Despăgubire. Decizia 620/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.--
DECIZIA NR. 620/CA/2009 -
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă - - O,-, -P9,.4,.14, jud. B împotriva sentinței nr.178/CA din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - despăgubire -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru reclamanta intimată - -lipsă, avocat, în baza delegației de substituire fără nr. emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în justificarea cărora depune chitanța nr.328/28.10.2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 178 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - B O și obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 1.147 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - nr.- din data de 02.06.2008 și să-i plătească reclamantei a sumei de 446,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin chitanța seria - nr. -/02.06.2008, reclamanta a achitat suma de 1.147 lei, reprezentând taxa speciala pentru prima înmatriculare a autoturismului având cartea de identitate seria G nr. -, adus dintr-un stat membru al Comunitarii Europene. Prin cererea înregistrata la data de 07.10.2008 la Administrația Financiara O, reclamanta a solicitat acestei instituții restituirea taxei achitate, invocând prevederile art. 25, 28 si 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin adresa nr. -/16.10.2008, parata a comunicat reclamantei refuzul de restituire a taxei, întrucât aceasta a fost datorata potrivit prevederilor legale in vigoare - art. 214/1 si 214/2 din Codul Fiscal.
Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 si se datora cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal. Cuantumul taxei speciale, datorata bugetului statului, se calculează după formula prevăzuta la art. 214/1 alin. 3, in funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei, prevăzuți in anexele legii. Esențial rămâne că taxa specială nu este perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, si aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora în tara.
Analizând prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin urmare, aceste prevederi limitează libertatea statelor în materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Or, prin art. 214/1 si 214/2 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, se introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Și Curtea de Justiție a Comunității europene a consacratprincipiul supremației(primatul) dreptului comunitar, în baza căruia regulile de drept comunitar vor face inoperante orice reguli de drept național în vigoare sau viitoare, precum și principiul caracterului direct aplicabil al dreptului comunitar în dreptul intern al statelor membre UE, fără a fi nevoie de o legislație naționala suplimentara sau de transformare.
Cu referire la art. 90 din Tratatul CE, Curtea de Justiție a Comunității Europene s-a pronunțat în mai multe cazuri, în sensul că acesta reprezintă, în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent.
Aceasta dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Având in vedere principiul primatului dreptului comunitar și al efectului direct aplicabil al art. 90 din Tratatul CE, instanța a constatat că art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt reglementari contrare Tratatului CE și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față, motiv pentru care, in temeiul art. 90 din Tratatul CE, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i restituie acesteia taxa speciala de primă înmatriculare, în cuantum de 1.147 lei, ilegal încasata de către pârâtă.
S -a precizat că prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa speciala de primă înmatriculare fiind practic înlocuita acum cu taxa de poluare, astfel că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu exista nici un temei pentru pârâtă să oblige reclamanta la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxa nu exista la data înmatriculării autoturismului in România, cunoscut fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi perceputa pentru aducerea în tara a unui autoturism la o data anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Față de culpa procesuala a pârâtei, in temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. a obligat- să plătească reclamantei suma de 446,3 lei cheltuieli de judecata, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului se arată că, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, la care face referire reclamantul în acțiune, nu sunt incidente în cauză, întrucât pe de o parte nu ne aflăm în prezența unor impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu este vorba de un regim fiscal discriminatoriu, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Învederează că, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost calculată în conformitate cu art.214^1 și art.214^2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dispoziții legale abrogate de nr.OUG50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa de poluare" intervine conform art.4 din nr.OUG50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Solicită recurenta a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin nr.OUG50/21.04.2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, astfel potrivit prevederilor art.11 din acest act normativ "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență". Astfel, legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimata reclamantă formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta.
Față de culpa procesuala a pârâtei recurente, în temeiul art. 274 alin. 1 cod procedură civilă o va obliga să plătească reclamantei intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanța depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B în contradictoriu cu intimata reclamantă - - O,-, -P9,.4,.14, jud. B împotriva sentinței nr.178/CA din 10 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimata suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored. 4 ex.
În 25.11.2009.
2 com.
intimata reclamantă - -
recurenta pârâtă - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O - cu sediul în O, str. -, nr.2, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
