ICCJ. Decizia nr. 1996/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1996/2015
Dosar nr. 988/46/2007/a1
Şedinţa publică de la 14 mai 2015
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de restituire a cauţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 14 noiembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, petenta SC G.A. SRL (fostă SC A.C. SA) a solicitat restituirea cauţiunii în sumă de 169.211 RON, depusă în Dosarul nr. 988/46/2007, achitată cu ordinul de plată din 19 decembrie 2007 şi cu recipisa de consemnare din 19 decembrie 2007, consemnată la Banca C.E.C., Sucursala Piteşti.
Spre studiu a fost ataşat Dosarul nr. 988/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti, având ca obiect cererea de suspendare a executării procesului-verbal încheiat la 1 noiembrie 2007, a raportului de inspecţie fiscală din 2 noiembrie 2007, a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere din 7 noiembrie 2007 şi a deciziei de impunere din 7 noiembrie 2007, admisă prin încheierea din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul respectiv.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din 27 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 988/46/2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC G.A. SRL, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F., D.G.R.F.P. Ploieşti, A.J.F.P. Argeş, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, şi a dispus restituirea cauţiunii depusă cu ordinul de plată din 19 decembrie 2007, consemnată cu recipisa de consemnare din 19 decembrie 2007 (la Dosarul nr. 988/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti).
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de SC A.C. SA şi a dispus suspendarea executării următoarelor acte administrativ-fiscale: procesul-verbal încheiat la 1 noiembrie 2007, raportul de inspecţie fiscală din 2 noiembrie 2007, decizia privind nemodificarea bazei de impunere din 7 noiembrie 2007, decizia de impunere din 7 noiembrie 2007.
În cuprinsul încheierii de şedinţă din 19 decembrie 2007 s-a consemnat depunerea de către petentă a ordinului de plată din 19 decembrie 2007 privind cauţiunea în sumă de 169.211 RON, beneficiar fiind Banca C.E.C.
În raport cu dispoziţiile art. 7231 alin. (3) teza I C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că cererea de suspendare a executării a fost soluţionată prin hotărâre irevocabilă la data de 20 martie 2008, respectiv prin decizia nr. 1179 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respins recursul declarat de D.G.F.P. Argeş împotriva încheierii din 19 decembrie 2007.
Prima instanţă a reţinut că nu reiese din actele şi lucrările dosarului că s-ar fi solicitat vreo despăgubire care să se impună a fi indemnizată din cauţiunea depusă.
Susţinerea intimatei că pe rolul instanţelor de judecată există alte litigii purtate între cele două părţi nu are relevanţă în prezenta cauză care, aşa cum s-a arătat, a fost soluţionată irevocabil.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs intimata D.G.R.F.P. Ploieşti, prin A.J.F.P. Argeş, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta critică hotărârea atacată, arătând că pe rolul Curţii de Apel Piteşti se află, în rejudecare, Dosarul nr. 266/46/2010*, având ca obiect acţiunea formulată de petenta SC G.A. SRL pentru restituirea unor sume apreciate ca fiind plătite eronat de societate, obligaţii care derivă tot din acte administrativ-fiscale.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate în raport cu art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
În cauză, prin ordinul de plată din 19 decembrie 2007 şi recipisa din 19 decembrie 2007, petenta SC G.A. SRL a consemnat la dispoziţia instanţei suma de 169.211 RON, cu titlu de cauţiune, stabilită de Curtea de Apel Piteşti, prin încheierea din 19 decembrie 2007, în Dosarul nr. 988/46/2007, având ca obiect cererea petentei de suspendare a executării următoarelor acte administrativ-fiscale: procesul-verbal din 1 noiembrie 2007, raportul de inspecţie fiscală din 2 noiembrie 2007, decizia privind nemodificarea bazei de impunere din 7 noiembrie 2007 şi decizia de impunere din 7 noiembrie 2007.
Cererea de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale a fost admisă, prin încheierea din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1179 din 20 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Conform art. 7231 C. proc. civ.:
„Art. 7231. - În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. SA sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.
Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane RON.
Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.”
În raport cu dispoziţiile citate, prin încheierea atacată, prima instanţă a dispus restituirea cauţiunii, reţinând în mod temeinic şi legal faptul că intimata nu a solicitat vreo despăgubire care să se impună a fi indemnizată din cauţiunea depusă, iar susţinerea că pe rolul instanţelor de judecată există alte litigii purtate între cele două părţi nu are relevanţă în prezenta cauză care a fost soluţionată irevocabil.
În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de recurs, recurenta-intimată nu a formulat o cerere fundamentată pentru plata de despăgubiri în sensul art. 7231 alin. (3) teza I C. proc. civ., care să fie acoperite din cauţiunea a cărei restituire se solicită.
Susţinerile recurentei referitoare la Dosarul nr. 266/46/2010* aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti nu pot fi primite, întrucât vizează un alt litigiu, în timp ce cauţiunea consemnată în cauză vizează doar eventualele despăgubiri aferente prezentului demers judiciar.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.G.R.F.P. Ploieşti, prin A.J.F.P. Argeş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.R.F.P. Ploieşti, prin A.J.F.P. Argeş, împotriva încheierii de şedinţă din 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1988/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2011/2015. Contencios → |
|---|
