ICCJ. Decizia nr. 4189/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4189/2014
Dosar nr. 1721/86/2013/a1
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată iniţial Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscală, la data de 29 ianuarie 2013 şi declinată ulterior la Curtea de Apel Suceava, reclamantul SC L.T.F. SRL a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Suceava şi Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier - ISCTR - Inspectoratul Teritorial N - E III anularea adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR şi a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.
S-a solicitat totodată şi suspendarea celor două acte în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că punerea în executare a unor acte administrative prin care s-a dispus retragerea şi anularea licenţelor de traseu eliberate societăţii în calitate de operator de transport pentru traseul judeţean 014 Mihoveni - Şcheia - Suceava, este de natură a prejudicia în mod evident activitatea societăţii.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, a considerat reclamanta că faţă de situaţia de fapt dar şi de temeiurile de drept specificate în actele a căror revocare/suspendare a solicitat-o, acestea sunt nefondate şi nelegale.
2. Soluţia pronunţată de Curtea de apel
Prin Încheierea din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC L.T.F. COM SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru următoarele considerente:
Prin adresa din 18 decembrie 2012 s-a solicitat ISCTR, de către ARR să întreprindă măsurile care se impun pentru a ridica licenţele de traseu eliberate operatorului de transport SC L.T.F. Com SRL pentru traseul judeţean 014 Mihoveni - Şcheia - Suceava.
Prin Adresa nr. 57/SV/2013 i s-a solicitat reclamantei de către ISCTR să predea licenţa de traseu.
Aceste solicitări au avut drept temei Hotărârea intermediară nr. 3411 a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 4907/2012 a Curţii de Apel Suceava (Dosar nr. 1654/86/2012). În acelaşi dosar a fost pronunţată Sentinţa nr. 4696 din 10 iulie 2012.
În Dosarul nr. 1654/86/2012 s-au contestat acte similare actelor contestate în prezentul dosar, respectiv acte prin care i s-a solicitat reclamantei predarea licenţei de traseu - notificarea 638 din 27 decembrie 2011 şi Notificarea nr. IE din 33 din 31 ianuarie 2012. Acţiunea reclamantei a fost respinsă.
În plus, a mai reţinut instanţa că prin Sentinţa nr. 3695/2011 (Dosarul nr. 611/86/2009*) s-a anulat licenţa de traseu LT nr. 0168310.
În concluzie, în opinia instanţei, date fiind hotărârile judecătoreşti învederate, indiciile sunt în sensul că licenţa de traseu a reclamantei e afectată de vicii de legalitate. Existenţa acestor hotărâri judecătoreşti exclude "îndoiala serioasă" în privinţa legalităţii actelor contestate.
3. Recursul declarat de reclamanta SC L.T.F. COM SRL
Împotriva Încheierii din data de 20 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta SC L.T.F. COM SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin criticile din recurs, recurenta-reclamantă susţine că argumentele expuse în cererea de chemare în judecată demonstrează îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente. În acest sens, arată că instanţa de fond nu a indicat niciun text de lege în motivarea soluţiei, în afară de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, făcând referire doar la nişte hotărâri care nu au nicio legătură cu licenţa a cărei retragere se solicită prin actul administrativ contestat, ceea ce în opinia sa echivalează cu necercetarea fondului cererii de suspendare formulată.
Susţine recurenta-reclamantă că punerea în executare a unor acte administrative prin care s-a dispus retragerea şi anularea licenţelor de traseu eliberate societăţii în calitate de operator de transport pentru traseul judeţean 014 Mihoveni - Şcheia - Suceava, este de natură a prejudicia în mod evident activitatea societăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, reclamanta a învestit instanţa, cu o cerere de suspendare a executării adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR şi a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.
Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru etapa procedurii prealabile administrative şi în art. 15 din aceeaşi lege, pentru etapa judiciară de contestare a actului administrativ, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în privinţa cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.
Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:
- cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;
- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În cauză, însă, instanţa de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actelor sus-menţionate, constată că, prin Sentinţa nr. 2581 din 1 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în Dosarul nr. 1721/86/2013, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.T.F. COM SRL având ca obiect anularea adresei din 18 decembrie 2012 emisă de ARR şi a adresei din 14 ianuarie 2013 emisă de Inspectoratul de Stat pentru Controlul Rutier.
Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actelor administrative, conferă consistenţă concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta eventual dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi sub rezerva îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de textul de lege, măsura provizorie a suspendării executării actelor a căror legalitate a fost constată pe calea acţiunii în anulare.
Or, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiţiei prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, atâta timp, aşa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC L.T.F. COM SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.T.F. COM SRL împotriva Încheierii din 20 iunie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4188/2014. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4206/2014. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
