Contestaţie la executare. Decizia nr. 147/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 3977/107/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 147/R/2014
Ședința publică de la 16 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător D. C.
Judecător A. C. P.- Președinte Secție
Grefier S. A.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea D. B.-AJFP M. împotriva Deciziei nr.131/R/2014 din 26.06.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. M. C. SRL TG. M. și P. MUN. TÂRGU M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că:
La data de 15.10.2014 intimata S.C. M.T.S. C. S.R.L. a depus la dosar concluzii scrise și concluzii scrise suplimentare, iar la data de 16.10.2014 a depus la dosar concluzii scrise suplimentare nr.3 și înscrisuri justificative privind cheltuielile de judecată solicitate.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data 09.10.2014, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu M. sub dosar nr._ contestatoarea S.C. M. C. SRL TG. M. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și terțul poprit P. Municipiului Targu M. a formulat contestație la poprire solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:
- anularea popririi înființate asupra sumelor de bani datorate de M. Târgu M. – prin primar D. E. până la concurența sumei de 899.794 ron, precum și a tuturor actelor de executare silită întocmite în dosarul execuțional al D.G.F.P – A.N.A.F. Tg M. – Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice nr. 7 din 08.10.2007,
- obligarea acestora la suportarea daunelor interese aduse firmei contestatoare,
- obligarea acestora în solidar la suportarea cheltuielilor de judecată.
În fapt contestatoarea a arătat că intimații s-au solidarizat în mod repetat fie la lichidarea judiciară a firmei, fie la lichidarea conturilor acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art. 399 alin. 1 Cod. proc. civ. și art. 274 Cod. proc. civ.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: extras de cont, adresa de înființare a popririi nr. 7/8.10.2007 (f. 3-6).
Cererea a fost legal timbrată (f. 58).
Prin întâmpinarea depusă de intimata D.G.F.P M. – A.F.P. Târgu M. a invocat excepția tardivității contestației la executare și excepția conexității, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca nefondată și în consecință menținerea adresei de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007 și a actelor de executare silită emise de organul fiscal împotriva contestatoarei ca temeinice și legale și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Cu privire la excepția tardivității intimata a solicitat admiterea acesteia întrucât contestatoarea a luat cunoștință despre începerea executării silite cu ocazia comunicării adresei de înființare a popririi nr. 7/08.10.2007 emisă de AFP Tg. M., apreciind că se impune respingerea contestației ca tardiv formulată, aceasta fiind promovată după 4 ani de zile data comunicării actului de executare contestat.
Pe fondul cauzei intimata a arătat că, urmare a neîndeplinirii de către debitoare a obligației de a plăti la scadență datoriile fiscale restante, organul de executare a emis în perioada 2006-2007 titluri executorii în sumă totală de 899.794 lei, cuprinse și în Adresa de înființare a popririi terți nr. 7/08.10.2007, comunicată Primăriei Municipiului Târgu M., B. O. T. T. și debitoarei. Această adresă de poprire terți împreună cu titlurile executorii a fost comunicată B. O. T. T. prin adresa nr._/30.11.2007, care constituie cerere de participare la distribuirea sumei poprite.
Având în vedere că, ulterior emiterii adresei de înființare a popririi terți, debitoarea a depus la organul fiscal declarații și deconturi de TVA prin care a diminuat obligațiile fiscale declarate inițial și organul fiscal a recalculat obligațiile fiscale accesorii stabilite inițial în sarcina debitorului, în sensul diminuării acestora.
Astfel, obligațiile fiscale inițiale ale debitoarei datorate bugetului general consolidat s-au diminuat de la suma de 899.794 lei la suma de 517.476 lei, iar organul fiscal a procedat la actualizarea sumelor înscrise inițial în titlurile executorii cuprinse în Adresa de înființare a popririi terți nr. 7/08.10.2007, în vederea comunicării modificărilor intervenite, către părțile interesate, respectiv debitor, terți poprit și executor judecătoresc.
În data de 17.01.2008 AFP Tg M. dând curs adreselor emise de B. O. T. T. a comunicat acestuia valoarea creanței datorate de către societatea contestatoare existentă în evidența fiscală, în sumă totală de 517.476 lei. Tot la această dată B. O. a întocmit procesul – verbal de distribuire a sumelor.
Intimata a apreciat că anularea titlurilor executorii ca formă de executare nu înseamnă și anularea titlurilor de creanță (declarațiile de impozite și taxe ale debitorului), iar în speța de față titlurile de creanță nu au fost anulate prin nici o hotărâre judecătorească, ele existând și astăzi atât în evidența contabilă a debitoarei, cât și în evidența fiscală a organului de executare, fiind stinse parțial cu suma de 512.730 lei, încasate ca urmare a măsurilor de executare silită poprire terți întreprinse de executorul judecătoresc O. T. T..
Totodată intimata a considerat că în prezenta cauză nu se pune problema încetării executării silite deoarece înainte de data încasării sumei de 512.730 lei, prin executare silită de la B. O., obligațiile fiscale restante ale debitorului ., în sumă de 517.476 lei, nu au fost stinse.
În probațiune au fost depuse la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: adresa nr._, adresa de înființare a popririi nr. 8/08.10.2007, adresa nr._, adresa nr. 2925, procesul verbal încheiat la data de 17.01.2008, adresa nr._, cererile de renunțare la judecată formulate de către contestatoare, adresa nr._ (f. 35 -49).
Prin Încheierea Civilă nr. 4429/14.05.2013 Judecătoria Târgu M. a constatat că potrivit adresei Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea prezentei pricini la Judecătoria A. I., păstrându-se actele îndeplinite, a dispus trimiterea dosarului nr._ Judecătoriei Alba Iulia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 28.05.2013 sub dosar nr._ .
Prin Sentința Civila nr. 3376/2013, pronunțata in cauză, Judecătoria A. I. a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea S.C. M.T.S. C. SRL, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și terțul poprit P. MUNICIPIULUI TÂRGU M. și a anulat adresa de înființare a popririi nr. 7/8.10.2007 și actele subsecvente acesteia.
Astfel, instanța de fond a reținut că, din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă numărul dosarului de executare silită al intimatei în care a fost emisă adresa de înființare a popririi menționate și faptul comunicării acesteia către debitoare - contestatoarea din prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 379 Cod procedură civilă (vechi) în vigoare la data emiterii actului de executare contestat în prezenta cauză nici o urmărire silită nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Verificând prin prisma prevederilor legale menționate caracterul cert al creanțelor menționate în adresa de înființare a popririi nr. 7/08.10.2007 instanța a constatat faptul că cerința legală nu este întrunită.
Relevant sub acest aspect este faptul că însăși intimata – creditoare, care a înțeles să formuleze inițial cerere de participare la distribuirea sumelor de bani consemnate la dispoziția executorului judecătoresc O. T. T.( fila 163) cu suma de 889.794 lei, sumă ce este menționată în adresa de înființare a popririi, revine la data de 17.01.2008( fila 164) prin adresa nr. 2925/17.01.2008 ( fila 164) și comunică faptul că . Târgu M., figurează cu un debit mult redus la suma de 517.476 lei, sumă cu privire la care se precizează că a fost stabilită ca urmare a depunerii de către acesta din urmă a unor declarații inițiale și rectificative. În cuprinsul aceleiași adrese se face mențiune că se anexează titlurile executorii aferente creanței de 517.476 lei.
În schimb la dosarul prezentei cauze asemenea titluri executorii, nu au fost depuse și nici nu se face referire la existența acestora în cuprinsul întâmpinării depuse de către intimata D.G.F.P M..
D. prin adresa nr._ din 20.05.2008, ulterior momentului în care în dosarul execuțional nr. 55/E/2007 al executorului judecătoresc O. T. T. s-a procedat la distribuția sumelor de bani poprite din contul debitoarei( f.218) a fost comunicat contestatoarei modul de stingere a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina acesteia fără a fi indicate însă titlurile executorii prin care au fost individualizate respectivele obligații.
Un alt aspect pe care prima instanța l-a avut in vedere pentru a constata faptul că, în privința creanței ce se tinde a se pune în executare silită prin adresa de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007, nu este îndeplinită cerința caracterului cert, este acela că o parte din titlurile executorii menționate în cuprinsul acesteia au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
În acest sens, este de observat că luând act de această împrejurare prin decizia nr._ din 15.03.2013 ( f.181) intimata D.G. F. P: Târgu – M. – A.F.P. Târgu M. a procedat la încetarea executării silite împotriva contestatoarei și la punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești irevocabile prin care s-a dispus anularea unora dintre actele de executare silită întreprinse împotriva contestatoarei și a unor titluri executorii între care 98-106/28.09.2007, 250-260/28.09.2007, ce figurează în adresa de înființare a popririi contestate în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. BRASOV- AJFP M., solicitând modificarea sentinței supuse criticii, cu consecința în principal, de admitere a excepției tardivității formulării contestației, iar în subsidiar, de respingere a contestației la executare, ca neîntemeiată.
Criticile aduse de către recurentă hotărârii pronunțate vizau faptul că instanța de fond, în considerentele hotărârii criticate, nu face referire decât la faptul ca recurenta prin apărările formulate a înțeles să invoce excepția tardivității, nefiind expusă o analiza a acestei excepții, respectiv un motiv care fi determinat admiterea sau respingerea ei.
Relativ la aspectele reținute de către instanța de fond în adoptarea soluției pe care a criticat-o, în ceea ce privește fondul cauzei, a înțeles să reitereze aspectele expuse si in cuprinsul apărărilor formulate la dosarul de fond, cu atât mai mult cu cât susținerile organului de executare materializate în adresa nr._/20.09.2012, care au stat la baza formulării apărărilor în fața instanței de fond, au fost menținute de către acesta, astfel cum rezultă din adresa nr. 6339/_/18.02.2014 emisă de serviciul colectare executare silită din cadrul recurentei.
Totodată, a reiterat și faptul ca societatea a formulat mai multe contestații la executare împotriva procesului verbal de distribuire din 17.01.2008, emis De B. O. T. T., in dosarul executional nr. 55/e/2007, care au fost respinse cu consecința menținerii procesului verbal de distribuire.
Raportat la acest aspect, a arătat că in dosarele Judecătoriei Tg. M. nr._ si respectiv nr._, societatea a formulat cerere de renunțare la judecată.
Prin întâmpinarea formulată, contestatoarea intimata S.C. " M.T.S. C. " S.R.L. a solicitat respingerea excepției tardivității ridicata prin recursul promovat cu privire la contestația formulata, aceasta fiind nefondată; respingerea recursului promovat ca nefondat, reținând că in aprecierea intimatei soluția instanței de fond este ferita de orice critică; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cai de atac.
Chestiunea tardivității ridicată de recurentă a făcut obiect de analiza in fata instanței de fond si, in acest context s-a pus chiar problema emiterii mai multor adrese către recurenta pentru a aduce lămuriri si explicații cu privire la momentul la care adresa de înființare a popririi ar fi fost comunicată, lucru pe care recurenta nu numai ca nu l-a lămurit ci, dimpotrivă a depus instanței o . înscrisuri din care rezulta ca a făcut o asemenea comunicare, dar nu cu intimata ci, cu Mun. Tg-M. .
Aceasta problema a tardivității formulării acestei contestații a fost invocata de la început de către intimata, insa chestiunea a fost tranșată fără echivoc – cu concursul recurentei. Prin încheierea din data de 09.07.2013 instanța a solicitat recurentei să își spună punctul de vedere cu privire la excepția pe care ea însăși o invocase, prin care solicita instanței sa se constate depunerea tardiva a contestației la executare, respectiv cu trimitere la contestarea adresei de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007.
Răspunsul a parvenit abia pentru termenul din 01.10.2013, explicațiile oferite de recurenta fiind implicite dar și explicite în același timp – nu există nicio dovadă de comunicare a acestui act de executare silită.
De altfel recurenta nu intră in detalii cu privire la acest subiect, limitându-se a invoca doar excepția, fără a explicita in vreun fel considerentele pentru care, la o distanta de o jumătate de an, instanța de recurs ar trebui sa aibă o alta părere fata de aceasta excepție invocata.
Actele de executare silita fiscale emise anterior lui septembrie 2007 dar anulate atât înainte, cât și după acest moment ( pentru ca soluțiile s-au pronunțat la un moment pe care intimata nu avea cum sa-l determine ) însumau 1.229.383 lei, toate aceste acte de executare silita fiscale datând anterior anului 2006-2007.
Pentru a învedera instanței de recurs in esență ce a stat in realitate ia temelia problemelor apărute între intimată și recurentă, trebuie spus foarte clar ca titlul de creanța de la care s-a pornit l-au reprezentat obligațiile fiscale, cataloagele ca fiind impozite, TVA, alte taxe, iar mai apoi accesorii, dobânzi, penalități etc. au fost calculate pornind de la procesul verbal al gărzii financiare M. nr. 4539 din 24.01.2003 prin care s-a stabilit faptul că intimata ar datora bugetului de stat o sumă de 1._ lei cu titlu de debit, la care au adăugat 3,_ lei compusa din TVA, majorări de întârziere si dobânzi aferente TVA, penalități de întârziere datorate pentru neplata TVA, impozit pe profit, majorări si penalități de întârziere aferente neplății impozitului pe profit.
Aceste sume au fost înregistrate de D.G.F.P. M. in fisa fiscala a societății adăugând ca ... " bonus " si suma de_ lei cu titlu de majorări la impozitul pe profit, rezultând astfel un total imputat subscrisei de 4._ lei.
Acest proces verbal l-a contestat in fata D.G.F.P. M., contestație înregistrata sub nr. 3311 din data de 13.02.2003, aceasta instituție respingându-i contestația prin decizia nr. 246 din 06.02.2004.
S-a adresat instanței de judecata Tribunalul M. - Secția De C. Administrativ care, prin sentința civila nr. 1236 din data de 24.11.2004 pronunțata in dosarul nr. 1378/2004 s-a admis contestația si s-a anulat atât decizia nr. 246 cât si procesul verbal al gărzii financiare M. nr. 4539/2003 exonerând-o de la plata tuturor sumelor cuprinse in acest proces verbal al gărzii financiare.
Este evident că toate aceste sume calculate nejustificat de-a lungul timpului de către intimata nu provin din pretinse debite, respectiv obligații fiscale neachitate ci ele isi au sorgintea in procesul verbal al gărzii financiare M. nr. 4539/2003, pe care intimata l-a preluat ca temei al unor calcule viitoare, motivante altfel, însă care au fost întrerupte de instanțele de judecata prin soluțiile pronunțate si pe care le-a menționat mai sus.
Deliberând prioritar, potrivit art. 137 din Codul de Procedura Civila 1865, asupra excepției lipsei de interes a contestatoarei intimate in susținerea demersului judiciar ce face obiectul prezentului dosar, instanța de control judiciar a respins-o, reținând că in condițiile in care, in conformitate cu adresa de poprire nr. 7/08.10.2007, contestatoarea intimata ar fi avut fata de creditoarea recurenta, la momentul emiterii acesteia, un debit de 899.794 lei, debit redus ulterior de către aceasta din urmă la suma de 517.476 lei si in legătură cu care, s-a dispus irevocabil întoarcerea executării silite pentru suma de 512.730 lei, este pe deplin justificat interesul contestatoarei intimate in exercitarea demersului judiciar din dosar nr. 3509/176/_, întrucât acesta are ca finalitate anularea adresei de poprire nr. 7/08.10.2007 si a tuturor actelor de executare silita întocmite in baza acesteia, demers judiciar in cadrul căruia, urmează a se statua nu numai asupra validității adresei de poprire antementionate ci si asupra efectelor acesteia pentru ceea ce excede sumei de 512.730 lei, suma cu privire la care s-a dispus irevocabil întoarcerea executării in favoarea contestatoarei intimate . .
Referitor la excepția tardivității contestației la executare având ca obiect anularea adresei de poprire nr. 7/08.10.2008 si a tuturor actelor de executare silita întocmite in baza acesteia, înregistrate la data de 11.06.2012, in dosar nr._ al Judecătoriei Târgu M., (data poștei este 06.06.2012), actualmente dosar_, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Asupra acestei excepții, invocată si prin întâmpinarea depusă de creditoarea D. B. AJFP M.- intimata in primul ciclu procesual, (fl.32-34 dosarul primei instanțe), s-a pronunțat prima instanța, in speță Judecătoria A. I., in ședința publica din 01.10.2013, respingând-o, pentru considerentele expuse in Încheierea Ședinței publice din 01.10.2013-fl.342-dosarul primei instanțe.
Aceasta este o încheiere interlocutorie premergătoare, recurabilă o dată cu fondul, potrivit art. 299 alin.1 raportat la art.282 alin.2 din Codul de procedura Civila 1865.
Or, creditoarea recurenta, a declarat recurs doar împotriva Sentinței Civile nr. 3376/29.10.2013, pronunțata de Judecătoria A. I., in dosar nr._, nu si împotriva Încheierii Ședinței publice din 01.10.2013.
Așa fiind, soluționând recursul in limine litis, instanța de control judiciar este ținută să analizeze legalitatea si temeinicia a ceea ce s-a statuat prin Sentința recurată, nr. 3376/29.10.2013, nicidecum a ceea ce s-a statuat prin Încheierea Ședinței Publice din 01.10.2013.
Faptul că după pronunțarea acelei încheieri, cauza a fost repusă pe rol, este lipsit de relevanță, întrucât, pe de o parte, repunerea pe rol s-a făcut nu pentru ca ar fi fost necesare alte lămuriri in cauză, ci, pentru a fi îndeplinita procedura de citare si cu terțul poprit, P. Municipiului Târgu M., (fl.383), iar pe de alta parte, prima instanță nu a revenit asupra excepției tardivității contestației la executare, soluționată la termenul de judecata din 01.10.2013, la termenul de judecata din 29.10.2013, fiind dezbătut doar fondul cauzei. (fl.405)
In acest context, instanța de control judiciar a reținut că creditoarea recurenta, nu poate invoca din nou in recurs, aceeași excepție pe care a invocat-o in fata primei instanțe si asupra căreia aceasta s-a pronuntat, câtă vreme nu a reculat hotărârea, (in spata Încheierea), prin care a fost soluționată aceasta excepție. Pe cale de consecință, această excepție a tardivității contestației la executare, invocată din nou in recurs, nu a fost analizată de instanța de control judiciar.
A accepta contrariul ar echivala atât cu a permite eludarea artificiala a prevederilor art. 299 alin.1 raportat la art.282 alin.2 din Codul de procedura Civila 1865, cât si cu a permite crearea premiselor pronunțării in aceeași cauza si in același dosar, insa in doua cicluri procesuale diferite, a unor hotărâri contradictorii, (aceasta in ipoteza in care excepția ar primi soluții diferite), anume: Încheierea interlocutorie din 01.10.2013, prin care s-a soluționat excepția de către prima instanță, (încheiere care tot hotărâre este si a devenit irevocabilă prin nerecurare), pe de o parte si, decizia pronunțata in calea de atac, pe de alta parte, ambele hotărâri irevocabile, încheierea fiind irevocabila prin nerecurarea ei o data cu fondul, iar decizia fiind irevocabila întrucât este pronunțată in recurs.
Referitor la puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești, pronunțate in dosar nr._/320/2011, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin Sentința Civila nr. 114/13.02.2014, Judecătoria Târgu S. a admis în parte contestația la executare privind întoarcerea executării silite, formulata de contestatoarea ., in contradictoriu cu intimata DGFP –AFP Târgu M., respectiv DGFP B., obligând intimata la restituirea tuturor sumelor executate pana la concurenta sumei de 517.857 lei si la plata dobânzii de referința a BNR, pentru perioada 17.01.2008 si pana la returnarea întregii sume in contul contestatoarei.
Prin Decizia Civila nr. 124/R/06.05.2014, pronunțata in dosar nr._/320/2011, Tribunalul C., modificând doar in parte sentința prin care Judecătoria Târgu S. a admis contestația la executare privind întoarcerea executării silite fomulata de contestatoarea ., a obligat intimata D. Brasov-AJFP M., (fosta DGFP M.), la restituirea către contestatoarea ., a sumei de 512.730 lei si la plata dobânzii legale aferenta acestei sume, calculata de la data de 14.05.2008 si pana la restituirea integrala. (fl. 110, dosar recurs)
Fiind irevocabilă, astfel cum a fost modificata prin Decizia Civila nr. 124/R/06.05.2014, pronunțata in dosar nr._/320/2011, de Tribunalul C., Sentința Civila nr. 114/13.02.2014, pronunțata de Judecătoria Târgu S., se bucură de puterea lucrului judecat, adică de prezumția irefragabila de dreptate si adevăr. Pentru identitate de rațiune, putere de lucru judecat are in cauză si Decizia Civila nr. 124/R/06.05.2014.
Puterea lucrului judecat, conferă hotărârii judecătorești irevocabile, nu numai efectul de a fi opozabila părților in contradictoriu cu care a fost pronunțata dar si acela de a fi obligatorie erga omnes, ceea ce înseamnă că chestiunile de fapt si de drept tranșate prin hotărârea irevocabila, nu pot fi ignorate in cauzele cu care acestea au legătură. In plus, este indiscutabil ca, in puterea lucrului judecat intra nu numai dispozitivul hotărârii, ci si considerentele acesteia in măsura in care, au corespondent in dispozitiv,mai concret in soluția finala.
Altfel spus, in speță, chestiunile de fapt si de drept tranșate prin Sentința Civila nr.114/13.02.2014, pronunțata de Judecătoria Târgu S. in dosar nr._/320/2011, in ceea ce privește caracterul necert al creanței supuse executării silite din partea intimatei D. BRASOV, in baza adresei de înființare a popririi nr.7/8.10.2007, caracter necert fundamentat pe ideea ca au fost anulate, unele titluri executorii cuprinse în adresa de înființare a popririi nr.7/8.10.2007, cat si pe necomunicarea cu contestatoarea –., a modalității si a motivului reducerii sumei a cărei distribuire a solicitat-o intimata creditoare, anume de la 899.794 lei cuprinsă in Adresa de înființare a popririi nr.7/08.10.2007, la suma de 517.476 lei si pe faptul ca nu au fost depuse de către intimata, titluri executorii privind individualizarea obligațiilor, trebuie in mod obligatoriu a fi avute in vedere in soluționarea recursului ce face obiectul prezentului dosar nr._ si deci, a contestației la executare având ca obiect anularea adresei de înființare a popririi nr. 7/08.10.2007, ce a făcut obiectul litigiului dedus judecății in fața primei instanțe in dosar_ .
In consecință, Tribunalul A. a reținut că, in ceea ce privește cuantumul sumei pentru care a fost emisă adresa de înființare a popririi si pentru care aceasta ar fi fost apta sa producă efectele juridice scontate in procedura de executare silita a contestatoarei ., acest cuantum este de 517.476 lei, acesta fiind debitul cu care potrivit adresei nr.2925/17.01.2008, emisa de intimata recurenta D. Brasov- AJFP M., contestatoarea intimata figura in evidentele sale la data de 16.01.2008.
Tribunalul A. a mai reținut si că, in legătură cu aceeași adresă de poprire, nr. 7/08.10.2007 si in baza acesteia, recurenta emitenta nu mai poate emite pretenții asupra patrimoniului contestatoarei intimate, pentru suma de 382.318 lei, ce excede sumei de 517.476 lei, întrucât, astfel cum a fost efectuata, diminuarea voluntara a cuantumului de 899.794 lei, al sumei inițiale pentru care a fost emisa adresa de poprire nr. 7/08.10.2007, este ireversibila, in ceea ce privește efectele acestei adrese de poprire, recurenta nemaiputând reveni asupra acestei diminuări si reactiva adresa de poprire si pentru ceea ce excede sumei de 517.476 lei; pentru noi creanțe asupra patrimoniului contestatoarei intimate, trebuie emise noi titluri executorii si noi adrese de poprire in care acestea sa fie evidențiate titlurile executorii si creanțele aferente.
Cu privire la suma de 512.730 lei, adresa de înființare a popririi si toate actele de executare silita subsecvente acesteia, au devenit lipsite de efect, întrucât, potrivit art. 404/1 din Codul de Procedura Civila 1865, urmare dispunerii irevocabile, a întoarcerii executării silite, in dosar nr._/320/2011, are loc restabilirea situației anterioare efectuării popririi.
Referitor la suma de 4746 lei, s-a reținut că practic, in situația in care se reduce suma pentru care solicitase inițial înființarea popririi, prevalându-se de mai multe titluri executorii, recurenta trebuia să emită o adresa care sa fie din nou înregistrata in evidentele terțului poprit, adresă in care să fie menționate Titlurile executorii care au mai rămas de executat si punctual debitele restante ale contestatoarei aferente lor (in situația diminuării creanței).
Or, in speță, urmare diminuării cuantumului creanței menționate in adresa de poprire nr. 7/2007, nici măcar in adresa nr. 2925/17.01.2008, prin care s-a diminuat la 517.476 lei, cuantumul sumei pentru care s-a solicitat înființarea popririi, nu sunt menționate Titlurile executorii aferente creanței diminuate, făcându-se doar referire la faptul ca ele se anexează adresei respective.
Așa fiind, Tribunalul A. a remarcat faptul că, însăși recurenta, prin întâmpinarea depusa in fața primei instanțe, face vorbire despre ``…titluri executorii actualizate, in valoare totala de 517.476 lei, titluri înscrise si in Adresa de înființare poprire terți nr. 7/08.10.2007 actualizata…``, reiterând aceste referiri si in recurs, (fl.33 dosarul prime instanțe fl.6 recurs), fără insa a depune, nici in fata primei instanțe si nici in recurs, Adresa de înființare poprire terți nr. 7/08.10.2007, actualizata, in care sa se regăsească strict titlurile executorii actualizate, aferente unei creanțe in valoare totala de 517.476 lei.
Instanța de control judiciar nu a primit nici criticile recurentei in conformitate cu care, se impunea reducerea de către prima instanța, in temeiul art. 274 alin.3 din Codul de Procedura Civila 1865, a cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocațial solicitate de contestatoare.
Astfel, avocatul contestatoarei a depus succesiv concluzii scrise si note de ședința, precum si precizări exhaustive la dosarul primei instanțe, făcând corelări cu multiple alte dosare in care contestatoarea s-a judecat sau se judeca cu intimata recurenta, ceea ce presupune o pregătire consecventă si complexă a asistentei juridice acordate contestatoarei in fata primei instanțe. Mai mult, tot cu concursul apărătorului ales, au fost depuse de către contestatoare la dosarul cauzei numeroase înscrisuri, in susținerea apărărilor acesteia fata de executarea sa silita, pentru o suma deloc de ignorat, ci dimpotrivă considerabila, in baza adresei de poprire nr. 07/08.10.2007, a cărei anulare s-a solicitat primei instanțe, adresa emisa inițial pentru suma de 899.794 lei, redusa ulterior la 517.476 lei.
Pentru toate cele ce preced, reținând că este nefondat, in temeiul art. 312 alin.1 din Codul de Procedura Civila 1865, a respins recursul declarat de intimata recurentă D. B. - AJFP M., împotriva Sentinței Civile nr. 3376/2013 pronunțată de Judecătoria A.-I., în dosar nr._ .
A obligat intimata recurentă să plătească intimatei - contestatoare, ., suma de 3.212 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. a formulat, la data de 28.08.2014, contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 131 /R/26.06.2014 pronunțată in dosar nr._ al Tribunalului A., solicitând desființarea hotărârii atacate si in consecință, urmare a rejudecării recursului, să se dispună admiterea recursului formulat de recurentă împotriva Sentinței civile nr. 3376/2013 pronunțata de Judecătoria A. I., in sensul admiterii excepției tardivității formulării contestației, și prin urmare, respingerea contestației la executare, promovata de S.C. M. C. S.R.L.
În motivare se consideră hotărârea atacată ca netemeinică, prin prisma prevederilor art. 318 pct. 1 Cod procedura civila, potrivit căruia contestația poate fi primită si dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat in fond.
Pentru a pronunța o atare soluție, instanța de recurs, in analiza excepției tardivității invocata de către recurentă a reținut faptul că asupra acestei excepții s-a pronunțat prima instanță, in speță Judecătoria A. I., în ședința publică din data de 01.10.2013, respingând-o pentru considerentele expuse în încheierea ședinței publice din data de 01.10.2013 (fila 342 dosarul primei instanțe). Față de acest aspect, instanța de recurs a concluzionat faptul că această încheiere interlocutorie premergătoare, este recurabilă odată cu fondul, potrivit art. 299 alin. 1 raportat la art. 282 alin. 2 din Codul de procedura civilă 1865. Or, instanța de recurs, constatând că recursul a fost formulat doar împotriva Sentinței civile nr. 3376/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, nu și împotriva încheierii ședinței publice din 01.10.2013, a concluzionat că este ținută să analizeze legalitatea si temeinicia a ceea ce s-a statuat prin Sentința recurată, nr. 3376/29.10.2013, nicidecum a ceea ce s-a statuat prin încheierea din data de 01.10.2013, fără a analiza faptul că:
1. încheierea din data de 01.10.2013, nu a fost comunicată cu recurenta concomitent cu Sentința civila nr. 3376/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria A. I. si nici separat;
2. din considerentele Sentinței nr. 3376/29.10.2013 nu reiese faptul că instanța s-a pronunțat asupra excepției tardivității invocată de către intimată, mai mult acest aspect a si fost evidențiat in cuprinsul recursului formulat astfel: "criticile aduse de către subscrisa hotărârii pronunțate vizează faptul că instanța de fond, în considerentele hotărârii criticate, nu face referire decât la faptul că subscrisa prin apărările formulate am înțeles să invocăm excepția tardivității, nefiind expusă o analiza a acestei excepții, respectiv un motiv care ar fi determinat admiterea sau respingerea ei."
3. din informațiile publicate pe site- ul Portalul instanțelor de judecată nu reiese faptul că la data de 01.10.2013 a fost pronunțata încheierea prin care s-a dispus in sensul respingerii excepției tardivității pentru ca cel puțin din acest punct de vedere să existe o informație privire la analiza acestei excepții.
Se menționează că prevederea cuprinsă în art. 318 din codul de procedură civilă potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță, sub motivul că s-a stabilit eronat situa de fapt, practica judiciara si literatura juridica de specialitate arătând foarte clar faptul că prin "greșeală materială" în sensul textului de mai sus, trebi înțeleasă orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța de recurs prin confundarea unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.
Pentru ca o greșeală materială să justifice o contestație în anulare, este necesar ca eroarea să fie substanțială, adică să constea în confundarea sau ignorarea unor împrejurări esențiale, determinante pentru soluția dată prin decizie, în sensul că dacă nu se săvârșea această eroare, instanța nu ar pronunțat hotărârea dată.
Raportat la eroarea menționată anterior, se învederează faptul că aceasta a rezultat ca urmare a faptului ca nu a fost analizat de către instanța de recurs faptul că încheierea din data de 01.10.2013 nu a fost comunicată către recurentă astfel încât să aibă posibilitatea recurarii acesteia odată cu recurarea Sentinței nr. 3376/29.10.2013 pronunțata de Judecătoria A. I..
În ceea ce privește critica recurentei față de soluția de respingere excepției tardivității, se învederează faptul că în analiza aceste excepții instanța de fond s-a raportat la răspunsul dat de intimată solicitării materializată în adresa emisa in dosarul de fond pentru termenul stabilit h data de 01.10.2013.
Pentru o deplină edificare, se arată că prin adresa emisa în dosarul de fond pentru termenul din data de 01.10.2013 s-a solicitat intimatei să comunice instanței de judecată „in mod expres, dacă adresa de înființarea popririi nr. 3045 din data de 11.10.2007 a fost comunicată contestatoarei . Tg. M., iar în caz afirmativ să depuneți dovada în acest sens". În cuprinsul adresei de răspuns, respectiv adresa nr._/30.09.2013, intimata a comunicat instanței de fond faptul că prin adresa nr. 5580/_/27.09.2013 emisă de AJFP M. - Serviciul Colectare Executare Silita Persoane Juridice, s-a subliniat faptul că există emisă de către AJFP M., adresa de înființarea popririi cu nr.3045/11.10.2007. Documentul cu nr. 3045/_/17.10.2007 reprezintă o adresa emisă de către P. Municipiului Tg. M. către AJFP M..
Astfel, având în vedere faptul că obiectul cauzei viza in fapt solicitarea de anulare a adresei de înființarea popririi nr. 7/08.10.2007, se apreciază că analiza excepției tardivității prin raportare la solicitarea instanței de judecată si răspunsul dat de intimată nu putea conduce la o soluție de respingere ti excepției tardivității, întrucât datele solicitate si furnizate totodată, nu priveau adresa de înființarea popririi a cărei anulare a solicitat-o contestatoarea pe calea acțiunii deduse judecații.
În aceeași ordine de idei, se apreciază că solicitarea nu putea fi catalogată decât ca fiind tardivă, întrucât cererea materializată in dosarul pentru anularea adresei de înființarea popririi nr. 7/08.10.2007, a fost înregistrată la Judecătoria Tg. M. la data de 11.06.2012, după aproximativ 7 luni de la data la care aceeași contestatoare a solicitat Judecătoriei Tg. M. întoarcerea executării în dosarul nr._/320/2011 (data introducerii cererii de întoarcere a executării fiind 22.11.2011). Or, in opinia recurentei, se impunea a fi analizată si această ipoteză, cu atât mai mult cu cât o cerere de întoarcere a executării are la bază anularea unor acte de executare efectuate, de care, cel care înaintează o astfel de cerere, se presupune ca are cunoștință, din moment ce înaintează o astfel de cerere de întoarcere a executării silite.
Referitor la termenul in care a promovat prezenta contestație in anulare, învederează ca fiind incidente dispozițiile art. 319 alin. 2 din Codul de procedura civila, contestatoarea luând la cunoștință de conținutul deciziei nr. 131/R/2014 pronunțata la data de 26.06.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului A., la data de 14.08.2014 când aceasta a fost înaintată atașat unei adrese formulată de către contestatoarea ..
În susținerea contestației s-au depus la dosar înscrisuri: copia comunicării Sentinței civile nr. 3376/2013 pronunțata in dosarul nr._ a Judecătoriei Tg. M. si înscrisul înregistrat sub nr._/14.08.2014 care face dovada comunicării Deciziei civile motivată nr. 131/26.05.2014 pronunțată de Tribunalul A., informațiile de pe site-ul Portalul instanțelor de judecata cu referire la dosarul_ al Judecătoriei Alba Iulia.
Intimata S.C. " M.T.S. C. " S.R.L.. Tg.-M. a depus întâmpinare prin care a arătat următoarele:
1. In primul rând, invocă excepția tardivității promovării prezentei contestații in anulare, observând că decizia criticată a fost motivată si dactilografiata la data de 10.07.2014, astfel încât in funcție de momentul comunicării ei cu contestatoarea, se constată că aceasta nu se încadrează in termenul imperativ dispus prin dispozițiile art. 319 alin. 1 teza a doua din c.proc.civ.
In această ordine de idei, se consideră că hotărârile judecătorești pronunțate in cadrul Dosarului nr._ nu sunt hotărâri care sa poată fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silita, această aptitudine având-o doar cele pronunțate in cadrul Dosarului nr. 14._ care s-a judecat la Judecătoria Targu S., respectiv Tribunalul C. si care, a avut ca obiect tocmai întoarcerea executării silite.
Prin urmare, soluțiile pronunțate in Dosarul nr._ nu sunt susceptibile de executare silita si, in consecința termenul de promovare a contestației in anulare este cel de 15 zile de la comunicarea deciziei motivate pronunțate de instanța de recurs.
2. In al doilea rând, se invocă excepția inadmisibilitatii promovării acestei contestații in anulare, observând că in fapt, contestatoarea pune in discuția instanței de față, unele probleme pe care ar fi trebuit să le supună atenției instanței de recurs.
Cum problematica modului de rezolvare a excepției tardivității a fost analizata atât de instanța de fond cât si de instanța de recurs, se apreciază că exacerbarea problemelor pendinte de încheierea interlocutorie din 01.10.2013, numai si numai pentru a justifica o invocare a faptului că instanța de recurs nu ar fi răspuns la toate criticile formulate prin recursul promovat, nu reprezintă altceva decât o falsă problemă dedusa judecații .
Instanța de recurs a analizat in detaliu recursul promovat de contestatoare si, in consecință a constatat in mod corect faptul că, prin acest demers intimata de atunci nu a înțeles sa critice si încheierea din 01.10.2013, astfel încât in mod firesc instanța de recurs a fost ținută, in limine litis, să se pronunțe asupra criticilor efective aduse hotărârii instanței de fond, iar nu si a celor pe care contestatoarea de astăzi le-a avut in vedere, dar a uitat să le menționeze in recursul promovat.
Cum instanța de recurs a fost ținută exclusiv de limitele in care recursul a fost promovat, se apreciază că modul de soluționare a acestei problematici a răspuns riguros exact acestor limite in care instanța a fost investită, neputând aceasta să se substituie in vreun fel manifestării de voința de care contestatoarea de față ar fi trebuit să o manifeste.
Pe de alta parte, in fata instanței de fond contestatoarea din cauza de față a fost citata de mai multe ori cu mențiunea sa-si dovedească prin înscrisuri faptul comunicării Adresei de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007, in mod repetat neconformându-se, iar când s-au conformat . comunicat alte înscrisuri decât cele care ar fi putut lamuri împrejurarea pusă in discuție de instanță.
Este desigur problema contestatoarei cum a înțeles să facă dovada realizării, sau mai degrabă a nerealizării acestei comunicări, însă cert este faptul că nici instanța de fond dar nici cea din recurs nu au fost convinse de susținerile contestatoarei.
Cum recursul promovat de contestatoare a abordat inclusiv această chestiune a pretinsei tardivități a formulării contestației la executare, însă nu sub forma expresă a invocării nelegalitatii ori netemeiniciei încheierii din data de 01.10.2013, se consideră că prezentul demers nu poate fi interpretat altfel decât un recurs la recursul promovat, prin care indirect se critică de ce instanța de recurs, nu a „ ghicit „ mesajul subliminal al recursului, in cadrul căruia, deși nu s-a criticat încheierea din 01.10.2013, totuși o asemenea critică ar fi fost dorită de recurentă să răzbată din demersul promovat. Un asemenea demers evident este unul inadmisibil.
Pe fondul contestației in anulare promovate, se arată că, in fapt nu avem nici o „ eroare materială „ care să impună anularea deciziei pronunțate si, in consecință rejudecarea caii de atac promovate.
Pe calea concluziilor scrise, ca urmare a dezbaterilor purtate in sala de judecata și la momentul punerii concluziilor pe fond, s-au formulat o . precizări privitoare la momentul expedierii prin poștă a contestației la executare ( 22.11.2011 ) Contestatoarea nu cunoștea încă nimic despre adresa de înființare a popririi nr. 7 din 08.10.2007 care încă nu îi fusese comunicata. Aceasta ne-a fost comunicata doar in cadrul Dosarului nr. 14.720/320/211 însuși, odată cu comunicarea întâmpinării formulate in acesta, moment in care evident a si procedat la demararea prezentei contestații la executarea silita.
Prin urmare invocarea excepției tardivității cu care a fi formulat contestația la executarea silita nu poate fi primita in cauză nici măcar dacă o asemenea discuție ar mai putea fi considerată ca prezentând interes in cauză.
Prin urmare tardivitatea invocată, „ pierduta pe drumul „ dintre prima instanța si instanța de recurs, oricum nu ar putea fi susținuta cu succes, apărând cat se poate de clară împrejurarea că o asemenea comunicare a actului de executare silita fiscal nu se poate face.
Pe de altă parte, nici măcar acum, alăturat contestației in anulare nu se face vreo dovada contrarie in acest sens, ceea ce întărește si mai mult convingerea că, in realitate contestatoarea nu poate produce o dovada incontestabilă a comunicării actului contestat.
Solicită obligarea la cheltuieli de judecată, astfel cum sunt dovedite cu înscrisurile alăturate.
În ce privește cererea intimatei . de repunere a cauzei pe rol, formulată prin concluziile scrise depuse la data de 15.10.2014, Tribunalul o va respinge având în vedere faptul că potrivit disp. art.151 Cod pr. civ. 1865, repunerea pe rol se justifică doar în situațiile în care instanța apreciază că se impun noi lămuriri, ceea ce nu este cazul în speța de față, intimata exprimându-și, prin concluziile scrise, punctul de vedere cu privire la toate aspectele menționate în notele de ședință depuse la contestatoare la data de 07.10.2014 și comunicate reprezentantului legal al intimatei în ședința publică din data de 09.10.2014.
Analizând contestația în anulare formulată, Tribunalul reține următoarele:
Contestatoarea a invocat în susținerea cererii sale disp. art. 318 alin. 1 Cod pr. civilă, care prevede că “hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, soluționând recursul, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare sau modificare”.
Primul motiv are în vedere greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor. Astfel, în ce privește teza I a art.318 alin.1, în aplicarea textului de lege, practica judiciară a fost si este consecventă in sensul că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației in anulare, sunt greșeli de fapt si nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale nefiind admisibil să se analizeze justețea soluției pronunțate, tinzându-se la reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, întrucât, in caz contrar, calea de atac a contestației in anulare se transformă in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil .
Față de cele expuse, aspectele invocate vizând faptul că instanța de recurs a reținut că este legal sesizată cu calea de atac exercitată doar împotriva sentinței civile nr.3376/2013, nu și a încheierii de ședință din data de 01.10.2013, nu constituie temei de formulare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi primită numai pentru motivele limitativ prevăzute în textul de lege enunțat si nu pentru că judecata nu ar fi fost bine făcută, această ipoteză excedând, în mod evident, noțiunii de greșeală materială.
Împrejurarea dacă încheierea respectivă trebuia sau nu comunicată contestatoarei nu putea fi supusă analizei instanței de recurs decât în cazul în care intimata creditoare ar fi înțeles să atace și această hotărâre judecătorească prin care a fost soluționată, anterior soluționării fondului cauzei, excepția tardivității formulării contestației la executare.
Așadar, nu se poate susține că decizia atacată în calea extraordinară de atacat este rezultatul unei greșeli materiale, instanța de control judiciar argumentând pentru ce considerente a omis să se pronunțe asupra excepției tardivității contestației, invocată din nou în calea de atac și de ce nu a analizat criticile recurentei creditoare privind incidența sancțiunii tardivității demersului judiciar al debitoarei ..
Ca atare, Tribunalul constată că eroarea materială în care s-ar fi aflat instanța care a soluționat recursul nu există, trimiterea făcută de contestatoare referindu-se la o pretinsă interpretare greșită a normelor legale și a situației de fapt, or aceste aspecte nu se pot valorifica pe calea căii de atac extraordinare a contestației în anulare.
Pronunțându-se in cauza M. vs. România,_/03, la 29 iulie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea si introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui “defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Curtea a reamintit că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățită să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive si irevocabile, obligatorii, si, mai ales, nu in scopul de a obține o rejudecare si o nouă analiză a cauzei. Puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o noua analiză a cauzei. Calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare. Or, in absenta unor circumstanțe excepționale – situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) – acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, ce a intrat in puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației in anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Pentru aceste considerente, Tribunalul reține că motivele invocate de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. nu se încadrează între cele expres și limitativ prevăzute de art. 318 Cod pr. civilă, sens în care contestația în anulare formulată de creditoare va fi respinsă.
Față de disp. art. 274 Cod pr.civ. și întrucât contestatoarea este în culpă procesuală, aceasta va fi obligată să plătească intimatei . suma de 2.371,24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (1860 lei) și c/val. deplasare la instanță a administratorului societății la termenul de judecată din data de 09.10.2014 și termenul de pronunțare din data de 16.10.2014 ( 511,24 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere a cauzei pe rol.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. împotriva deciziei nr. 131/R/2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele . și P. Mun. Târgu M..
Obligă contestatoarea să plătească intimatei . suma de 2.371,24 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,16.10.2014
Președinte, C. C. | Judecător, D. C. | Judecător, A. C. P. - Președinte Secție |
Grefier, S. A. |
Red./Tehnored. CC/2 ex./14.11.2014
Jud. recurs: A. B., F. C., P. M.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1538/2014. Tribunalul... → |
|---|
