ICCJ. Decizia nr. 4188/2014. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4188/2014
Dosar nr. 13278/111/2011
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea precizată înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 25 noiembrie 2011, declinată la Curtea de Apel Oradea prin Sentinţa nr. 5293/CA din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Bihor, reclamantul K.M.I. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, solicitând să se constate încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) lit. f) şi g) din Legea nr. 677/2001, ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi lipsa răspunsului pârâtei la sesizarea depusă la această instituţie la data de 12 septembrie 2011.
A solicitat obligarea pârâtei la plata cu titlu de daune morale a sumei de 2100 lei, ca urmare a lipsei răspunsului la petiţia înaintată acesteia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data 12 septembrie 2011 a depus prin mandat poştal plângerea îndreptată împotriva Băncii C.R., pentru divulgarea de informaţii cu caracter personal grupului de firme H.E., care ulterior a folosit aceste date în scopuri ilicite, fiindu-i vătămate mai multe drepturi.
Pârâta Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, prin întâmpinarea formulată în cauză şi prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 20 februarie 2013, a invocat, excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile. Pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
Prin Sentinţa nr. 76/CA din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins excepţiile tardivităţii şi neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâta Autoritatea Naţională pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal şi a respins cererea precizată formulată de reclamantul K.M.I. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.M.I., criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii legale nici ulterior - deşi a fost citată cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de K.M.I. împotriva Sentinţei nr. 76/CA/2013 - P.I. din 25 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4078/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4189/2014. Contencios → |
|---|
