ICCJ. Decizia nr. 3479/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3479/2014
Dosar nr. 791/2/2013
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii A.A.S. şi M.A.B. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei fost MECTS – prin P.R. Ministrul Educaţiei, Ministerul Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale prin C.M. Ministrul Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale şi A.N.C. - prin Z.S.E. Director General Autoritatea Naţională pentru Calificări, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să li se predea Certificatul recunoscut de MECTS-MMFSS aferent examenului din 27 octombrie 2012 promovat cu nota 8,32; să li se predea la sediul MECTS sau ANC sau MMFSS din Bucureşti sau prin "scrisoare deschisă cu valoare declarată cu confirmare de primire" care are şi o "Notă de inventar" şi care confirmare are semnătură de primire fiind folosită pentru orice fel de acte originale importante (paşaport, CI) deci şi pentru un Certificat exclus "doar la Simeria" aşa cum nelegal susţine "Editura F. SRL" - încă autorizată de pârâţi, să li se restituie cei 1.450 RON încasaţi abuziv, pârâţii făcându-se vinovaţi de încălcări grave ale Legii nr. 544/2001, Legii nr. 554/2004 şi să fie obligaţi a le plăti, în solidar, daune materiale şi morale totale de 1.000.000 RON conform art. 10 alin. (1) Legii nr. 554/2004, sumă care constituie prejudiciu direct şi delictual pentru care se constituie parte civilă, daune pe care, în baza art. 16 Legii nr. 554/2004, le va plăti "Conducătorul unităţii" - respectiv P.R., C.M., Z.S.E., iar apoi, în baza art. 26 Legii nr. 554/2004, ei se vor putea îndrepta împotriva subalternului autorizat de ei "Editura F. SRL" prin C.F. care comite asemenea abuzuri în numele Statului.
Prin sentinţa civilă nr. 1581 din 13 mai 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B.M.A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de acesta. Totodată, a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii, excepţia netimbrării, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ale pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a respins acţiunea formulată de către reclamanta Sircă A.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei şi Solidarităţii Sociale şi Autoritatea Naţională pentru Calificări prin Z.S.E. director al Autorităţii Naţionale pentru Calificări, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B.M.A., instanţa a reţinut că este întemeiată urmând a fi admisă cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de către acesta având în vedere că nu există o identitate între persoana reclamantului şi persoana care susţine că urmare a nesoluţionării cererilor formulate în scopul emiterii certificatului de absolvire a cursurilor, ar fi fost direct vătămată, atât prin refuzul emiterii certificatului, cât şi prin lipsirea de contravaloarea cursurilor achitate anterior, precum şi a unor daune pretins a fi fost produse urmare a refuzului pretins nejustificat al pârâţilor de a acţiona potrivit atribuţiilor prevăzute de lege, nerezultând că acest reclamant ar fi urmat aceste cursuri de formare profesională şi ar fi îndreptăţit în consecinţă să solicite emiterea acestuia, inclusiv prin demersurile legale ale autorităţilor pârâte.
În privinţa acţiunii formulată de către reclamanta S.A.A., s-a constatat că se impune respingerea celorlalte excepţii invocate de către pârâţi după cum urmează:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, astfel cum a fost motivată prin întâmpinările formulate în prezenta cauză, Curtea de Apel a apreciat că este neîntemeiată având în vedere că demersul procesual al reclamantei se circumscrie în general în disp. art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 şi O.G. nr. 27/2002, aceasta solicitând cenzurarea refuzului pretins nejustificat al autorităţilor pârâte de a efectua demersurile legale pentru urgentarea eliberării certificatului de absolvire a cursurilor de formare profesională urmate de către aceasta, context în care acţiunea nu poate fi calificată ca inadmisibilă exclusiv urmare a inexistenţei unor raporturi juridice directe între reclamantă, pe de o parte, şi pârâţi, pe de altă parte, fiind evident că reclamanta s-a adresat pârâţilor cu solicitarea de a efectua demersurile prevăzute de lege în scopul dorit de către reclamantă, formulând petiţiile depuse în fotocopie la dosar, anexate acţiunii introductive, urmând a fi respinsă excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţia netimbrării, s-a reţinut că este de asemenea neîntemeiată având în vedere că demersul procesual al reclamantei se înscrie, potrivit celor anterior menţionate în cadrul dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 şi O.G. nr. 27/2002, fiind astfel scutită de obligaţia plăţii taxei judiciare de timbru, atât cu privire la solicitarea obligării pârâţilor de a răspunde reclamantei în sensul dorit de către aceasta, cât şi cu privire la pretenţiile formulate, acestea având caracter accesoriu, urmând a fi respinsă şi această excepţie ca neîntemeiată.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, s-a constatat că sunt neîntemeiate şi vor fi respinse ca atare având în vedere că reclamanta a probat împrejurarea că anterior introducerii acţiunii s-a adresat autorităţilor în cauză solicitând efectuarea tuturor demersurilor prevăzute de lege pentru recunoaşterea dreptului său, respectiv în vederea eliberării certificatului de absolvire a cursurilor de formare profesională urmate în acest sens de către reclamantă.
Din această perspectivă s-a constatat că cei doi pârâţi care au invocat această excepţie recunosc că deşi nu deţin atribuţii directe în legătură cu pretenţiile concrete formulate de către reclamantă, totuşi potrivit dispoziţiilor legale care reglementează activitatea prestatorilor unor astfel de cursuri, le revin anumite obligaţii de supraveghere şi coordonare a pârâtei A.N.C., aceasta deţinând atribuţii concrete în acest sens.
În concret, Curtea de Apel a constatat că formularele certificatelor de calificare profesională şi de absolvire cu recunoaştere naţională sunt tipărite de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, poartă antetul MECTS şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi au regimul actelor de studii.
Formularele certificatelor de calificare profesională şi cele de absolvire se pun la dispoziţia furnizorilor de formare profesională autorizaţi contra cost prin agenţiile judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti.
Certificatele se eliberează la solicitarea furnizorului de formare profesională autorizat însoţite de o anexă denumită "supliment descriptiv al certificatului" în care se precizează competenţele profesionale dobândite.
Certificatele de calificare profesională şi de absolvire cu recunoaştere naţională sunt eliberate cursanţilor de furnizorii de formare profesională autorizaţi.
În acest sens reclamanta a adresat şi MMFPSPV un memoriu reclamând pretinsele abuzuri comise de SC Editura F. SRL, acesteia revenind obligaţia directă de a emite către reclamantă un astfel de certificat, purtând menţiunile expuse anterior, astfel încât se constată că există o identitate între cei doi pârâţi şi persoanele în sarcina cărora legea prevede anumite atribuţii concrete în legătură cu emiterea unor astfel de certificate, inclusiv de a efectua verificări pe cale ierarhic-administrativă asupra activităţii desfăşurată de către furnizorul de formare profesională autorizaţi în acest sens, urmare a memoriilor şi petiţiilor adresate de către reclamanta care a urmat în acest sens un curs de formare profesională, considerente care coroborate conduc la respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive astfel cum au fost invocate.
Pe fondul acţiunii, instanţa de fond a reţinut că susţinerile reclamantei nu sunt întemeiate, nefiind constatată existenţa din partea pârâţilor a unui refuz nejustificat şi exprimat cu exces de putere în vederea efectuării demersurilor prevăzute de lege în sarcina acestora pentru verificarea activităţii acelui furnizor de formare profesională şi comunicării tuturor acestor demersuri reclamantei în vederea obţinerii efective a certificatului cuvenit acesteia urmare a absolvirii acestor cursuri de formare profesională.
În concret, s-a constatat că Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale i-a răspuns reclamantei prin adresa din 07 decembrie 2012 pe care o anexează în fotocopie, în sensul că MMFPSPV, prin adresa din 19 noiembrie 2012, anexând memoriul doamnei S., s-a adresat pârâtei A.N.C. pentru verificarea aspectelor semnalate de reclamantă (anexând această adresă în fotocopie la dosarul cauzei).
Prin adresa din 03 decembrie 2012, pârâta A.N.C. a răspuns la solicitarea Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale menţionând că şi petentei A.A.S. i s-a răspuns prin adresa din 03 decembrie 2012, precizându-i-se reclamantei faptul că pentru a intra în posesia certificatului de absolvire trebuie să se adreseze furnizorului de formare profesională SC Editura F. SRL care a organizat cursul de formare profesională, de iniţiere, pentru ocupaţia astrolog, cod COR 51610, iar în plus, prin respectiva adresă, pârâta A.N.C. a informat pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale că s-a adresat Comisiei de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor a judeţului Hunedoara în vederea luării măsurilor privind efectuarea monitorizării furnizorului de formare profesională SC Editura F. SRL, privind desfăşurarea programului de formare profesională, de iniţiere, pentru ocupaţia astrolog.
Toate aceste demersuri efectuate pe cale administrativă de către cei doi pârâţi, la solicitările adresate în acest sens de către reclamantă, sunt confirmate şi de răspunsul formulat de A.N.C. pentru reclamantă (adresa din 03 decembrie 2012 - detaliată anterior) şi adresa A.N.C. din 03 decembrie 2012 către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor a judeţului Hunedoara aflată în coordonarea A.N.C.
De asemenea, din analiza relaţiilor transmise de către Comisia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor a judeţului Hunedoara ca urmare a petiţiei depuse de doamna S. la A.N.C. reiese că nu revine în mod direct pârâţilor din prezenta cauză obligaţia de comunica acest certificat de absolvire reclamantei, ci exclusiv societăţii la care aceasta a urmat acest cursuri de formare profesională, prin urmare nefiind reţinut un refuz nejustificat din partea pârâţilor cărora reclamanta li s-a adresat în acest scop, de a emite acest certificat, faţă de atribuţiile legale care le reglementează activitatea.
Din această perspectivă s-a mai constatat că răspunsurile adresate reclamantei de către pârâţi corespund dispoziţiilor legale cu privire la desfăşurarea unei asemenea activităţi de formare profesională, reclamanta nedovedind potrivit acestor dispoziţii existenţa unor pretinse abuzuri din partea pârâţilor în ceea ce o priveşte, astfel încât existenţa unor răspunsuri din partea autorităţilor publice pârâte care nu acoperă întocmai solicitările reclamantei nu poate fi calificată drept un exces de putere, ci exclusiv o respectare de către acestea a atribuţiilor legale, situaţia fiind similară inclusiv în privinţa pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale, nefiind învederat un refuz din partea acestuia în privinţa eliberării certificatului solicitat, nefiind prevăzută o atribuţie legală în acest sens în competenţa directă a acestuia.
Mai mult, revine exclusiv furnizorului acestor servicii de formare profesională obligaţia directă de a comunica efectiv reclamantei un astfel de certificat, fiind încheiate între acesta şi reclamantă un contract de prestări servicii, contract care în funcţie de împrejurările invocate de către reclamantă, poate determina, în faţa instanţei de drept comun, formularea unei acţiuni în răspundere contractuală faţă de acest furnizor, neexistând din această perspectivă o relaţie de subordonare administrativă între acesta din urmă şi autorităţile publice pârâte, astfel încât reclamanta să fie îndreptăţită să îşi valorifice dreptul pretins vătămat direct faţă de pârâţii chemaţi în judecată în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte menţiunea reclamantei că „pârâţii se fac vinovaţi de încălcări grave ale Legii 544/2001", Curtea de Apel a constată că reclamanta nu a precizat sub care aspecte refuzul pârâţilor de a comunica anumite informaţii cu caracter public ar avea un caracter nejustificat, demersurile administrative ale acesteia vizând exclusiv eliberarea de către pârâţi a certificatului în cauză, respectiv a contravalorii cursurilor plătite în vederea obţinerii acestuia, în cazul contrar, împrejurări care nu pot fi calificate ca fiind circumscrise domeniului de aplicare a Legii nr. 544/2001, reclamanta adresând petiţii pârâţilor, soluţionate în mod corespunzător de către aceştia, în limita considerentelor anterior arătate.
Având în vedere împrejurarea că refuzul pârâţilor nu are un caracter nejustificat, s-a constatat că se impune respingerea acţiunii în integralitatea acesteia ca neîntemeiată, inclusiv cu privire la capetele de cerere privind obligarea la plata sumei de 1.450 RON, reprezentând contravaloarea cursurilor, respectiv a sumei de 1.000.000 RON pentru daunele morale şi materiale pretins a fi suferite, nefiind dovedită existenţa unei legături de cauzalitate între lipsirea reclamantei de beneficiul acestor sume şi demersurile administrative efectuate conform legii care le reglementează activitatea în vederea verificării susţinerilor reclamantei pentru eliberarea certificatului de absolvire a cursurilor în cauză, nefiind aşadar reţinut un exces de putere în sarcina pârâţilor autorităţi publice, conform art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), respectiv art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii S.A.A. şi B.M.A. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cu toate că recursul este întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenţii nu formulează critici concrete privind nelegalitatea sentinţei instanţei de fond.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată nulitatea acestuia.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: (...) c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor", iar art. 306 alin. ultim C. proc. civ. statuează că "indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304."
Art. 304 din acelaşi act normativ enumeră situaţiile în care se poate cere modificarea sau casarea unor hotărâri, numai pentru motive de nelegalitate: când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale; când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii; când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii; când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti; când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2); dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut; ori ceea ce nu s-a cerut; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii; când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia; când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
De asemenea, este neîndoielnic că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Însă, dacă motivele de recurs sunt confuze, imprecise şi generale, iar dezvoltarea acestora nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.
Înalta Curte, analizând cererea de recurs şi susţinerile recurentului, remarcă caracterul nesistematizat şi nestructurat al căii de atac în motive care să vizeze nelegalitatea sentinţei atacate.
Recurenţii nu fac nicio referire concretă la soluţia primei instanţe, ci reiau criticile formulate în cererea de chemare în judecată.
Întrucât recurenţii nu s-au conformat exigenţelor cerute de art. 303 alin. (2) C. proc. civ., neindicând în cererea de recurs vreunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu au formulat critici care să permită încadrarea lor, din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de textul legal sus-menţionat, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport de soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanţii S.A.A. şi B.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1581 din 13 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3476/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3481/2014. Contencios → |
|---|
