheltuieli, putându-i-se aplica cel mult o măsură administrativă.
Situaţia de extremă urgenţă, ce a impus atribuirea contractelor pentru vaccinurile ROR şi DTPa-IPV-Hib prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, a avut în vedere asigurarea activităţilor de vaccinare conform Calendarului Naţionale de vaccinare, achiziţia fiind în conformitate cu reglementările legale şi ţinându-se cont şi de faptul că, până la momentul respectiv, nu s-au achiziţionat vaccinuri pe un asemenea cod.
Susţine recurenta-reclamantă că folosirea procedurii negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare nu a fost o ilegalitate, această procedură fiind prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006, ci, cel mult, o eroare care nu a influenţat preţul la care a achiziţionat cantitatea de vaccinuri, neputându-se vorbi de o cheltuială ilegală a banului public.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar de Curtea de Conturi s-a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat, arătând că recurenta se limitează în motivarea recursului la a reitera motivele invocate în faţa primei instanţe, fără a se face vreo referire la sentinţa atacată, în sensul de a se prezenta eventualele critici de nelegalitate ale acesteia.
Intimata Curtea de Conturi a susţinut că în anul 2009 reclamanta a angajat nelegal cheltuieli în sumă estimată de 498.884 RON din fonduri alocate pentru achiziţionarea unor cantităţi de vaccin necesare derulării Programului naţional de imunizare, fiind explicitate pe larg situaţia acestor cheltuieli defalcate pe tipuri de achiziţii.
S-a susţinut faptul că nu au fost respectate dispoziţiile legale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de achiziţii publice în cadrul entităţii, motiv pentru care instituţia pârâtă a dispus prin decizie remedierea deficienţelor constatate.
4. Procedura de soluționare a recursului
4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 februarie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 25 martie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
4.2 Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante .
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că nu sunt fondate criticile aduse de recurentă sentinţei atacate şi nefiind identificate motive de casare a sentinţei atacate, a fost menţinută soluţia instanţei de primă jurisdicţie ca legală şi temeinică.
Rezultă din actele dosarului faptul că Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, în calitate de autoritate contractantă a achiziţionat în anul 2009 vaccinuri în sumă totală de 1.072.198,60 RON (fără TVA), prin procedura de negociere fără publicarea în prealabil a unui anunţ de participare şi nu prin procedura de licitaţie deschisă, aşa cum prevăd dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 122 lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii „contractul de achiziţie publică putea fi atribuit prin negociere fără publicarea unui anunţ de participare, numai atunci când perioada de aplicare a licitaţiei deschise nu putea fi respectată din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorau sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante”.
Înalta Curte a reţinut că recurenta nu a putut justifica existenţa unor motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi a fost sancţionată contravenţional cu amendă în valoare de 70.000 RON de către A.N.R.M.A.P.
Înalta Curte nu poate reţine motivarea dată de recurentă cu privire la urgenţa necesităţii achiziţiei acestor vaccinuri, pentru atribuirea contractului de achiziţie publică prin alegerea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, având în vedere faptul că alocarea de fonduri pentru achiziţia de vaccinuri nu reprezintă un eveniment imprevizibil care să justifice procedura urmată de recurentă.
Astfel, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
4.2.2. Soluția instanței de recurs . Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 noul C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2255 din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3282/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3310/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
