ICCJ. Decizia nr. 4169/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4169/2014
Dosar nr. 45895/299/2010
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată, iniţial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 45895/299/2010, reclamanta I.C. a chemat în judecată pe pârâta P.M.D., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate încetarea contractului de management, intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2009, prin care pârâta a obţinut funcţia de manager la S.C.U.O. Bucureşti.
La data de 20 aprilie 2011, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârâţi, pe P.M.D., M.S.P., A.V. şi C.A.Z.
La data de 11 ianuarie 2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei „note scrise precizatoare”, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate:
- încetarea contractului de manager interimar al pârâtei P.M.D. începând cu data numirii în funcţie, 15 decembrie 2009;
- deţinerea în fals de către pârâtă a funcţiei de manager interimar;
- exercitarea în mod ilicit şi ilegal a funcţiei de manager interimar în perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010;
- nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură semnate de managerul interimar în numele Spitalului.
Prin sentinţa civilă nr. 552 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se că litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, în regim de drept public.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată, la data de 09 februarie 2012, sub nr. 45895/299/2010.
Pentru termenul de judecată din data de 03 mai 2012, instanţa a dispus citarea reclamantei, cu menţiunea de a indica cu claritate obiectul acţiunii, motivele de fapt şi de drept ale fiecărui capăt de cerere, precum şi de a justifica în privinţa fiecărui pârât calitatea procesuală pasivă.
La data de 03 mai 2012, reclamanta a formulat cerere de modificare, completare şi precizare la acţiunea introductivă, în sensul că înţelege să solicite, în contradictoriu cu pârâţii P.M.D., M.S.P., A.V. şi C.A.Z.:
1. anularea contractului de management interimar (15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010) semnat de pârâţii P.M.D. şi M.S.P., la data de 15 decembrie 2009, în principal, pentru constatarea încetării contractului de management interimar (constatarea încetării exercitării funcţiei de manager interimar) pentru P.M.D., chiar de la data numirii în funcţia de manager interimar (15 decembrie 2009), pentru neînlăturarea motivelor de incompatibilitate, nesoluţionate exclusiv din vina pârâtei P.M.D., cu complicitatea M.S. şi a foştilor miniştri, A.V. şi C.A.Z.;
2. constatarea nulităţii absolute a deţinerii şi exercitării funcţiei de manager interimar pentru pârâta P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, funcţie deţinută şi exercitată prin fraudarea legii;
3. constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor „de procedură”semnate de pârâta P.M.D., în numele Spitalului, în calitate de pretins manager interimar, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, acestea fiind realizate prin fraudarea legii.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 iunie 2012, pârâtul M.S. a invocat excepţia tardivităţii cererii de modificare, completare şi precizare la acţiunea introductivă, prin raportare la prevederile art. 132 C. proc. civ. şi excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.
Pe fondul cauzei, pârâtul M.S. a solicitat respingerea solicitărilor reclamantei ca neîntemeiate, arătând că, în perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, postul de manager al S.C.U.O. din Bucureşti, a fost exercitat cu caracter interimar, în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. R/2481 din 15 decembrie 2009, de către pârâta P.M.D., în conformitate cu art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006. Pârâtul a precizat că pentru această perioadă nu a fost încheiat contract de management, având în vedere că funcţia de conducere nu a fost ocupată prin concurs.
Referitor la solicitarea reclamantei, în sensul constatării nulităţii actelor de procedură, pârâtul M.S. a susţinut că este inadmisibilă, prin raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu au fost identificate eventualele „acte de procedură” şi nici nu a fost motivată cererea, prin menţionarea modului în care reclamanta a fost vătămată prin emiterea acestor acte.
În şedinţa publică din data de 06 decembrie 2012, Curtea a respins excepţia tardivităţii cererii de modificare, completare şi precizare a acţiunii introductive, reţinând că cererea a fost formulată la data de 03 mai 2012, în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că niciunul dintre termenele de judecată anterioare nu pot fi considerate ca reprezentând prima zi de înfăţişare potrivit art. 134 C. proc. civ.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 6977 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată, ca inadmisibilă.
A reţinut instanţa că nu este admisibilă o acţiune în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ, recunoaşterea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, precum şi repararea pagubei cauzate, în lipsa unei practici administrative vătămătoare.
În cauza dedusă judecăţii, capătul principal de cerere are ca obiect anularea contractului de management interimar încheiat la data de 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2009, între pârâţii P.M.D. şi M.S.
Potrivit susţinerilor pârâtului M.S., necontestate de reclamantă, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010 nu a existat un contract de management încheiat între pârâţii P.M.D. şi M.S., postul de manager al S.C.U.O. Bucureşti fiind ocupat, cu caracter interimar, de pârâta P.M.D., în baza Ordinului ministrului sănătăţii nr. R/2481 din 15 decembrie 2009, conform art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006.
În aceste condiţii, având în vedere inexistenţa contractului de management interimar pretins a fi fost încheiat la data de 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, Curtea a constatat că demersul judiciar al reclamantei este inadmisibil, neexistând o vătămare în drepturile ori interesele sale legitime, care să poată fi examinată pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.
Prima instanţă a apreciat că aceeaşi soluţie se impune şi în privinţa capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a deţinerii şi exercitării funcţiei de manager interimar pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, precum şi constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor „de procedură” semnate de pârâta P.M.D., în considerarea raportului de accesorialitate cu capătul principal de cerere şi având în vedere lipsa oricăror elemente de identificare a actelor a căror anulare se solicită, ca o consecinţă a anulării contractului de management.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 6977 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul d eclarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
Recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe, întrucât contractul de management interimar încheiat între pârâţii M.S. şi P.M.D. este un act juridic civil, aspect ce atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă, care urmează să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere ale acţiunii deduse judecăţii.
În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei de inadmisibilitate şi admiterii acţiunii, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată.
Recurenta a susţinut că în lipsa contractului de management interimar ce trebuia încheiat între pârâţii M.S. şi P.M.D., urmează a se constata nulitatea absolută a deţinerii şi exercitării funcţiei de manager interimar de către pârâta P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, precum şi nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură semnate de pârâta P.M.D. în numele S.C.U.O., în calitate de pretins manager interimar, în perioada menţionată.
Recurenta a învederat, în esenţă, că deţinerea ilicită şi nelegală a funcţiei de manager interimar de către pârâtă i-a vătămat dreptul său constituţional la muncă, prin concedierea în mod nelegal de către o persoană care nu deţinea funcţia respectivă.
În subsidiar, recurenta a solicitat să se constate netemeinicia şi nelegalitatea exercitării funcţiei de manager interimar fără încheierea unui contract de management, deţinerea în fals a funcţiei de manager interimar şi exercitarea în mod nelegal a acestei funcţii de către pârâtă, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 95/2006.
4. Apărarea formulată de intimata P.M.D.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă P.M.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.
Intimata a solicitat respingerea motivului de recurs vizând necompetenţa secţiei de contencios administrativ a curţii de apel, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul de management este asimilat actului administrativ, iar procesele şi cererile privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale, sunt de competenţa curţii de apel.
Intimata a arătat, în esenţă, că în mod legal instanţa de fond a reţinut că recunoaşterea sau realizarea uni drept sau a unui interes legitim vătămat în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în condiţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Intimata a susţinut că inadmisibilitatea acţiunii este dată şi de împrejurarea că reclamanta a invocat pe cale principală lezarea unui interes legitim public, fără ca aceasta să formuleze un capăt de cerere în subsidiar, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe cale principală să invoce lezarea unui interes legitim privat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Critica recurentei privind necompetenţa instanţei de contencios administrativ care a soluţionat cauza în primă instanţă, este neîntemeiată.
Contractul de management încheiat în temeiul art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, contestat în cauză, întruneşte caracterele juridice ale actului administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind manifestarea unilaterală de voinţă a unei autorităţi publice, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Natura juridică de act administrativ a contractului de management este dată de raportul juridic de drept administrativ existent între spital şi autorităţile publice din domeniul sanitar, pe de o parte şi organele sale de conducere, pe de altă parte, context în care, actul respectiv reprezintă un act administrativ, care este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Pentru motivele arătate, nu poate fi primită susţinerea recurentei în sensul că prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond satisface cerinţele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cu prezentarea în mod coerent a argumentelor reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate.
În ceea ce priveşte criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Capătul principal de cerere al acţiunii deduse judecăţii, astfel cum a fost modificată, completată şi precizată de către reclamantă la data de 03 mai 2012, îl constituie anularea contractului de management interimar încheiat între pârâţii P.M.D. şi M.S. la 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri.
Persoana vătămată este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menţionată drept „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”.
Instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este condiţionată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim. Cum în cauză nu a fost încheiat un contract de management interimar între pârâţii M.S. şi P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, nu se poate reţine că există o vătămare în drepturile sau interesele legitime ale recurentei-reclamante, care să poată face obiectul analizei pe calea unei acţiuni în contencios administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice pot formula capete de cerere în cadrul acţiunii în contencios administrativ, prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
În speţă, se constată că, deşi reclamanta a solicitat pe cale accesorie şi constatarea nulităţii absolute a tuturor actelor „de procedură” semnate de pârâta P.M., nu au fost identificate aceste acte, care să fi produs efecte directe asupra drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantei.
În raport de soluţia dată în prezenta cauză, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte critici formulate de reclamantă referitoare la fondul litigiului.
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta I.C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinţei civile nr. 6977 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3161/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
