ICCJ. Decizia nr. 3368/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3368/2014
Dosar nr. 754/44/2012
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi D. Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 1255 din 23 aprilie 2012 emis de pârât, privind modificarea anexelor nr. 2-5 la Ordinul Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea efectelor ordinului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivarea cererii, reclamanta a precizat că s-a emis Ordinul nr. 1255 din 23 aprilie 2012, publicat în M. Of. nr. 376/05.06.2012 prin care s-au modificat anexele 2 - 5, la Ordinul nr. 193/2002, emis de Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor.
În concret, a arătat că în anexa 1 de la actualul ordin privind centralizatorul fondurilor de vânătoare constituite în judeţul Tulcea, se ia de la fondul de vânătoare Ostrov nr. XX suprafaţa de 2.171 ha şi s-a transferat fondului de vânătoare I Făgăraşul Nou nr. YY în tabel.
În acest mod, fondul Ostrov care avea o suprafaţa de 14.299 ha, rămâne doar cu 12.128 ha, iar fondul I Făgăraşul Nou nr. YY, care avea 18.099 ha, prin adăugirea celor 2.171 ha va avea suprafaţa de 20.270 ha.
Ca urmare a modificării anexei 2, la fostul ordin cu actuala anexa 1, s-a produs o modificare în lanţ, a anexelor de la vechiul ordin; anexa nr. 2 privind schiţele fondurilor de vânătoare, împreună cu fişele fondurilor de vânătoare nr. YY şi XX, în prezent a devenit anexa 3.
De asemenea, s-a modificat anexa 4 a fostului ordin privind harta fondului de vânătoare din judeţul Tulcea, care devine anexa 3, iar acest fapt a atras şi modificarea hărţii fondurilor de vânătoare la nivel de ţară, ce forma anexa 5.
În art. II din ordin, s-a dispus ca în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a acestuia (data publicării în M. Of.) Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Focşani (I.T.R.S.V), împreună cu cei doi gestionari ai celor două fonduri, să încheie acte adiţionale la contractele de gestionare aferente, pentru modificarea tarifelor de gestiune.
Reclamanta a susţinut ca ordinul emis lezează grav interesele legitime ale acesteia, care fără niciun fel de vină, este pusă în situaţia unui act unilateral, prin care încearcă să se modifice raportul contractual dintre părţi.
În baza Legii nr. 407/2006, Ministerul Mediului şi Pădurilor a organizat o licitaţie pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei în cuprinsul fondului cinegetic nr. XX, denumit Ostrov, din judeţul Tulcea.
Prin procesul-verbal din 07 decembrie 2010, comisia de licitaţie a constatat ca oferta făcută de reclamantă, este cea mai bună, astfel ca aceasta şi-a adjudecat fondul cinegetic nr. XX denumit Ostrov, judeţul Tulcea.
În baza adjudecării, între reclamantă şi pârâta care a fost reprezentata de I.T.R.S.V. Focşani, în calitate de administrator al fondului, s-a încheiat contractul din 11 ianuarie 2011 de gestionarea faunei cinegetice, din fondul de vânătoare nr. XX, denumit Ostrov, din judeţul Tulcea.
Acest contract a fost modificat prin actul adiţional din 14 iunie 2011, iar potrivit convenţiei parţilor s-a stabilit că acesta se încheie pe o perioada de 10 ani, respectiv 10 ianuarie 2011 - 10 ianuarie 2021 (art. 8), suprafaţa fondului de vânătoare fiind de 14.299 ha, având limitele descrise şi marcate în fişa fondului de vânătoare aprobată prin Ordinul nr. 193/2002; administratorul fondului de vânătoare se obliga să dea gestionarului fondului care este reclamanta, fondul de vânătoare pe baza procesului verbal de predare-primire şi, în conformitate cu fişa fondului actualizat în condiţiile art. 4, plata tarifului de gestionare a acestui fond este reglementata în art. 9, astfel cum a fost modificat şi prin actul adiţional; încetarea raporturilor contractuale, înainte de expirarea termenului poate fi solicitata oricând de către gestionar, sau poate fi stabilita de către administrator in condiţiilor art. 18 [art. 16 alin. (1)].
Reclamanta a subliniat faptul că părţile au încheiat în mod valabil un contract care este în concordanţă şi cu dispoziţiile Legii nr. 407/2006 privind vânătoarea şi protecţia fondului cinegetic.
Cu toate acestea, fostul Ministru al Mediului şi Pădurilor, a emis Ordinul nr. 1255 din 23 aprilie 2012 prin care a dispus unilateral modificarea contractului de gestionare a fondului cinegetic nr. XX denumit Ostrov.
Aceasta modificare unilaterala este nejustificata şi nelegala, întrucât presupune diminuarea cu o suprafaţa importanta a fondului contractat, cu încălcarea principiului consensualismului şi a normelor specifice care reglementează criteriile de constituire a fondurilor cinegetice. Prin acest ordin se încalcă şi activitatea de gestionare a unui fond cinegetic aşa cum este definită în art. l pct. m din Legea nr. 407/2006 şi anume gospodărirea durabilă a faunei de interes cinegetic realizată de gestionar în baza contractului de gestiune.
Prin întimpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată, întrucât prin emiterea Ordinului nr. 1255/2012 s-a precedat la rearondarea fondurilor cinegetice, întrucât limitele fondurilor nr. YY Făgăraşul nou şi nr. XX Ostrov erau greşit trasate.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2012, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1255/2012 emis de pârât, având în vedere că potrivit art. 56 alin. (4) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, reactualizarea fondurilor de vânătoare se face de administrator în termen de 4 ani de la data intrării în vigoare a legii, respectiv 16 iulie 2007.
Astfel, actualizarea fondurilor de vânătoare putea fi făcută doar pană la data de 16 iulie 2011, iar, în speţă, delimitarea fondurilor cinegetice s-a făcut prin Ordinul nr. 193/2002, ca urmare a digitalizării hărţii fondului de vânătoare şi a determinării suprafeţelor prin metode analitice.
În consecinţă, emiterea acestui ordin după expirarea termenului de 4 ani excede cadrului legal şi nu poate avea efect juridic în relaţiile cu terţii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 77 din 29 martie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 1255 din 23 aprilie 2012 emis de pârâtă ca inadmisibilă; a admis cererea formulată de reclamanta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi D. Brăila, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor şi dispune anularea Ordinului nr. 1255 din 23 aprilie 2012 emis de pârâtă.
Totodată, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a obligat pârâta la plata sumei de 400 RON, cheltuieli de judecată, prin reducerea onorariului apărător.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 370/2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis cererea şi s-a dispus suspendarea efectelor Ordinului nr. 1255/2012 emis de pârât până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, a constatat că susţinerile reclamantei privind reactualizarea fondurilor de vânătoare, vizează apărările de fond care urmează a fi analizate în cadrul acţiunii în anulare, fiind inadmisibil ca în cadrul acţiunii în anulare să se invoce atât excepţia de nelegalitate a actului, cât şi anularea Ordinului nr. 1255/2012.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 53 din Legea nr. 407/2006 „(1) Reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare se face în condiţiile prezentei legi de către administrator, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.
În speţă, a constatat că, deşi se invoca ca temei de drept disp. art. 53 din Legea nr. 407/2006 privind emiterea Ordinului nr. 1255/2012, pârâtul nu a respectat termenul de 4 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru a reactualiza toate fondurile de vânătoare, iar prin ordinul contestat au fost reactualizate doar două fonduri de vânătoare, prin detaşarea unei suprafeţe de 2171 ha din fondul cinegetic nr. YY, Făgăraşu Nou.
În mod evident, prin actul administrativ individual emis au fost favorizate doar interesele particulare ale AVPS E. Bucuresti, gestionarul fondului cinegetic nr. YY Făgăraşu Nou, în detrimentul gestionarul fondului cinegetic nr. XX Ostrov, cu consecinţe asupra clauzelor contractului din 11 ianuarie 2011, de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul de vânătoare nr. XX Ostrov, din judeţul Tulcea şi actul adiţional din anul 2011, care reprezintă legea părţilor.
E adevărat că părţile au încheiat un contract administrativ, iar părţile contractului administrativ nu se află pe poziţie de egalitate juridică, particularul fiind subordonat juridic autorităţii publice, iar încheierea, executarea şi încetarea contractului administrativ sunt subordonate principiului priorităţii interesului public faţă de interesul privat, dar pe de altă parte, nici autoritatea publică, în speţă pârâtul, nu trebuie să acţioneze în mod discreţionar, de a favoriza alt particular în detrimentul altuia.
În baza art. 274 C. proc. civ., a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ales, prin reducerea onorariului avocatului ales de la 6.000 RON, apreciind că onorariul convenit de reclamant şi avocatul ales este în mod vădit disproporţionat cu valoarea, dificultatea litigiului şi volumul de muncă pe care îl presupune pregătirea apărării.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Procedura în fața instanței de recurs
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Recursul este fondat în considerarea următoarelor argumente.
Prin prezenta acţiune se solicită anularea Ordinului Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice nr. 1255 din 23 aprilie 2012 privind modificarea anexelor nr. 2 - 5 la Ordinul nr. 193/2002 emis de Ministerul Alimentaţiei şi Pădurilor privind actualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte observă că la baza emiterii ordinului contestat stă referatul de aprobare din 12 martie 2012, din care rezultă că ordinul a fost emis la solicitarea AVPS E. Bucureşti.
Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.”
Înalta Curte constată omisiunea instanţei de fond de a pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a beneficiarului actului administrativ a cărui anulare se solicită.
Este incontestabil că în conţinutul principiului disponibilităţii intră şi dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată şi obiectul cererii.
Însă, acest principiu guvernează procesul civil, fiind specific raporturilor juridice de drept civil, lăsând la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înţelege să îşi dispute obiectul procesului.
În speţă, obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept public, raporturi guvernate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar, în speţă, acţiunea în contencios administrativ trebuie promovată atât în contradictoriu cu emitentul actului, cât şi în contradictoriu cu beneficiarul acestuia, astfel încât ambii să îşi poată exercita dreptul la apărare, iar hotărârea judecătorească să îşi producă efectele faţă de ambii.
O hotărâre pronunţată exclusiv în contradictoriu cu autoritatea emitentă nu ar fi opozabilă beneficiarului actului.
În considerarea acestor principii şi prevederi legale, raportat la obiectul acţiunii cu a cărei soluţionare a fost investită instanţa, cert este că pentru o bună administrare a actului de justiţie este necesară prezenţa în proces şi a beneficiarului actului administrativ emis de pârâtul Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, pe care recurenta-reclamantă îl consideră nelegal, doar în acest fel putându-se asigura respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare pentru toate părţile.
În aceste condiţii, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va soluţiona cauza cu citarea beneficiarului actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură împotriva sentinţei nr. 77 din 29 martie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3367/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3376/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
