ICCJ. Decizia nr. 3366/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3366/2014
Dosar nr. 8006/2/2012
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, a solicitat anularea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2551/C/2012 şi a efectelor acestuia, respectiv, numirea în funcţia de executor judecătoresc a persoanelor care au exercitat timp de trei ani funcţii de specialitate juridică şi care, în urma susţinerii la data de 21 noiembrie 2012 a concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc, au fost declarate admise; numirea în funcţia de executor judecătoresc a persoanelor scutite de examen în condiţiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000, care au ocupat locurile rămase vacante după organizarea examenului din data de 21 noiembrie 2012; obligarea pârâţilor, ca într-un termen de 45 de zile, să organizeze examenul de definitivat aferent anului 2012, pentru executorii judecătoreşti stagiari care îndeplineau condiţiile legale la 31 decembrie 2012.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că la data publicării anunţului în M. Of. partea a III-a nr. 333, privind organizarea şi desfăşurarea examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc a persoanele care au exercitat timp de trei ani funcţii de specialitate juridică, Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2551/C/2012 nu se afla în vigoare, nefiind îndeplinite condiţiile de publicitate prevăzute imperativ de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
Reclamantul a învederat că Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a încălcat dispoziţia imperativă de a organiza o dată pe an examenul de definitivat pentru executorii judecătoreşti stagiari care au îndeplinit durata de stagiu, astfel cum rezultă din prevederile art. 38 alin. (2), art. 5 alin. (1) şi alin. (2) coroborat cu art. 45 şi art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, raportat la art. 41 alin (1) teza a II-a din Constituţia României.
Astfel, având în vedere că stagiul de practică are o durată de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 12 alin. (2) şi art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, în condiţii excepţionale acesta putând fi redus la un an, după cum este prevăzut în art. 12 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, iar pentru îndeplinirea perioadei de stagiu este imperativă încheierea unui contract de muncă, după cum dispune 12 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, pe perioadă determinată, egală cu perioada stagiului, conform prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, rezultă evident că la încheierea stagiului, în ipoteza în care nu se organizează examen de admitere în profesie, executorul judecătoresc stagiar va fi obligat să exercite o altă profesie - în pofida voinţei sale şi împotriva dispoziţiilor tezei a II-a a art. 41 alin (1) din Constituţia României - pentru a-şi asigura mijloacele de existenţă.
A mai susţinut reclamantul că pârâţii nu au respectat forţa obligatorie a legii referitor la prioritatea privind ordinea de numire pe posturile declarate vacante, astfel cum este dispusă în art. 5 alin. (4) coroborat cu art. 45 şi art. 461 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, încălcând astfel dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 24/2000.
Prin urmare, numărul limitat de posturi vacante, stabilit în condiţiile art. 5 alin (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) lit. c) din Statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc, a fost repartizat cu încălcarea gravă a dispoziţiilor art. 45 şi art. 461 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 unor categorii de persoane neîndreptăţite să le ocupe înaintea executorilor judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat, situaţie ce prejudiciază executorii judecătoreşti stagiari în drept să susţină examen pentru ocuparea acestor locuri, fără posibilitatea unor juste reparaţii ulterioare. Întrucât normele invocate ocrotesc un interes general, caracterul acestora fiind de ordine publică, iar sancţiunea pentru încălcarea unei norme de ordine publică este nulitatea absolută.
Prin întâmpinare, pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 550 din data de 06 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia prin Ordinul nr. 2551/C din 26 iulie 2012 emis de Ministrul Justiţiei a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, la data de 21 noiembrie 2012, în Bucureşti.
A observat din preambulul ordinului contestat că la emiterea acestuia au fost avute în vedere Hotărârea nr. 27 din 29 iunie 2012 a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi dispoziţiile art. 45 şi art. 21 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
A reţinut că prin Hotărârea nr. 27 din 29 iunie 2012 a Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, transmisă Ministerului Justiţiei de către Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti prin adresa din 11 iulie 2012, s-a aprobat ca în data de 21 noiembrie 2012 să se desfăşoare concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 an funcţii de specialitate juridică.
Prin adresa menţionată, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a înaintat şi Hotărârea nr. 28 din 29 iunie 2012, prin care s-a aprobat organizarea concursului sau examenului de admitere în profesie pentru executorii judecătoreşti stagiari, în data de 22 noiembrie 2012, precum şi Hotărârea nr. 29 din 29 iunie 2012, prin care s-a aprobat organizarea examenului de definitivat pentru executorii judecătoreşti stagiari care şi-au îndeplinit perioada de stagiu, în data de 23 noiembrie 2012.
Prin adresa din 09 august 2012, Ministerul Justiţiei a comunicat Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti faptul că desfăşurarea examenului de admitere în profesie pentru executorii judecătoreşti stagiari şi a examenului de definitivat pentru executorii judecătoreşti stagiari care şi-au îndeplinit perioada de stagiu nu poate avea loc la datele stabilite prin Hotărârile nr. 28 şi 29 din 29 iunie 2011, ci ulterior finalizării procedurii de admitere pentru persoanele scutite de examen şi emiterii ordinului de actualizare a numărului executorilor judecătoreşti şi a posturilor vacante.
Instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, pe locurile rămase vacante după organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, urmează a se organiza examenul pentru admiterea în profesie pentru persoanele scutite de examen, în condiţiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că susţinerile reclamantului în sensul că ordinul atacat încalcă prevederile art. 38 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, sunt nefondate, întrucât, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pierderea calităţii de executor judecătoresc intervine numai în situaţiile nepromovării sau a neprezentării nejustificate a executorului judecătoresc stagiar la două sesiuni de examene de definitivat consecutive.
Prin urmare, a reţinut că executorii judecătoreşti stagiari sunt obligaţi să se înscrie pentru susţinerea examenului de definitivat după expirarea perioadei de stagiu, dar în condiţiile în care nu s-a organizat examen de definitivat acest fapt nu este de natură a conduce la pierderea calităţii de executor judecătoresc.
De asemenea, a constatat că, în ipoteza menţionată, nu poate interveni suspendarea calităţii de executor judecătoresc stagiar, având în vedere că suspendarea duratei stagiului are loc dacă executorul judecătoresc stagiar este angajat cu contract individual de muncă în cadrul unui birou şi intervine una din situaţiile prevăzute de art. 13 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.
Judecătorul fondului nu a reţinut nici critica reclamantului în sensul că Ordinul nr. 2551/C/26 iulie 2012 trebuia publicat în Monitorul Oficial, sub sancţiunea nulităţii absolute a actului, dat fiind că actul administrativ normativ se caracterizează prin aceea că exprimă norme cu caracter general şi abstract, determinate fiind numai criteriile pentru identificarea limitelor sferei destinatarilor, iar nu fiecare dintre subiectele de drept.
În cauză, curtea a apreciat că ordinul contestat nu conţine norme de aplicabilitate generală, ci se adresează unei categorii determinate de subiecţi, respectiv, persoanelor care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, în vederea participării la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc, ordinul contestat fiind un act administrativ individual, pentru care nu există obligaţia publicării în Monitorul Oficial, fiind emis în limitele şi competenţele ce revin Ministrului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect acţiunea modificată formulată de recurent privind anularea Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2551/C/2012 şi dispoziţiile efectelor sale.
Recurentul arată că instanţa de fond nu a analizat în concret toate aspectele de nelegalitate privind Ordinul nr. 2551/C din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru perioadele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, în data de 21 noiembrie 2012.
Recurenta arată că în cauză nu a fost verificat dreptul legal recunoscut executorilor judecătoreşti stagiari, care îndeplinesc condiţiile legale de a susţine examen de definitivat o dată pe an şi de a avea prioritate la numirea pe posturile declarate vacante în Raport de dispoziţiile Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000.
Recurentul apreciază că autoritatea intimată, prin amânarea organizării concursului de definitivat aferent anului 2012, pentru executoriii judecătoreşti stagiari care au îndeplinit durata de stagiu a încălcat dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 88/2000 republicat şi a art. 5 alin. (2) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 88/2000 dispoziţii a căror încălcare este sancţionată cu nulitatea absolută.
Recurentul arată că instanţa de fond a refuzat în mod nejustificat să constate că Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2551/C/2012 ca act normativ contravin normelor legale în materia organizării, desfăşurării examenelor de admitere şi repartizării executorilor judecătoreşti, act normativ care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, fiind încălcate drepturi recunoscute legale faţă de lipsa publicităţii şi a predictibilităţii.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod corect prima instanţă prin soluţia de respingere dispusă a analizat legalitatea Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2551/C/2012 contestat ordin prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia publică de executor judecătoresc pentru persoanele care au executat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică în data de 21 noiembrie 2012.
Potrivit art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, cu modificările şi completările ulterioare, „(4) La numirea pe posturile declarate vacante în condiţiile alin. (2) vor avea prioritate, în următoarea ordine:
- executorii judecătoreşti stagiari care au promovat examenul de definitivat;
- executorii judecătoreşti care solicită schimbarea sediului biroului dintr-o circumscripţie a judecătoriei în alta;
- persoanele care au promovat concursul sau examenul anual de admitere în profesie;
- persoanele scutite de examen, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 lit. g) din lege. care solicită admiterea în profesie".
Numărul executorilor judecătoreşti a fost actualizat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1618/C din 21 iulie 2011, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată.
Întrucât din actualul ciclu fuseseră organizate doar concursul de definitivat şi cel pentru schimbarea sediului biroului dintr-o circumscripţie a judecătoriei în alta, în mod evident mai rămăseseră de organizat concursul sau examenul de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, precum şi examenul pentru admiterea în profesie pentru persoanele scutite de examen în condiţiile art. 15 lit. g) teza finală din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
Prin urmare, a fost emis Ordinul MJ nr. 2551/C din 26 iulie 2012 prin care a fost aprobată organizarea concursului sau examenului de admitere în profesia de executor judecătoresc pentru persoanele care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică, în data de 21 noiembrie 2012.
În mod firesc şi raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr 210/2001, cu modificările şi completările ulterioare, după finalizarea procedurii de admitere pentru persoanele scutite de examen, ministrul justiţiei urmează să stabilească şi să actualizeze numărul executorilor judecătoreşti definitivi şi stagiari, din circumscripţia fiecărei judecătorii şi din municipiul Bucureşti, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, după această actualizare urmând a fi organizate din nou concursurile în ordinea de preferinţă prevăzută de art. 5 alin. (4) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. De altfel, aceste aspecte au fost reţinute şi de instanţa de fond.
În acelaşi timp, în mod corect instanţa de fond a constatat că susţinerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 38 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 sunt nefondate, întrucât pierderea calităţii de executor judecătoresc intervine numai în situaţiile nepromovării sau neprezentării nejustificate a executorului judecătoresc stagiar la două sesiuni de examene de definitivat consecutive, însă atât timp cât nu a fost organizat un examen de definitivat, nu există nici o sancţiune pentru executorii judecătoreşti care şi-au efectuat perioada de stagiatură.
În cauză în mod corect prima instanţă a arătat că a fost respectată ordinea de prioritate stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 a fost respectată, iar recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat, el având calitatea de executor judecătoresc stagiar, întrucât nu se încadrează în situaţiile prevăzute de lege pentru pierderea calităţii de executor judecătoresc.
În ce priveşte obligaţia publicării în Monitorul Oficial a ordinului contestat, că potrivit art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 „(1) în vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
- deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
- actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate."
După cum a reţinut şi instanţa de fond, Ordinul MJ nr. 2551/C/2012 este un act administrativ cu caracter individual, întrucât nu conţine norme de aplicabilitate generală, adresându-se anumitor persoane şi anume persoanelor care au exercitat timp de 3 ani funcţii de specialitate juridică şi privind participarea la concursul de admitere în profesia de executor judecătoresc.
În ceea ce dreptul vătămat pretins încălcat de a fi numit executor pe posturile vacante aceasta nu există deoarece recurentul, în calitate de executor judecătoresc stagiar nu a probat că a promovat examenul de definitivat.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei nr. 550 din 6 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3352/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3367/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
