Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 617/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.617/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S - cu sediul în SMs tr. - nr.18, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, - bloc 6,.5 județul S M și intimatul intervenientSINDICATUL S M25 Octombrie nr.1 jud. S împotriva sentinței nr.303/CA din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.74/CA/83/2009, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă reprezentanta recurentei consilier juridic în baza delegației nr.23184/18.11.2009 și pentru reclamanta intimată avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul intervenient.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru precum și faptul că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare și practică judiciare, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar răspuns la întâmpinare și comunică un exemplar cu reprezentata reclamantei intimate.
Reprezentanta reclamantei intimate depune al dosar dovada că s-a depus întâmpinare.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, apreciind că sentința s-a dat cu respectarea și aplicarea corectă a prevederilor legale și a principilor de drept care guvernează raporturile de muncă ale salariaților cât și a funcționarilor publici, în mod corect instanța de fond a făcut o analiză complexă a cauzei și a argumentat juridic încadrarea nelegală, reținând că la data numirii în funcția publică reclamanta îndeplinea condițiile de vechime în specialitate cerute de art.54, din cartea de muncă rezultând că avea o vechime în specialitate contabilitate de 30 de ani, ca atare trebuia să fie numită într-o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant, trecerea de la statutul de salariat cu contract de muncă la statutul de funcționar public prin transformarea postului, nu se putea realiza cu nesocotirea unor drepturi salariale câștigate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin sentința nr.303/CA din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost dmisă astfel cum a fost precizată acțiunea reclamantei -, domiciliată în S M, -,.6,.5, jud.S M în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S M cu sediul în S M,- jud.S M precum și cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de Sindicatul "" cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, jud.S M și-n consecință:
S - a anulat Dispoziția nr.751/03.11.2008 emisă de pârâtă, obligând pârâta la eliberarea unei noi dispoziții de numire a reclamantei în funcția publică de consilier principal clasa I, grad principal treapta l de salarizare, cu un salariu de 1111 lei începând cu data de 03.11.2008, respectiv într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure o echivalare, pe grade și clase cu funcțiile de specialitate pe grade și trepte profesionale prevăzute în anexele la OUG nr.24/2000, o echivalare cu salariul la care era încadrată înainte de numirea în această funcție.
S - a dispus restituirea către reclamantă a diferențelor salariale de care nu a beneficiat, urmare a diminuării salariului deținut și neechivalării funcțiilor și salariului pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noii dispoziții, actualizate cu indicele inflației la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariata la.CSM pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului achiziții publice,în funcția de Inspector de specialitate IA până la data de 01.08.2008 cu un salar de 819 lei și de la aceasta dată în funcția de inspector de specialitate I - economist având ultimul salar de încadrare de 982 lei, care, prin indexare, începând cu data de 01.10.2008 a ajuns la 1037 lei.
Din cartea de munca a reclamantei reiese că aceasta are o vechime în specialitate, de aproape 30 ani, din care 11 ani la autoritatea publică pârâtă, iar din fișa postului existentă până la data de 03.11.2008 reiese că atribuțiile sunt identice cu cele pe care le are și după această dată.
În iulie 2008, reclamanta a absolvit Facultatea de științe economice, specializarea contabilitate și informatică de gestiune finanțe bănci,iar în urma perfectării studiilor, salariul i-a fost majorat imediat cu 20% în baza OUG nr. 24/2000.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul S M în posturi de funcționari publici, cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis Avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență si Protecția Copilului S
Ca urmare a acestor acte administrative, în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor de organizare si dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr. 9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Lege nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, prin Dispoziția nr.751/03.11.2008, reclamanta a fost numită în funcția publică deconsilier, clasa I, grad profesionaldebutantcu un salariu de baza în cuantum de699 lei.
Coroborând starea de fapt constatată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ a apreciat ca Dispoziția nr. 751/03.11.2008 emisă de pârâtă este nelegală.
În primul rând, constată că numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "utoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite. "
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, urmare a faptului că și-a desăvârșit studiile, (absolvind studii superioare de lungă durată), iar postul său contractual a fost transformat în post cu studii superioare cu salarizare corespunzătoare cu mai puțin de un an înainte de numirea sa în funcția publica, să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional debutant.
Numirea reclamantei într-o funcție publică cu grad profesional de debutant este nelegală, întrucât, pe de o parte, în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care ocupa o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, iar pe de alta parte, și în principal întrucât, cu ocazia transformării posturilor contractuale în funcții publice condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publica.
Acest lucru rezultă în mod expres din prevederile art. 11 din Legea nr. 188/1999: "uncționarii publici sunt debutanți sau definitivi.
Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.
Pot fi numiți funcționari publici definitivi:
a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite", din cele ale art. 3 lit. k) și 1) din HG nr. 611/2008 cuprinzând Normele privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici:
"k) stagiu - etapa din cariera funcționarului public stabilită conform legii și cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv;
l) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice - experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România", respectiv din dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006.
În acest context, instanța a constatat că transformarea postului contractual deținut inițial de reclamantă, raportat la perioada de timp în care practic reclamanta a îndeplinit atribuțiile aferente unei funcții publice trebuia să fie pentru o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța a constatat că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, respectiv clasa I, potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Principala problemă de drept intervine în stabilirea gradului profesional de încadrare al reclamantei: asistent, principal sau superior ( art. 15 din Legea nr. 188/1999) având în vedere faptul că situația juridică specială a reclamantei nu mai este reglementată de lege, fiind determinată de imposibilitatea legiuitorului de a prevedea toate situațiile de fapt care pot interveni în legătură cu aplicarea unui act normativ.
În acest caz, instanța a constatat că instituția publică pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantei, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 -"În carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
- art. 65"(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii.
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului", cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. - " (3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare.Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai M decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salarială."
- art. 9 - "(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.n cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
- art. 37. - "(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40 " funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut", s- constatat ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantei într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
În speță, instanța constatat că, pentru asigurarea unei salarizări cel puțin egale cu cea avuta anterior numirii în funcția publică, în acord cu dispozițiile legale privind salariul minim ce se poate stabili unei persoane cu studii superioare, în conformitate cu Anexa 4 lit. B pct. 3 poziția a treia din OG nr. 6/2007, reclamanta trebuia numită în funcția publică de consilier principal, clasa I, treapta 1 de salarizare, cu un salariu de 1111 lei.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantei în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ motiv pentru care în temeiul art.2 pct.1 lit.d) Cod de procedură civilă, art.1, 8,10,18 din Legea nr.554/2004, art.109 din Legea nr.188/1999, art.49 și urm. Cod de procedură civilă urmează a admis acțiunea reclamantei și cererea de intervenție formulată în interesul acesteia de Sindicatul și a dispus anularea acesteia.
Având în vedere faptul că reclamanta își poate desfășura în continuare activitatea în cadrul autorității publice pârâte doar în calitate de funcționar public și doar în condițiile existentei unui act administrativ de numire a acesteia în funcția publică, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 s- admis cererea reclamantei formulată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă dispoziție de numire a reclamantei corespunzător încadrării și salarizării anterior stabilite începând cu data de 03.11.2008, data de la care reclamantei i-au încetat raporturile contractuale și și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public.
De asemenea, constatând că începând cu data numirii eronate în funcția publică, reclamanta a suferit un prejudiciu material cert constând în diferența de salar inițial stabilită și achitată și cea legal cuvenită, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 998 Cod civil, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei aceste drepturi salariale, la valoarea actualizată a acestora de la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată este criticabilă din mai multe puncte de vedere, care de fapt constituie și motivele de recurs.
Principalul motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este faptul că hotărârea pronunțată în cauză este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dispoziția nr.751/03.11.2008, prin care reclamanta a fost numită în funcția publică de consilier,clasa I, gradul profesional debutant,cu un salariu de bază de 699 lei,începând cu data de 03.11.2008 s-a emis în opinia recurentei, în condiții de legalitate.
La data de 13.10.2008, în conformitate cu prevederile art.111 și 112 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis avizul favorabil nr.-/2008 pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Prin Hotărârea nr.173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMs -au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Ca urmare a acestor acte administrative, s-a emis pentru fiecare persoană a cărui post a fost stabilit ca fiind funcție publică, inclusiv pentru reclamantă, o dispoziție de numire. Prin această dispoziție, fiecărui funcționar public i s-a stabilit salariul de bază care era prevăzut într-un act normativ, respectiv în nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008. În acest sens, numită fiind în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional debutant, reclamantei i s-a stabilit salariul de bază prevăzut în anexa nr.3 cap.B pct.1 din nr.OG6/2007, respectiv acela de 699lei.
Consideră că nu poate să îi stabilească alt salariu de bază reclamantei, ci numai cel prevăzut de lege, cum de altfel a și făcut.
În opinia sa, motivele invocate de instanța de fond în ce privește anularea Dispoziției nr.751/03.11.2008, nu pot fi reținute ca fiind legale.
În concluzie, în ce privește anularea Dispoziției nr.751/03.11.2008, apreciază că aceasta trebuie menținută, deoarece a fost emisă în condiții de legalitate și cu respectarea art.54 din Legea nr.188/1999 ce reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcție publică, în special condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor absolvite.
În ce privește obligarea recurentei la eliberarea unei noi dispoziții prin care aceasta să fie trecută într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure echivalarea salariului de bază cu care a fost încadrată înainte de numirea în aceasta funcție, apreciază că nu poate fi admisă.
Arată recurenta că, noua reîncadrare nu încalcă în mod vădit legea și nu s-a făcut în condiții de nelegalitate, ci dimpotrivă s-au respectat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, deoarece odată cu numirea în funcția publică raportul de muncă existent, în baza unui contract individual de muncă, a încetat, și astfel a început un nou raport juridic respectiv cel de serviciu, căruia i se aplică o altă legislație (în speță cea a funcționarilor publici).
Astfel, actul administrativ emis de recurentă, respectiv dispoziția nr.751/03.11.2008, pe care reclamanta îl apreciază ca fiind nelegal emis diminuându-i astfel drepturile salariale, s-a emis în condiții de legalitate, respectându-se prevederile Legii nr.188/1999, mai exact cele stabilite în art.54, și având în vedere condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice.
Pe de altă parte, în mod paradoxal, prevederile legii sunt lacunare în ce privește echivalarea salariului odată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă legea trebuie aplicată întocmai indiferent dacă ea este bună sau rea.
Este adevărat că, față de salariul de bază al reclamantei avut anterior numirii în funcția publică era mai M față de cel actual, însă apreciază că numirea în funcția publică a fost făcută și cu acordul reclamantei.
În ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere și consideră că el trebuie respins ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere. În cazul în care instanța de recurs va constata că, dispoziția nr.751/03.11.2008 prin care reclamanta a fost numită în funcție publică s-a emis în condiții de legalitate, în consecință recurenta nu va datora aceste sume reclamantei.
În drept a invocat prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, precum și celelalte acte normative invocate.
Intimata Motiu prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului,cu cheltuieli de judecată. Intimata arată ca hotărârea atacată este legala si temeinică deoarece recurenta pârâtă la transformarea postului său contractual și numirea ca funcționar public trebuia să păstreze acele drepturi salariale pe care le-a avut anterior Acest nou salariu ce i s-a stabilit reprezintă nu numai o retrogradare cât și o încălcare a drepturilor salariale câștigate pe parcursul timpului în instituție. Drept urmare în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții prin care să fie numită intr-o funcție publică corespunzătoare care sa-i asigure echivalarea salariului avut anterior, cât și plata diferențelor salariale aferente.
Intimatul Sindicatul S-M nu a depus întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la dezbateri.
Examinând sentința recurată raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 751/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, reclamanta intimată a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I gradul profesional debutant, în cadrul Serviciului de achiziții publice, începând cu data de 03.11.2008, pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Astfel cum în mod legal a stabilit instanța de fond, încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional "debutant" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcția publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile speței, fără luarea în considerare a unor principii de bază cuprinse în dreptul muncii, aplicabile însă și funcționarilor publici, potrivit art. 117 din Legea 188/1999, respectiv principiul drepturilor câștigate, principiul nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
În acest sens, este de menționat că, anterior numirii reclamantei intimate în funcția publică contestată, aceasta a fost salariată a instituției recurente pe baza unui contract de muncă în cadrul Serviciului achiziții publice în funcția de inspector I, până la data de 01.08.2008, cu un salariu de 982 lei și de la această dată în funcția de inspector de specialitate-economist, având ultimul salariu de încadrare de 1037 lei.
În iulie 2008, reclamanta a absolvit studiile universitare, specializarea contabilitate informatică și gestiune, salariul fiindu-i majorat imediat cu 20%, în baza OUG 24/2000.
Or, în urma transformării posturilor ocupate în regim contractul în funcții publice, prin încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional debutant, i s-a stabilit un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Potrivit art. 11 alin. 1 din HG 611/2008, intrarea în corpul funcționarilor publici se face fie prin concurs de recrutare, fie prin transformarea posturilor ocupate în regim contractual în funcții publice. Din coroborarea prevederilor art. 12 cu art. 79 alin. 1, 2 și 3 din HG 611/2008, rezultă că funcționar public debutant este acea persoană care a intrat în corpul funcționarilor publici ca urmare a promovării concursului de recrutare. Funcționarul public debutant este obligat să desfășoare un stagiu de pregătire, perioada de stagiu reprezentând, potrivit art. 79 alin. 1 din actul normativ amintit, "etapa din cariera funcționarului public cuprinsa între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv".
Ar fi absurd ca reclamantei să i se mai impună parcurgerea unei perioade de stagiu, la fel ca și funcționarilor debutanți, în condițiile în care aceasta lucrează în cadrul autorității publice pârâte de mai bine de 11 ani, iar din fișa postului depusă la instanța de fond rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03.11.2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
Or, scopul desfășurării perioadei de stagiu îl constituie tocmai cunoașterea activității și a obiectivelor autorității sau instituției publice, precum și deprinderea abilităților specifice exercitării funcției publice (art. 12 din HG 611/2008). Prin urmare, se poate aprecia că perioada de 11 ani, în care reclamanta intimata și-a desfășurat activitatea în cadrul instituției pârâte și a îndeplinit aceleași atribuții cu cele stabilite ulterior numirii acesteia ca funcționar public, poate fi asimilată desfășurării perioadei de stagiu impusă de lege pentru numirea sa ca funcționar public definitiv, fiind îndeplinite astfel prevederile art. 10 alin. 3 din Legea 188/1999. Simplul fapt că, anterior transformării postului ocupat în regim contractual reclamanta intimată nu a deținut calitatea de funcționar public, însă toată munca desfășurată de aceasta era identică cu cea desfășurată și în calitate de funcționar public prezumă că reclamanta intimată îndeplinea toate condițiile pentru a fi numită ca și funcționar public definitiv, iar nu debutant.
Nu poate fi luat în considerare nici argumentul recurentei, în sensul că, datorită faptului că reclamanta a absolvit cursurile învățământului superior doar în sesiunea iunie-iulie 2008, nu a dobândit vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, căci potrivit art. 3 lit. l) din HG 611/2008, vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România. În acest sens, din prevederile art. 9 pct. 3 din OG 6/2007, în conformitate cu care funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure o creștere de până la 20%, iar reclamanta a beneficiat în fapt de o asemenea creștere salarială, în baza OUG 24/2000, se desprinde ideea că legiuitorul a intenționat să asigure o recompensare a salariatului și o recunoaștere a studiilor absolvite.
Este inadmisibil ca, prin interpretarea literală a textului legal, să se ajungă la situații aberante, cu ignorarea condițiilor concrete în care reclamanta își desfășoară în prezent activitatea, aceasta prestând exact aceeași muncă și în aceeași specialitate pe care o prestează de ani de zile, având exact aceleași atribuții cu cele avute anterior numirii în funcția publică.
Este adevărat că prevederile legii sunt lacunare în ceea ce privește echivalarea salariului o dată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă în tăcerea legii se aplică principiile aplicabile funcționarilor publici deja numiți. Imediat după intrarea în vigoare a Legii 188/1999, prin art. IV din OUG 82/2000, legiuitorul a prevăzut expres necesitatea echivalării, fără, însă, ca aceste dispoziții să fie reluate sau din contră abrogate prin Legea 161/2003 și Legea 251/2006, însă din coroborarea art. 117 din Legea 188/1999 cu art. 38 Codul Muncii, rezultă că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute. De asemenea, potrivit art. 40 din OG 6/2007, funcționarii publici care la data de 31.12.2006 au salariul de bază mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe de urgență își păstrează salariul de bază avut.
Prin urmare, în spiritul prevederilor legale arătate și a principiilor anterior expuse, instanța de recurs apreciază că trecerea de la statutul de salariat cu contract de muncă la statutul de funcționar public, prin transformarea postului, nu se putea realiza cu nesocotirea unor drepturi salariale legal câștigate, drepturi la care reclamanta intimată nu putea renunța, cu atât mai mult cu cât trecerea sa pe funcția publică nu a avut loc la cererea sa, ci pe baza deciziei unilaterale a recurentei și a Consiliului Județean S
Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică sentința recurată.
Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, aceasta va fi obligată să plătească intimatei suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S- cu sediul în SMs tr. - nr.18, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, - bloc 6,.5 județul S M și intimatul intervenientSINDICATUL S M25 Octombrie nr.1 jud. S împotriva sentinței nr.303/CA din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
Sent.fond.
Tehnored. 5 ex.
În 09. 12.2009.
3 com.
-recurenta pârâtă-DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI Sstr. - nr.18
-intimata reclamantă-S M, - bloc 6,.5
- intimatul intervenient-SINDICATUL SME. 25 Octombrie nr.1
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
