ICCJ. Decizia nr. 4266/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4266/2014
Dosar nr. 182/2/2013
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei să aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul C.M.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin Sentinţa nr. 1.642 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M. şi, în consecinţă, a fost constatată existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile reglementate de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Instanţa de fond a reţinut că în conformitate cu aceste dispoziţii, colaborator al Securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
A reţinut instanţa că prima condiţie, care se referă la furnizarea unor informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, este îndeplinită, întrucât în notele informative aflate la dosar se face referire la intenţia unei persoane de a pleca definitiv din ţară.
În perioada comunistă, această intenţie, cunoscută sub denumirea de "intenţie de evaziune", reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, care considera că această intenţie este expresia contestării condiţiilor de viaţă oferite de regimul politic respectiv şi a dorinţei de a se stabili în alt stat, care asigură, în opinia celui care intenţiona să plece din ţară, condiţii mai bune de viaţă.
Instanţa a reţinut că împrejurările în care pârâtul a semnat angajamentul, menţionate de acesta în întâmpinare, nu constituie o condiţie pentru constatarea calităţii unei persoane de colaborator al Securităţii.
Prezintă relevanţă, din punct de vedere al constatării acestei calităţi, informaţiile furnizate organelor de Securitate şi îndeplinirea celor două condiţii prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. 24/2008, iar nu împrejurarea că anterior furnizării informaţiilor a fost semnat un angajament cu Securitatea. A reţinut instanţa că lipsa unui astfel de angajament nu este un impediment în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
A constatat instanţa de fond că este îndeplinită în speţă şi cea de-a doua condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, aceea ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informaţiilor, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor vizate de informaţiile respective pot fi luate măsuri de urmărire şi verificare, prin care se încalcă dreptul la viaţă privată şi a vizat această consecinţă.
Astfel, a reţinut instanţa de primă jurisdicţie că informaţiile furnizate de pârât au vizat încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
3. Recursul formulat de C.M.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat ca nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi o apreciere eronată a probelor dosarului, respectiv a notelor invocate de reclamantul C.N.S.A.S., arătând că acestea nu denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Recurentul a arătat că activitatea desfăşurată s-a rezumat la furnizarea unor informaţii de o importanţă minimă pentru regimul comunist represiv, cele 6 note conţinând relatări banale despre activitatea unor persoane neimplicate în activităţi apreciate ca un pericol pentru regimul comunist.
S-a arătat că instanţa de fond nu a dat importanţa cuvenită împrejurării că toate cele 6 note informative sunt date pe parcursul a numai două zile şi nici nu a căutat să dea un sens susţinerilor recurentului în sensul că ceea ce s-a întâmplat în acele zile a fost încercarea lipsită de succes a organelor securităţii de a obţine o colaborare pe termen nelimitat printr-o activitate de şantaj şi ameninţarea recurentului cu tragerea la răspundere penală pentru unele fapte. De asemenea, recurentul a arătat că în perioada 1982 - 1984 a fost urmărit de securitate, iar datele obţinute atunci au fost folosite la şantajul exercitat asupra sa.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat, din actele dosarului, faptul că C.N.S.A.S. a dispus verificarea, la cererea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, a pârâtului C.M., în conformitate cu dispoziţiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.
Reclamantul C.N.S.A.S. a reţinut că potrivit Notei de constatare nr. N1 din 6 martie 2012, C.M. este titularul Dosarului fond reţea nr. R322096, fiind recrutat de către Inspectoratul Judeţean Olt, pe linie de antiterorism, în scopul supravegherii informative a unor elemente condamnate pe linie de drept comun din oraşul S., semnând în acest scop şi un Angajament, la data de 6 martie 1985, preluând numele conspirativ "D.M.".
Analizând toate notele informative existente la dosar, Înalta Curte a concluzionat că informaţiile furnizate de recurent se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, prin colaborator al Securităţii se înţelege "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor".
Înalta Curte a reţinut că voinţa legiuitorului a fost în sensul de a pune pe acelaşi plan, sub aspect probator, notele şi informaţiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securităţii, toate aceste documente bucurându-se de prezumţia relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de reclamant, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele recurentului trebuie să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârşite de persoane determinate sau cel puţin determinabile.
Din întreaga documentaţie furnizată de reclamant s-au putut identifica informaţii care să îndeplinească cerinţele legii şi să atragă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
De aceea, criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanţa de control judiciar, care va menţine soluţia dată de instanţa de fond ca temeinică şi legală, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C.M. împotriva Sentinţei nr. 1.642 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4265/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4268/2014. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
