Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 618/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 618/CA/2009-
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- -- grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S- cu sediul în SMs tr. - nr.18, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, BD.-, - 25,.9 județul S M și intimatul intervenient SINDICATUL S M 25 Octombrie nr.1 jud. S împotriva sentinței nr.268/CA din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.250/CA/83/2009, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici - Legea nr.188/1999 -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentaDIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI Sprin consilier juridic în baza delegației nr.23182/18.11.2009 și pentru intimata reclamantă - lipsă, avocat în baza delegației de substituire de la dosar din 18.11.2009 emisă de Baroul Maramureș cabinet individual, lipsă fiind intimatulSINDICATUL S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru precum și faptul că intimata reclamantă a depus concluzii scrise, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta recurentei depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar avocațial.
CURTEA DE APEL
ELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.268 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI S.
S -a admis cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de SINDICATUL SM-
S -a anulat Dispoziția nr. 759//03.11.2008 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei noi dispoziții de numire a reclamantei în funcția publică de consilier asistent I treapta 2 de salarizare cu un salariu de 818 lei începând cu data de 03.11.2008.
A obligat pârâta să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând diferența dintre salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective.
S - a respins cererea reclamantei privind anularea răspunsului la procedura prealabilă nr. 30690/23.12.2008.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Reclamanta a fost salariata la.CSM pe baza unui contract de muncă în cadrul serviciului situații de abuz, neglijare, trafic, migrațiune și alte situații de urgență în domeniul asistenței sociale, în funcția de inspector de specialitate III având ultimul salar de încadrare de 807 lei.
Din cartea de munca a reclamantei reiese că aceasta are o vechime in aceiași specialitate, de 8 ani la autoritatea publică pârâtă, iar din fișa postului depusă la dosar rezultă că atribuțiile îndeplinite anterior datei de 03,11,2008 și cele stabilite ulterior acestei date sunt identice.
În martie 2008, reclamanta a absolvit studii superioare de lungă durată, iar în urma perfectării studiilor, salariul i-a fost majorat imediat cu 20% în baza OUG nr. 24/2000.
În luna octombrie 2008, în urma demarării procedurilor de transformare a posturilor din cadrul S M în posturi de funcționari publici, cu consultarea anterioară a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, aceasta a emis Avizul favorabil nr. -/2008 pentru funcțiile publice din cadrul SMc are a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMp rin care s-au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență si Protecția Copilului S
Ca urmare a acestor acte administrative, în baza art. 11 alin. 1 din HG nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor de organizare si dezvoltare a carierei funcționarilor publici, a OG nr. 9/2008 cu modificările ulterioare, art. 31 alin. 1 și 2, art. 62 alin. 4 și 5, art. 111 din Lege nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, prin Dispoziția nr. 759 /03.11.2008, reclamanta a fost numită în funcția publică deconsilier, clasa I, grad profesionaldebutantcu un salariu de baza în cuantum de699 lei.
Prin cererea adresată pârâtei la data de 03.12.2008, reclamata a solicitat pârâtei revocarea dispoziției de numire a acesteia în funcția publică, însă solicitarea reclamantei a fost respinsă de către pârâtă prin adresa nr. 30690 /23.12.2008.
Acest răspuns al autorității publice pârâte a cărei anulare o solicită reclamanta pe cale principală are natura juridică de răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nu reprezintă un act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, deoarece prin acesta nu s-a dat naștere, nu s-a modificat sau nu s-a stins un raport juridic.
Prin urmare, răspunsul la procedura prealabilă nu poate face obiectul unei acțiuni judiciare în contencios administrativ pe cale principală, instanța de contencios administrativ putând anula doar actul administrativ inițial a cărui revocare se solicită prin plângere, în speță doar dispoziția de numire a reclamantei în funcția publică, actul administrativ prin care a luat naștere raportul de serviciu al acesteia.
Astfel fiind instanța a apreciat că cererea reclamantei formulată în sensul anulării răspunsului la plângerea prealabilă este nelegală, motiv pentru care acest capăt de cerere urmează a fi respins prin dispozitiv.
Pe fondul cauzei,coroborând starea de fapt constatată cu dispozițiile legale incidente, instanța de contencios administrativ apreciază ca Dispoziția nr. 759/03.11.2008 emisă de pârâtă este nelegală.
În primul rând, instanța constată că numirea reclamantei în funcția publică s-a făcut după nouă ani de la apariția Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public care prevedea încă de la data intrării sale în vigoare în sarcina autorităților și instituțiilor publice obligația de a transforma posturile de natura contractuală în funcții publice.
Astfel, potrivit art. 111 din acest act normativ, "utoritățile și instituțiile publice care au prevăzute în statele de funcții posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuții dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligația de a stabili funcții publice în condițiile art. 107.
(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioada nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite și avizate ca funcții publice vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional ale funcției publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupa funcții publice în condițiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcțiilor publice în care au fost numite. "
Întrucât posturile contractuale ale angajaților pârâtei nu au fost transformate în funcții publice imediat după apariția legii, urmare a modificărilor legislative repetate care au intervenit în Statutul funcționarilor publici și în sistemul de salarizare al acestora, s-a ajuns la situația în care reclamanta, deși îndeplinea atribuțiile corespunzătoare unei funcții publice de mai mulți ani, urmare a faptului că și-a desăvârșit studiile, (absolvind studii superioare de lungă durată), iar postul său contractual a fost transformat în post cu studii superioare cu salarizare corespunzătoare cu mai puțin de un an înainte de numirea sa in funcția publica, să fie numită în funcția publica de consilier, clasa I, grad profesional debutant, cu un nivel de salarizare cu mult inferior salariul avut anterior, justificat de aplicarea restrictivă a dispozițiilor legale în materia salarizării funcționarilor publici.
Numirea reclamantei într-o funcție publică cu grad profesional dedebutanteste nelegală, întrucât, pe de o parte, în funcția publică cu grad profesional de debutant poate fi numită numai o persoană care ocupa o funcție publică prin concurs și care nu îndeplinește condițiile minime de vechime în specialitate, iar pe de alta parte, și în principal întrucât, cu ocazia transformării posturilor contractuale în funcții publice condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publica.
Acest lucru rezultă în mod expres din prevederile art. 11 din Legea nr. 188/1999: "uncționarii publici sunt debutanți sau definitivi.
Pot fi numite funcționari publici debutanți persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcții publice de grad profesional debutant.
Pot fi numiți funcționari publici definitivi:
a) funcționarii publici debutanți care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege și au obținut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcționarilor publici prin concurs și care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcției publice de minimum 12 luni, 8 luni și, respectiv, 6 luni, în funcție de nivelul studiilor absolvite", din cele ale art. 3 lit. k) si l) din HG nr. 611/2008 cuprinzând Normele privind organizarea si dezvoltarea carierei funcționarilor publici:
"k) stagiu - etapa din cariera funcționarului public stabilită conform legii și cuprinsă între data numirii ca funcționar public debutant, în urma promovării concursului de recrutare, și data numirii ca funcționar public definitiv;
l) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice - experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la domeniul general de absolvire a studiilor potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România", respectiv din dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006.
În acest context, instanța constată că transformarea postului contractual deținut inițial de reclamantă, acela de inspector de specialitate, raportat la perioada de timp în care practic reclamanta a îndeplinit atribuțiile aferente unei funcții publice trebuia să fie pentru o funcție publică cu grad profesional definitiv și nu debutant.
În ce privește clasa funcției publice în care trebuia încadrată reclamanta, instanța constată că, față de studiile absolvite de către aceasta la data transformării postului său contractual în funcție publică, față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici anterior amintit potrivit căruia "condițiile de vechime prevăzute la art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, nu se aplică în cazul funcționarilor publici care au îndeplinit condițiile prevăzute de lege la data numirii în funcția publică", trebuia să fie corespunzătoare studiilor absolvite, respectiv clasa I, potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 188/1999.
Principala problemă de drept intervine în stabilirea gradului profesional de încadrare al reclamantei: asistent, principal sau superior ( art. 15 din Legea nr. 188/1999) având în vedere faptul că situația juridică specială a reclamantei nu mai este reglementată de lege, fiind determinată de imposibilitatea legiuitorului de a prevedea toate situațiile de fapt care pot interveni în legătură cu aplicarea unui act normativ.
În acest caz, instanța constată că instituția publică pârâtă trebuia să recurgă la principiile generale care reglementează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în special, rezultate din dispozițiile Legii privind statutul funcționarilor publici, din actele normative prin care s-au reglementat în mod succesiv drepturile salariale ale acestora și, în lipsa identificării unor principii aplicabile situației juridice a reclamantei, la dispozițiile generale ale Codului muncii sau chiar ale Constituției României.
Astfel, coroborând doar exemplificativ unele prevederi exprese ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, respectiv:
- art. 63 -"În carieră, funcționarul public poate promova în funcția publică și poate avansa în treptele de salarizare, în condițiile legii. Promovarea în clasa, promovarea în grade profesionale și avansarea în trepte de salarizare nu sunt condiționate de existenta unui post vacant."
- art. 65"(3) Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat, în condițiile legii, în vederea promovării rapide în funcția publică.
- art. 68 - "(1) În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii
(2) Promovarea în condițiile alin. (1) se face prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării examenului", cu prevederile cuprinse în OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale a funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare:
- art. 6. - " (3) Funcționarii publici promovați pe o funcție publică de execuție de un grad profesional superior celui deținut beneficiază de salariile de bază prevăzute în anexele la prezenta ordonanță, pentru gradul profesional în care promovează, la treapta 3 de salarizare.Dacă funcționarul public are un salariu de bază mai M decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioară care asigura o creștere salarială."
- art. 9 - "(3) Funcționarii publici care absolvă o formă de învățământ superior de lungă sau de scurtă durată, încadrați pe funcții publice cu nivel de studii inferior, se numesc, prin examen, într-o funcție publică de execuție, un grad profesional și o treaptă de salarizare care să le asigure acestora o creștere de până la 20% a salariului de bază avut anterior. Examenul se organizează de autoritatea sau de instituția publică în care își desfășoară activitatea funcționarul public, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.n cazul în care, după aplicarea procentului de 20%, salariul de bază astfel stabilit se situează sub nivelul prevăzut pentru gradul profesional asistent, treapta de salarizare 3, se va acorda salariul de bază de la acest nivel."
- art. 37. - "(3) funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariu efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută"
- art. 40 " funcționarii publici care la data de 31 decembrie 2006 au salariul de baza mai M decât salariul de bază stabilit potrivit prezentei ordonanțe își păstrează salariul de bază avut", se constată ca legislația specifică funcționarilor publici încurajează perfecționarea profesională sub orice formă a funcționarilor publici prin crearea unor mecanisme derogatorii de promovare a celor care au absolvit studii superioare și prin asigurarea unei salarizări corespunzătoare noului statut social dobândit de funcționarul public.
În aceste împrejurări, reținând faptul că reclamanta a fost numită în funcția publică într-o altă modalitate decât concursul sau promovarea - prin transformarea postului său contractual în funcție publică și principiile cuprinse în dreptul muncii, în special pe cel al drepturilor salariale câștigate, al nediscriminării, autoritatea publică pârâtă, trebuia și putea fără să încalce în acest mod legea în general, să asigure încadrarea reclamantei într-un grad profesional care să îi asigure o salarizare cel puțin egală cu cea avută înainte de transformarea postului contractual în funcție publică.
În speță, instanța constată că, pentru asigurarea unei salarizări cel puțin egale cu cea avuta anterior numirii în funcția publică, în acord cu dispozițiile legale privind salariul minim ce se poate stabili unei persoane cu studii superioare, în conformitate cu Anexa 4 lit. B pct. 1 poziția opt din OG nr. 6/2007, reclamanta trebuia numită în funcția publică de consilier asistent, clasa I, treapta 2 de salarizare, cu un salariu de 818 lei.
Față de cele de mai sus, instanța constată caracterul nelegal al dispoziției de numire a reclamantei în funcția publică contestată prin prezenta acțiune în contencios administrativ motiv pentru care în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d) proc.civ, art. 1, 8,10,18 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 49 si urm. proc.civ. urmează să admită acțiunea reclamantei înaintată în acest sens și cererea de intervenție formulată în interesul acesteia de Sindicatul și să dispună anularea acesteia.
Având în vedere faptul că reclamanta își poate desfășura în continuare activitatea în cadrul autorității publice pârâte doar în calitate de funcționar public și doar în condițiile existentei unui act administrativ de numire a acesteia în funcția publică, instanța, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 urmează să admită cererea reclamantei formulată în sensul obligării pârâtei să emită o nouă dispoziție de numire a reclamantei corespunzător încadrării și salarizării anterior stabilite începând cu data de 03.11.2008, data de la care reclamantei i-au încetat raporturile contractuale și și-a desfășurat activitatea în calitate de funcționar public.
De asemenea, constatând că începând cu data numirii eronate în funcția publică, reclamanta a suferit un prejudiciu material cert constând în diferența de salar inițial stabilită și achitată și cea legal cuvenită, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 998.civ. instanța urmează să oblige pârâta să plătească reclamantei aceste drepturi salariale, la valoarea actualizată a acestora de la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S M, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, se arată că hotărârea atacată este criticabilă din mai multe puncte de vedere, care de fapt constituie și motivele de recurs.
Principalul motiv de recurs, prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, este faptul că hotărârea pronunțată în cauză este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Dispoziția nr.759/03.11.2008, prin care reclamanta a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional debutant în cadrul serviciului de intervenție pentru situații de abuz, neglijare, migrațiune, trafic și alte situații de urgență în domeniul asistenței sociale s-a emis în opinia recurentei, în condiții de legalitate.
La data de 13.10.2008, în conformitate cu prevederile art.111 și 112 alin.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a emis avizul favorabil nr.-/2008 pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Prin Hotărârea nr.173/20.10.2008 a Consiliului Județean SMs -au stabilit funcțiile publice și s-a aprobat organigrama, statele de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S
Ca urmare a acestor acte administrative, s-a emis pentru fiecare persoană a cărui post a fost stabilit ca fiind funcție publică, inclusiv pentru reclamantă, o dispoziție de numire. Prin această dispoziție, fiecărui funcționar public i s-a stabilit salariul de bază care era prevăzut într-un act normativ, respectiv în nr.OG6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, și pentru acordarea unor creșteri salariale pentru funcționarii publici în anul 2008. În acest sens, numită fiind în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional debutant, reclamantei i s-a stabilit salariul de bază prevăzut în anexa nr.3 cap.B pct.1 din nr.OG6/2007, respectiv acela de 699 lei.
Consideră că nu poate să îi stabilească alt salariu de bază reclamantei, ci numai cel prevăzut de lege, cum de altfel a și făcut.
În opinia sa, motivele invocate de instanța de fond în ce privește anularea Dispoziției nr.745/03.11.2008, nu pot fi reținute ca fiind legale.
În concluzie, în ce privește anularea Dispoziției nr.759/03.11.2008, apreciază că aceasta trebuie menținută, deoarece a fost emisă în condiții de legalitate și cu respectarea art.54 din Legea nr.188/1999 ce reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcție publică, în special condițiile minime de vechime în specialitatea studiilor absolvite.
În ce privește obligarea recurentei la eliberarea unei noi dispoziții prin care aceasta să fie trecută într-o funcție publică corespunzătoare care să-i asigure echivalarea salariului de bază cu care a fost încadrată înainte de numirea în aceasta funcție, apreciază că nu poate fi admisă.
Arată recurenta că, noua reîncadrare nu încalcă în mod vădit legea și nu s-a făcut în condiții de nelegalitate, ci dimpotrivă s-au respectat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, deoarece odată cu numirea în funcția publică raportul de muncă existent, în baza unui contract individual de muncă, a încetat, și astfel a început un nou raport juridic respectiv cel de serviciu, căruia i se aplică o altă legislație (în speță cea a funcționarilor publici).
Astfel, actul administrativ emis de recurentă, respectiv dispoziția nr.759 /03.11.2008, pe care reclamanta îl apreciază ca fiind nelegal emis diminuându-i astfel drepturile salariale, s-a emis în condiții de legalitate, respectându-se prevederile Legii nr.188/1999, mai exact cele stabilite în art.54, și având în vedere condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei și gradului profesional al funcției publice.
Pe de altă parte, în mod paradoxal, prevederile legii sunt lacunare în ce privește echivalarea salariului odată cu trecerea de la raportul de muncă la raportul de serviciu, însă legea trebuie aplicată întocmai indiferent dacă ea este bună sau rea.
Este adevărat că, față de salariul de bază al reclamantei avut anterior numirii în funcția publică era mai M față de cel actual, însă apreciază că numirea în funcția publică a fost făcută și cu acordul reclamantei.
În ce privește plata diferențelor salariale cuvenite pe perioada 03.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ reprezentând salariul încasat și cel legal cuvenit la valoarea actualizată de la data plății efective, apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere și consideră că el trebuie respins ca urmare a respingerii celorlalte capete de cerere. În cazul în care instanța de recurs va constata că, Dispoziția nr.759/03.11.2008 prin care reclamanta a fost numită în funcție publică s-a emis în condiții de legalitate, în consecință recurenta nu va datora aceste sume reclamantei.
În drept a invocat prevederile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, precum și celelalte acte normative invocate.
Intimata prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, arătând ca hotărârea atacată este legala si temeinică deoarece recurenta pârâtă la transformarea postului său contractual și numirea ca funcționar public trebuia să păstreze acele drepturi salariale pe care le-a avut anterior s-au chiar să-i acorde o creștere salarială. Acest nou salariu ce i s-a stabilit reprezintă nu numai o retrogradare cât și o încălcare a drepturilor salariale câștigate pe parcursul timpului în instituție. Drept urmare în mod corect prima instanță a dispus obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții prin care să fie numită intr-o funcție publică corespunzătoare care sa-i asigure echivalarea salariului avut anterior, cât și plata diferențelor salariale aferente.
Intimatul Sindicatul S-M nu a depus întâmpinare și nici nu s-a înfățișat la dezbateri.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.759/03.11.2008 a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S M, reclamanta intimată a fost numită în funcția publică de consilier, clasa I, gradul profesional debutant,în cadrul serviciului de intervenție pentru situații de abuz, neglijare, migrațiune, trafic și alte situații de urgență în domeniul asistenței sociale, începând cu data de 3.11.2008 pe durată nedeterminată, stabilindu-i-se un salariu de bază în cuantum de 699 lei.
Încadrarea reclamantei intimate la gradul profesional "debutant" și stabilirea unui salariu de bază mai mic decât cel avut anterior numirii în funcție publică se fundamentează pe o interpretare strict literală a textelor de lege aplicabile cauzei, fără a fi luate în considerare principii de bază cuprinse în dreptul muncii, care sunt aplicabile conform art.117 din Legea nr.188/1999 și funcționarilor publici.
Astfel, după cum în mod judicios a reținut prima instanță, nu au fost respectate principiile drepturilor câștigate, a nediscriminării, al egalității de tratament și al dreptului la o plată egală pentru o muncă egală.
Conform art.111 alin.3 din Legea nr.1888/1999 "persoanele încadrate cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată de natură contractuală, care au fost stabilite și avizate ca funcții publice, vor fi numite în funcții publice de execuție dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art.54 și condițiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei gradului profesional al funcției publice".
Una din condițiile prevăzute de art.54 se referă la vechimea în specialitatea studiilor, iar dispozițiile art.57 lit. a din Legea nr.188/1999 prevede o vechime de 1 an în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice pentru ocuparea funcției publice de execuție de grad profesional asistent clasa
Din cartea de muncă depusă la dosarul primei instanțe, rezultă că reclamanta intimată a fost salariata instituției recurente pe baza unui contract de muncă, în cadrul -Serviciul Monitorizare, Strategii, Proiecte,ca inspector de specialitate, având ca ultim salariu de încadrare suma de 1254 lei, având o vechime de peste 6 ani în aceeași specialitate. În cartea de muncă, întocmită anterior pe seama reclamantei intimate, s-a consemnat vechimea în specialitate pe care aceasta a dobândit-o de-a lungul anilor, de 6 ani la autoritatea publică recurentă din care aproape 5 ani a îndeplinit o funcție salarizată corespunzător studiilor superioare de lungă durată absolvite în 2008, iar din fișa postului a rezultat că atribuțiile stabilite ulterior numirii sunt identice cu cele avute anterior.
Dispozițiile art.57 lit.a din Legea nr.188/1999 nu au fost avute în vedere de către recurentă la încadrarea reclamantei în funcția publică, apreciindu-se în mod greșit de către aceasta că reclamanta nu avea vechimea necesară în specialitatea studiilor absolvite, cu referire strictă doar la vechimea dobândită după absolvirea învățământului superior (2008) și interpretându-se astfel eronat dispozițiile art.111 alin.3 din lege.
Ori, este inadmisibil ca prin interpretarea literală a textului legal să se ajungă la situații aberante, în care să fie ignorate condițiile concrete în care reclamanta și-a desfășurat activitatea, aceasta prestând aceeași muncă și în aceeași specialitate, cu aceleași atribuții ca și cea pe care o va desfășura după numirea în funcție. Chiar instituția recurentă în fișele postului întocmite anterior, i-a recunoscut reclamantei activitatea desfășurată ca fiind vechime în specialitate pentru toată perioada în care a fost angajată, fiind inechitabil și nelegal ca ulterior, la momentul transformării postului să-i fie recunoscută ca vechime în specialitate doar perioada scursă după absolvirea studiilor superioare.
Aceste argumente ale recurentei, în sensul nerecunoașterii vechimii necesare în specialitate pentru întreaga perioadă în care reclamanta a desfășurat aceeași activitate și raportarea doar la perioada ulterioară absolvirii studiilor superioare, nu pot fi primite deoarece potrivit art.3 lit.e) din nr.HG611/2008, vechimea în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice reprezintă experiența dobândită în temeiul unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau ca profesie liberală, demonstrată cu documente corespunzătoare de către persoana care a desfășurat o activitate într-o funcție de specialitate corespunzătoare profesiei sau specializării sale, prin raportare la documentul general de absolvire a studiilor, potrivit nivelurilor de organizare a învățământului în România.
Cât privește stabilirea funcțiilor publice pentru recurentă ca urmare a transformării posturilor contractuale, instanța de recurs constată că, avizul dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici a fost acordat ca urmare a solicitării acestuia de către recurentă prin adresa nr.23092/2008, iar hotărârea nr.173/2008 adoptată de Consiliul Județean SMa avut la bază și raportul de specialitate nr.23093/2008 al recurentei.
Prin urmare, funcțiile publice cuprinse în organigrama aprobată prin hotărârea nr.173/2008 au fost stabilite în principal de către recurentă și nu de către și nici de către Consiliul Județean S M, care doar le-a avizat, respectiv aprobat, pentru a se putea face numirea pe aceste funcții.
De asemenea, prima instanță a dispus în mod legal obligarea pârâtei să plătească reclamantei diferențele salariale cuvenite pe perioada 3.11.2008 și până la emiterea noului act administrativ, reprezentând diferența dintre salariul încasat de aceasta de la numirea în funcția publică și cel care i s-ar fi cuvenit prin încadrarea în funcția publică de consilier superior, clasa I, treapta 3 de salarizare.
Cu privire la cererea intimatei reclamante de stabilire a unui alt salariu de încadrare decât cel stabilit prin sentința recurată instanța de recurs reține ca această solicitare nu poate fii avută în vedere deoarece reclamanta nu a declarat recurs în cauza și drept urmare nu poate solicita modificarea hotărârii pronunțate de prima instanță. Conform prev. art. 316 raportat la art. 295 alin 1.C instanța va verifica, în limitele cererii de apel ori recurs, stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de prima instanță.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs reținând că motivele de recurs invocate în cauză sunt nefondate, va dispune respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate a sentinței atacate, ca legală și temeinică.
În baza art.274 cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească reclamantei intimate 780 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S - cu sediul în SMs tr. - nr.18, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M, BD.-, - 25,.9 județul S M și intimatul intervenient SINDICATUL S M 25 Octombrie nr.1 jud. S împotriva sentinței nr.268/CA din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 780 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOC ABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 26.11.2009
.fond.
Tehnored. 5 ex.
În 2.12.2009.
3 com.
-recurenta pârâtă -DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI A JUDEȚULUI S-S M str. - nr.18
-intimata reclamantă-S M, BD.-, - 25,.9
- intimatul intervenient-SINDICATUL SME. 25 Octombrie nr.1
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
