ICCJ. Decizia nr. 3278/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3278/2014
Dosar nr. 27589/325/2013
Şedinţa de la 16 septembrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara, petenta SC I.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal de contravenţie din 24 septembrie 2013, iar în subsidiar înlocuirea amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea avertismentului.
Prin Sentinţa civilă nr. 15701 din 12 decembrie 2013, Judecătoria Timişoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier prin întâmpinare şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Oradea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 32 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, iar, din procesul-verbal de contravenţie contestat în cauză rezultă că fapta a fost săvârşită în localitatea Oradea.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 5224 din 7 mai 2014, Judecătoria Oradea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către această instanţă din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Această instanţă a reţinut că prin plângerea formulată petenta a arătat că prin procesul-verbal de contravenţie din 24 septembrie 2013 Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a sancţionat-o pentru nerespectarea prevederilor art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, care stabilesc obligaţia societăţilor comerciale care efectuează operaţiuni de transport rutier contra cost de a transmite, prin completarea unui formular disponibil în format electronic, Autorităţii Rutiere Române, în termen de 15 zile, modificările survenite cu privire la situaţia conducătorilor auto angajaţi.
A mai reţinut că locul comiterii contravenţiei este cel de la sediul persoanei angajatoare, adică localitatea Timişoara.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Judecătoria Oradea a decis, în temeiul art. 134 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara.
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de contravenţie din 24 septembrie 2013, prin care i s-a aplicat societăţii reclamante o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligaţia de a transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al aceluiaşi act normativ.
Competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale este stabilită, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Timişoara, exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are sediul principal.
Prin dispoziţia legală arătată, respectiv art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, se instituie o obligaţie în sarcina proprietarului sau al deţinătorului mandatat al unui vehicul de a comunica ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, astfel că locul săvârşirii contravenţiei este chiar sediul societăţii, situat, în speţă, în localitatea Timişoara.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Judecătoriei Timişoara, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta S.C. I.C. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3296/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
