ICCJ. Decizia nr. 3376/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3376/2014
Dosar nr. 6061/2/2012
Şedinţa publică de la 23 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat a se aprecia asupra calităţi de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul Ş.N.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin cererea din 09 iunie 2011 adresată C.N.S.A.S. de domnul P.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător ai Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Astfel, în Dosarul nr. I 260748, solicitat în temeiul legii de către petent, pârâtul figurează la dosar, şi, ţinând cont de prevederile art. 1 alin. (7) şi (8) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, a apreciat cererea formulată ca fiind legală.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a arătat că, aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 07 iunie 2012 şi din actele anexate acţiunii, pârâtul Ş.N., având gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate Braşov, Serviciul 2, a participat la urmărirea informativă a numitului P.I., deschisă deoarece respectivul, deşi fusese condamnat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, nu renunţase la idee, existând semnalări care atestă că P.I. va încerca din nou să treacă frontiera pentru a se stabili în Italia.
Ca urmare, în scopul cunoaşterii, prevenirii şi contracarării intenţiilor de evaziune, pârâtul a propus spre aprobare încadrarea urmăritului cu reţeaua informativă, în special cu sursa <G.>, prin această măsură urmărind să stabilească „intenţiile şi comportamentul obiectivului (...), anturajul acestuia”. De asemenea, sursa a fost instruită să „semnaleze cu operativitate orice lipsă a obiectivului de la programul de lucru”.
O altă măsură prin care se urmăreau aceleaşi obiective a reprezentat-o efectuarea investigaţiilor la domiciliul urmăritului. După aprobarea planului de măsuri propus de pârât, reţeaua informativă, în baza instructajului primit, a furnizat aspecte din intimitatea urmăritului.
Analizând materialul informativ, pârâtul a avut un rol activ, instruind pe mai departe sursele să „urmărească în mod deosebit ce relaţii îşi creează”, „absenţele nemotivate de la serviciu”.
Ca urmare a acestei sarcini, persoana de încredere M.I., care îl avea în subordine pe urmărit, a semnalat în raportul informativ din 13 ianuarie 1989, că P.I. nu ar fi venit la serviciu. La primirea acestei semnalări, pârâtul a dispus să se verifice prezenţa la domiciliu a urmăritului, fapt realizat prin „trimiterea unui muncitor la domiciliul celui în cauză”.
Reclamantul a precizat că intenţia unei persoane de a-şi stabili definitiv domiciliul într-un alt stat era o atitudine extrem de gravă din perspectiva regimului, iar cei care luau o astfel de hotărâre erau priviţi ca nişte trădători de patrie. Persoanele care, prin diferite metode reuşeau să-şi îndeplinească visul de a rămâne în străinătate erau denumite batjocoritor „fugiţi”, iar bunurile rămase în ţară le erau confiscate.
A susţinut că, din toate documentele prezentate, se poate observa implicarea ofiţerului în obţinerea informaţiilor respective. De asemenea, a precizat ca fiind important faptul că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.
În concluzie, activităţile desfăşurate de către pârâtul Ş.N., în calitate de angajat al fostei Securităţi, au îngrădit dreptul la viaţă privată, recunoscut şi garantat de legislaţia în vigoare la acea dată, art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, fiind asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securităţii”.
Norma citată impune îndeplinirea a două condiţii pentru a se putea reţine calitatea invocată.
Prima, ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989, este asigurată, având în vedere că pârâtul a avut gradul de locotenent major (1983-1987), ulterior căpitan (1987-1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Braşov, Serviciul 2.
Şi cea de-a doua condiţie, ca, în calitatea menţionată la punctul 1, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, este asigurată prin acţiunile expuse pe larg anterior, toate măsurile întreprinse de către pârât încălcând drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată.
Pârâtul Ş.N. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei obiectului acţiunii, excepţia de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti, excepţia lisei calităţii active şi pasive a sa, excepţia prescripţiei, excepţia de nulitate absolută a acţiunii C.N.S.A.S. şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6900 din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei obiectului, necompetenţei, lipsei calităţii procesuale, prescripţiei, lipsei calităţii procesuale, prescripţiei, nulităţii acţiunii şi inadmisibilităţii, ca neîntemeiate; a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul Ş.N. şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în susţinerea excepţiei lipsei de obiect, pârâtul a invocat aspecte de fond, respectiv împrejurarea că nu a fost lucrător al Securităţii.
A apreciat, de asemenea, că împrejurarea că persoana care a cerut verificarea calităţii de lucrător nu a cerut trimiterea sa în judecată nu are relevanţă, faţă de competenţele legale ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, sesizat de persoana îndreptăţită conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.
Totodată, având în vedere prevederile art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) şi (2) şi art. 8 şi faţă de motivele invocate în ceea ce priveşte excepţia necompetenţei (nicio lege nu dă în competenţa instanţelor judecarea unei cauza fără obiect), prima instanţă a constatat că excepţiile lipsei de obiect şi necompetenţei nu sunt fondate.
Curtea a respins şi excepţia lipsei calităţi procesuale active şi pasive, având în vedere că reclamantul a invocat în susţinerea acestora motive de fond, care vor fi analizate în consecinţă.
A apreciat, de asemenea, că excepţia prescripţiei nu este întemeiată, acţiunea având ca obiect constatarea unei calităţi şi nu sancţionarea faptelor descrise în nota de constatare, nefondată fiind şi excepţia nulităţii acţiunii, cererea de chemare în judecată îndeplinind condiţiile procedurale.
Excepţia inadmisibilităţii a fost apreciată ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 care reglementează deconspirarea Securităţii şi nu tragerea la răspundere a acesteia.
Pe fond, judecătorul fondului a constatat că P.I. a formulat la 09 iunie 2011 cererea de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii a ofiţerilor şi subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului nr. I 260748, titular- P.I.
În dosarul de urmărire informativă nr. I 260748, pârâtul, în calitate de căpitan în cadrul Inspectoratului de Securitate Braşov a întocmit şi supus aprobării planul de măsuri privind pe P.I., care, deşi fusese condamnat pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, „nu renunţase la intenţiile sale de evaziune”, „făcând totodată în rândul soldaţilor propagandă modului de viaţă din occident”.
Pârâtul a propus încadrarea urmăritului cu reţeaua informativă, în special cu sursa <G.>, prin această măsură urmărind să stabilească „intenţiile şi comportamentul obiectivului (...), anturajul acestuia”. De asemenea, sursa a fost instruită să „semnaleze cu operativitate orice lipsă a obiectivului de la programul de lucru”. O altă măsură a reprezentat-o efectuarea investigaţiilor la domiciliul urmăritului.
Aceste măsuri au fost puse în aplicare, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar (nota raport din 26 martie 1988, rapoarte informative din 13 ianuarie 1989, raport de investigaţii la domiciliu).
A observat că, din aceste acte, rezultă că pârâtul a dirijat informatorii, trasându-le sarcini cu privire la urmărirea informativă a persoanei suspectate de intenţii de evaziune.
În fine, Curtea de Apel a apreciat că p rin activităţile desfăşurate de pârât, astfel cum rezultă din probele rezumate, acesta a îngrădit dreptul fundamental al omului la viaţă privată, recunoscut şi garantat de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ş.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă pârâtul a arătat următoarele:
- Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, iar motivele invocate în termen au fost respinse ori asupra altora s-a pronunţat cu superficialitate ori asupra unora a omis să se pronunţe.
Recurentul invocă excepţiile de necompetenţă a instanţelor judecătoreşti care încalcă prezumţia de nevinovăţie pentru ofiţerii de informaţii excepţia de nulitate absolută a acţiunii C.N.S.A.S. prevăzute de C. proc. civ. şi cu precădere a lipsei obiectului acţiunii deoarece C.N.S.A.S. a interpretat greşit prevederile legale şi a chemat în judecată şi foştii ofiţeri ai Serviciului Român de Informaţii.
Se arată că în perioada 1948-1952 a fost utilizată calitatea de lucrător al securităţi apoi de inspector, dar reclamantul nu putea fi lucrător al securităţii deoarece abia se născuse.
- Hot ărârea atacată cuprinde motive contradictorii deoarece masurile întreprinse atunci, sunt măsuri care se regăsesc în metodele de lucru ale tuturor serviciilor de informaţii şi în prezent.
Prima instan ţă a reţinut eronat prin sentinţă faptul că urmare a acţiunilor recurentului au fost încălcate anumite drepturi fundamentale ale unui individ dar nu explică care anume drepturi i-au fost încălcate.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008: „ Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.”
Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „ lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
- În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei instanţelor judecătoreşti se reţine că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 530 din 9 aprilie 2009 şi nr. 557 din 25 aprilie 2010 s-a stabilit de instanţa constituţională că dispoziţiile art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 sunt constituţionale în ce priveşte competenţa unei singure instanţe de a soluţiona cauzele privind constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii.
Prin urmare, excepţia necompetenţei instanţei de judecată este nefondată, nefiind încălcat dreptul la un proces echitabil, fiind respectat art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din CEDO.
- În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii deoarece Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a interpretat greşit prevederile O.U.G. nr. 24/2008, chemând în judecată şi foştii ofiţeri Serviciul Român de Informaţii.
Înalta Curte reţine că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 - la dosar aflându-se cererea numitului P.I. de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii a ofiţerilor, subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea Dosarului I 260748 - titular P.I.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii este singura autoritate abilitată de lege să formuleze acţiunea în constatarea calităţii de colaborator sau de lucrător - având atribuţiile prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 24/2008.
- Nu au legătură cu susţinerile Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cele arătate de recurent în cererea care vizează perioada 1948 - 1952 - dimpotrivă Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii - solicită - să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului - care a fost locotenent - maior (1983 - 1987), ulterior căpitan (1987 - 1989) în cadrul Inspectoratului de Securitate Braşov, Serviciul 2.
- Referitor la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului
Aşa cum a reţinut corect instanţa de fond, recurentul - pârât prin măsurile întreprinse în privinţa numitului P.I. - (arătate în sentinţa recurată şi despre care recurentul arată că se regăsesc în panoplia oricărui serviciu de informaţii din lume) a suprimat şi îngrădit drepturi la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi Politice).
Imixtiunile în viaţa şi conştiinţa persoanelor în timpul regimului comunist, în felul în care a procedat recurentul („se va semnala în permanenţă preocupările şi comportamentul obiectivului”, „vom propune înregistrarea DUI”) sunt considerate printre cele mai periculoase acţiuni, încalcă dreptul la persoană privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale fiinţei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi şi care trebuie să rămână inaccesibile.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ş.N. împotriva sentinţei nr. 6900 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3368/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3382/2014. Contencios → |
|---|
