ICCJ. Decizia nr. 3740/2014. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3740/2014
Dosar nr. 4686/2/2012
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanții M.C.V. şi M.M. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, reprezentat de Premierul V.P. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, reprezentat de M.C., pentru a fi obligați la indexarea indemnizaţiilor pentru persoane cu handicap, începând cu 01 ianuarie 2009, având în vedere că sunt persoane cu handicap, iar indemnizaţia nu s-a mai actualizat din anul 2009.
În drept a invocat Legea nr. 488/2006, art. 58 alin. (4) şi Legea nr. 554/2004.
La data de 22 august 2012, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
La 02 noiembrie 2012, reclamanții au formulat o cerere precizatoare, prin care au solicitat următoarele:
- obligarea paratului Guvernul României la adoptarea hotărârii de actualizare a cuantumului drepturilor de prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap cu indicele de creşterii preţurilor de consum începând cu 01 ianuarie 2009 în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
- obligarea paratului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale la adoptarea actelor subsecvente in vederea actualizării cuantumului prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap în baza hotărârii ce se va emite de Guvernul României în vederea punerii în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;
- obligarea paraţilor la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.
În motivare, reclamanții au arătat că beneficiază de indemnizaţie pentru persoane cu handicap accentuat în cuantum de 234 RON, in baza dispoziţiilor Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aşa cum reiese din cuprinsul certificatului de încadrare în grad de handicap depus la dosar.
În conformitate cu prevederile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care stipulează: „cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum, prin hotărâre a Guvernului", astfel că Guvernul României are obligaţia de a actualiza anual aceasta indemnizaţie raportându-se la indicele creşterii preturilor de consum în vederea asigurării corelării acesteia cu rata inflaţiei.
În acest sens, începând cu anul 2006 şi până în prezent, instituţiile statului au actualizat o singură dată, mai precis în anul 2008, aceste indemnizaţii, în baza hotărârii nr. 1665 privind indexarea drepturilor prevăzute la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 referitoare la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, încălcându-şi astfel obligaţiile asumate, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 58 alin. (13) din cuprinsul aceleiaşi legi.
Mai mult, prin neexecutarea obligaţiei de actualizare a indemnizaţiilor de handicap raportat la indicele preţului de consum au fost încălcate şi prevederile art. 4 din cuprinsul Legii nr. 448/2006.
Astfel, Guvernul României nu a mai emis hotărârea de actualizare anuala începând cu anul 2009, creându-le astfel grave prejudicii, în condiţiile in care indemnizaţia de handicap constituie sursa de venit care le asigura existenţa, aflându-se în prezent într-o situaţie financiară deosebit de precară raportat la cuantumul extrem de redus al acesteia şi la creşterile succesive ale ratei inflaţiei de la data ultimei actualizări a indemnizaţiilor de handicap şi până în prezent conform datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică.
1.2. Întâmpinările formulate în cauză
Prin întâmpinare s-a arătat că reclamanţii au introdus cererea la instanţa specializată, fără a parcurge procedura prealabilă cu caracter obligatoriu, expres reglementată de legea specială. Prin acest demers nelitigios, legiuitorul asigură emitentului actului administrativ supus cenzurii judecătoreşti, posibilitatea legală de a analiza aspectele contestate de persoana interesată şi de a aprecia cu privire la temeinicia modificării sau menţinerii acestuia.
La 01 octombrie 2012, paratul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a depus întâmpinare, invocând excepţia puterii de lucru judecat conform art. 166 C. proc. civ.
În motivare, paratul a arătat că există autoritate de lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele în contra lor în aceeaşi calitate.
Reclamanţii au deschis Dosarul nr. 2178/2/2010, prin care au solicitat Guvernului României şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale să indexeze drepturile băneşti conform art. 58 alin. (4) şi (13) din Legea nr. 448/2006R. Acest dosar a fost soluţionat prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti nr. 4712 din 7 iulie 2011, rămasă irevocabilă prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3294 din 28 iunie 2012 prin respingerea acţiunii promovate de cei doi reclamanţi.
La 16 noiembrie 2012, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, arătând ca prezenta cauză reprezintă reiterarea unei cereri în contencios, cu obiect refuz acordare drepturi, promovată de aceiaşi reclamanţi, la aceeaşi instanţă, la data de 09 martie 2010. Acţiunea a format obiectul Dosarului nr. 2178/2/2010, soluţionat irevocabil prin decizia Î.C.C.J. nr. 3294 din 28 iunie 2012, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată (şi menţinerea sentinţei civile nr. 4712 din 07 iulie 2012, ca temeinică şi legală).
Faţă de această situaţie, s-a solicitat a se constata că sunt îndeplinite condiţiile puterii de lucru judecat, respectiv tripla identitate: părţile din sunt aceleaşi cu cele din dosarul mai sus menţionat, obiectul este acelaşi, respectiv obligarea Guvernului României de a emite un act administrativ de actualizare a drepturilor de prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap, începând cu 01 ianuarie 2009; cauza este aceeaşi, respectiv se invocă neaplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
1.3. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 16 noiembrie 2012, Curtea a respins excepția tardivității cererii precizatoare şi excepția lipsei procedurii prealabile ca neîntemeiate şi a admis în parte excepția autoritarii de lucru judecat în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtului M.M.P.S. la indexarea cuantumului prestațiilor sociale pentru persoane cu handicap începând cu 01 octombrie 2010.
Prin sentinţa nr. 7134 din 14 decembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a obligat pârâtul Guvernul României să adopte hotărârea de actualizare a cuantumului drepturilor de prestaţii sociale pentru persoanele cu handicap cu indicele creşterii preţurilor de consum.
Totodată, Curtea de apel a admis primul capăt de cerere formulat de reclamanţii M.C.V. şi M.M. împotriva pârâtului Guvernul României şi a respins capătul doi de cerere privitor la pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că excepţia puterii lucrului judecat este neîntemeiată, deoarece prin sentinţa nr. 4712 din 07 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă, astfel că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat, cererea de obligare a pârâtului Guvernul României să indexeze cuantumul prestaţiilor sociale pentru persoanele cu handicap.
Pe fond, s-a arătat că potrivit art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cuantumul drepturilor se actualizează anual cu indicele creşterii preţurilor de consum, iar Guvernul României a efectuat ultima indexare prin H.G. nr. 1665/2008.
S-a motivat că în raport de prevederile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, acţiunea este întemeiată.
Prin sentinţa nr. 699 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantul M.C.V. în contradictoriu cu pârâţii M.M., Guvernul României şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS) şi a obligat pârâtul Guvernul României la plata sumei de 300 RON onorariu avocat către stat.
Totodată, a respins cererea ca neîntemeiată faţă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (fost MMFPS).
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Guvernul României.
2.1. Motivele de recurs
În motivele de recurs, pârâtul a susţinut, în esenţă, că sentinţa este pronunţată cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţia României.
S-a mai arătat că implementarea politicilor bugetare şi sociale reprezintă prerogativa Guvernului şi a Parlamentului şi nu a instanţei de judecată.
Recurentul a arătat că la acordarea drepturilor de protecţie socială se au în considerare constrângerile bugetare şi încadrarea în fondurile alocate, aspect consacrat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Ionel Panfile, Terrazzi, Wieczorek, etc.
S-a precizat că în cauza Salvetti contra Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că prin Convenţie nu se garantează prin sine însuşi, dreptul la prestaţii sociale, exceptând situaţia în care acestea decurg din plata unor cotizaţii sociale achitate anterior, condiţie ce nu este îndeplinită în cauză.
La termenul de judecată din 06 iunie 2014, s-a prezentat în şedinţă publică intimata M.M., care a arătat că nu a formulat şi semnat acţiunea ce formează obiectul acestei cauze, că este divorţată din anul 2008 de reclamantul-intimat, că se numeşte B.M., motiv pentru care aceasta a fost scoasă din cauză.
Înalta Curte a pus în discuţia părţilor efectul pozitiv al lucrului judecat în raport de decizia pronunţată în Dosarul nr. 9667/2/2011.
2.2. Analiza motivelor de recurs
Examinând cu prioritate efectul pozitiv al lucrului judecat, Înalta Curte constată că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanţii D.V. şi D.C. au solicitat obligarea pârâtului Guvernului României să adopte hotărârea de Guvern pentru actualizarea şi indexarea cuantumului prestaţiilor sociale plătite conform Legii nr. 448/2006.
Prin sentinţa nr. 2384 din 03 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să adopte hotărârea în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006.
Prin decizia nr. 551 din 05 februarie 2013, Înalta Curte a admis recursul declarat de Guvernul României şi a respins ca inadmisibilă cererea privind obligarea acestuia la adoptarea hotărârii în aplicarea dispoziţiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că Guvernul României este singurul în măsură să aprecieze oportunitatea, necesitatea, posibilitatea concretă de realizare a acestei indexări, având în vedere toate aspectele de ordin bugetar şi impactul semnificativ al crizei economice şi a angajamentelor asumate de Guvern către instituţii financiare internaţionale.
În vederea soluţionării prezentului recurs, Înalta Curte va lua în considerare efectul pozitiv al lucrului judecat anterior.
Actualul litigiu are acelaşi obiect ca şi litigiul soluţionat prin decizia nr. 551 din 5 februarie 2013 prin care s-a dezlegat admisibilitatea acţiunii având ca obiect obligarea Guvernului României ca putere executivă, de a indexa prestaţiile sociale acordate unor categorii de persoane.
În aceste condiţii, având în vedere soluţionarea irevocabilă a acţiunii ce a constituit obiectul Dosarului nr. 9667/2/2011, cu privire la obligarea Guvernului României de a adopta hotărârea de indexare şi dezlegarea dată jurisdicţional acestei cereri, printr-o decizie irevocabilă, Înalta Curte apreciază că soluţia ce se va pronunţa în prezentul litigiu trebuie să ţină seama de efectul pozitiv al lucrului judecat anterior.
Deşi în cauză nu există identitate de părţi, chestiunea litigioasă este identică, astfel că prin modalitatea de rezolvare pe care urmează să o primească, nu se pot contrazice cele stabilite deja de instanţă, printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
Trebuie precizat că în cauza prezentă motivele care au condus la adoptarea soluţiei în primă judecată sunt motive decisive, constituind fundamentul hotărârii care sprijină în mod necesar hotărârea instanţei, astfel că ele fac corp comun cu dispozitivul şi participă la autoritatea de lucru judecat.
În cazul existenţei unei pronunţări jurisdicţionale irevocabile sub un anumit aspect, cea a de-a doua instanţă trebuia să ţină seama de cele statuate anterior, fiind astfel în discuţie funcţia pozitivă a autorităţii de lucru judecat.
Principiul securităţii raporturilor juridice şi a hotărârilor judecătoreşti irevocabile devenite rei iudicata, trebuie respectat datorită caracterului de ordine publică al reglementării, motiv pentru care instanţa sesizată ulterior nu va putea să contrazică cele statuate deja cu valoare de lucru judecat.
Izvorul pretenţiilor din prezenta cauză se întemeiază pe aceeaşi dispoziţie normativă, respectiv art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, care a format obiectul primei analize judicioare, astfel că dezlegarea dată prin decizia nr. 554 din 05 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub acest aspect se va impune şi în prezentul litigiu.
În raport de considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se vor modifica sentinţele atacate în sensul că se va respinge acţiunea astfel cum a fost restrânsă şi precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 7134 din 14 decembrie 2012 şi a sentinţei civile nr. 699 din 15 februarie 2013 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţele atacate, în sensul că respinge acţiunea astfel cum a fost precizată şi restrânsă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3658/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3741/2014. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
