Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2014/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 13-05-2014 în dosarul nr. 4401/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ_ /2014
Ședința publică de la 13 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C.
Grefier: V. L.
Pe rol se află acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., respectiv succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare a cauzei cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 15.04.2014 expertul contabil T. A. a depus la dosar o declarație de incompatibilitate în efectuarea expertizei încuviințată de instanță, motivată de faptul că soțul acesteia este dir3ecftor executiv adjunct la AJFP A..
Având în vedere că potrivit încheierii de ședință de la termenul din 1.04.2014 reclamanta avea obligația să depună la dosar dovada achitării onorariului provizoriu pentru expertul contabil desemnat T. A., și nu s-a conformat acestei dispoziții, constată că potrivit art. 262 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, reclamanta este decăzută din proba cu expertiză contabilă specialitatea fiscalitate și că nu mai sunt alte cereri în probatoriu.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță în dosarul nr._ la data de 20.08.2013, reclamanta ., prin administratorul social P. N., în temeiul art. 218 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. (n. red. întrucât potrivit OUG nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013, pârâta din acțiunea inițială este Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A., a fost citată în cauză pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.), solicitând:
1. Anularea Deciziei nr. 16/18.02.2013 emisă de pârâtă, prin care aceasta a respins contestația administrativă formulată de către reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. J-AB 7 din 29.11.2012 și a Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5 din 29.11.2012;
2. Anularea în tot a Deciziei de impunere nr. J-AB 7 din 29.11.2012 și a Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5 din 29.11.2012, întrucât acestea au fost întocmite fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv nu sunt temeinice și legale în ceea ce privește:
a) stabilirea în mod nelegal în sarcina societății a sumei de 49.780 lei, cu titlu de accize, stabilit ca urmare a inspecției fiscale desfășurată pentru perioada 1.10._10;
b) stabilirea în mod nelegal în sarcina societății a accesoriilor aferente debitului principal menționat la punctul (a) de mai sus in suma de 78.063 lei dobânzi/majorări de întârziere și 7.468 lei penalități de "întârziere;
3. Urmare a anulării în tot a Deciziei de impunere nr. J-AB 7 din 29.11.2012 și a Raportul de inspecție fiscală nr. J. 5 din 29.11.2012, să se dispună exonerarea societății reclamante de la:
- plata sumei 49.780 lei cu titlu de accize stabilit ca urmare a inspecției fiscale desfășurată pentru perioada 1.10._10.
- plata sumei 78.063 lei dobânzi/majorări de întârziere si 7.468 lei penalități de întârziere stabilit ca urmare a inspecției fiscale desfășurată pentru perioada 1.10._10.
În motivarea acțiunii, arată reclamanta că:
În baza Avizului nr.4662/10.10.2011, Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale A. a efectuat o inspecție fiscală a societății având ca obiect: A) Verificarea ansamblului declarațiilor fiscale și/sau operațiunilor relevante pentru inspecția fiscala pentru: Accize pentru gaz petrolier lichefiat în perioada 1.01._10; B) Verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.
Ca urmare a desfășurării inspecției fiscale supusă prezentei Contestații, organele de inspecție fiscală au emis Decizia de impunere nr. J-AB 7/29.11.2012 (denumită în continuare Decizia), prin care au stabilit în sarcina societății: suma de 49.780 lei, cu titlu de accize, stabilit ca urmare a inspecției fiscale desfășurată pentru perioada 1.10._10; suma de 78.063 lei dobânzi/majorări de întârziere și 7.468 lei penalități de întârziere.
Aceste constatări au fost cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5 din 29.11.2012 și anexele acestuia.
Concluziile Deciziei de impunere și ale Raportului de inspecție fiscală anterior menționate, contestă următoarele sume globale: accize în valoare de 49.780 lei, precum și accesoriile acesteia, respectiv dobânzi și/sau majorări de întârziere în sumă de 78.063 lei și penalități de întârziere în sumă de 7.468 lei, calculate la cotele reglementate de lege și aplicate la fiecare perioadă pentru care se datorau.
1.1.1 Ca susțineri în combaterea constatărilor și concluziilor organelor de control referitoare la accize în valoare totală de 80 lei, arată ca apărări cu privire la aplicarea greșită a legii:
Prin Raportul de Inspecție fiscală (denumit în continuare RIF) s-a stabilit că în perioada 1.01._08 societatea a însumat pierderi totale de 110.033 Kg de GPL pentru uz casnic și că în conformitate cu prevederile Ordinului comun nr._ al Ministerului Economiei și Comerțului și Ministerului Finanțelor Publice privind Metodologia de aprobare a coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice din activitățile specifice petroliere, pentru aplicarea art. 192 alin 4 lit. b din Codul Fiscal, în sensul considerării ca neimpozabile și în urmare pentru aceste cantități de GPL, acciza nu se calculează în situația în care pentru pierderile tehnologice se face dovada existentei unui studiu întocmit de persoanele juridice abilitate si avizat de către Ministerul Economiei și Comerțului și Ministerul Finanțelor Publice.
Organul de control a apreciat ca lipsa acestui studiu tehnic prevăzut de art. 2 alin. 2 din Ordinul nr._ conduce la exigibilitatea accizei pentru cantitățile care reprezint pierderi tehnologice. D. urmare a stabilit suma acestor accize, a calculat penalități si majorări de întârziere.
Aceste susțineri sunt nelegale precum și concluziile la care a ajuns organul de control întrucât prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind punerea în aplicare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal la art. 192 alin 3 și 4 lit. b normele metodologice prevăd pct. 16 cu următorul conținut:
În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: a) pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor; b) se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor; și c) sunt evidențiate și înregistrate în contabilitate. În această situație prevalează aplicarea normelor juridice ale actului juridic mai puternic, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Trebuie să ținem cont de ierarhia forței juridice a actelor normative cu valoare de izvor de drept. Astfel, este de notorietate că un Ordin al Ministrului nu poate modifica un act normativ ierarhic superior cum este o Hotărâre de Guvern. În cazul în care există, cu privire la același situație juridică două acte normative contrare se aplică actul normativ cu o forță mai mare.
1.1.2 Îndeplinirea condițiilor legale privind neplata accizelor la pierderilor tehnologice
Așa cum a mai evidențiat la pct. 1.1.1. societatea îndeplinește condițiile prevăzute expres de Normele metodologice de aplicare a art. 192 Cod fiscal pct. 16 în sensul că deține rapoarte lunare privind înregistrarea pierderilor și lipsurilor tehnologice, acestea se încadrează în Normele tehnice de proiectare a stației de îmbuteliere GPL și aceste pierderi au fost evidențiate și înregistrare în contabilitate. Societatea susține și demonstrează că se încadrează în prevederile Hotărârii de Guvern nr. 44/2004 privind punerea în aplicare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal unde la art. 192 alin 3 și 4 lit. b normele metodologice prevăd pct. 16 prin depunerea la organul de control a Proiectului instalație stocare/distribuție și îmbuteliere GPL Zlatna cu nr. S118-00/2003 întocmit de societatea autorizată ISCIR ., Proiectului stație îmbuteliere GPL Zlatna nr. S129-00/2004 întocmit de societatea autorizată ISCIR .. Documentele au fost depuse prin adresa nr. 02/08.01.2013 fapt recunoscut și necontestat de către pârâtă în cuprinsul Deciziei atacate.
Acest lucru rezulta intrinsec chiar prin întocmirea Deciziei de impunere și a Raportului atacate, pentru că acestea au la baza rapoartele lunare privind pierderile tehnologice, iar înregistrarea acestora in contabilitatea societății fapt care a dus la posibilitatea întocmirii de carte organul de control a Anexei nr. 10 la raportul de inspecție fiscală, document care cuprinde pierderile totale de GPL în perioada controlată. Societatea a depus Rapoartele de producție pentru anii 2006, 2007 și ianuarie - aprilie 2008. Documentele au fost depuse prin adresa nr. 02/08.01.2013 fapt recunoscut și necontestat de către pârâtă în cuprinsul Deciziei atacate.
1.1.3. Aplicarea greșită a legii în timp
Organul de control în cuprinsul raportului de inspecție fiscală a stabilit că nivelul accizei pentru GPL în perioada 2006 - 2008 conformă art. 176 Anexa 1 din Codul Fiscal al României și în conformitate cu pct. 17 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codului Fiscal, în cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producția și/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 192 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.
Că alin 2 al pct. 17 din HG 44/2004 în forma în care a fost invocat și aplicat de organul de control este în vigoare din data de 1.01.2007 prin . Hotărârii de Guvern nr. 1861/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 1044/29.12.2006 pentru modificarea și completarea HG 44/2004. Pe cale de consecință pentru întreg anul fiscal 2006 organul de control nu avea temei să calculeze accize la cantitățile GPL rezultate din pierderile tehnologice la nivelul cotei celei mai mari practicate în antrepozitul fiscal pentru simplul motiv că acest text de lege nu exista.
În concluzie, din interpretarea textelor de mai sus, calcularea accizelor la cota cea mai nare practicată în antrepozitul fiscal in anul 2006 respectiv pentru pierderi totale GPL de 50.047 Kg este nelegală și întemeiată pe un text de lege inexistent la data respectivă.
1.1.4. Apărări pe situația de fapt a cauzei
Pornind de la concluzia ca organul fiscal trebuie să constate realitățile economico-financiare ale societății și față de aceasta trebuie să fie corect echidistant și să aplice legea în spiritul ei. În sprijinul acestei afirmații vin prevederile art. 6 Codul de procedură fiscală și ale Normei de aplicare a Codului de procedură fiscală referitoare la art. 6 care precizează că: în aprecierea unei situații fiscale asupra căreia urmează a lua o decizie, organul fiscal va determina stările de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege. În acest sens, existența pierderilor tehnologice au fost acceptate de organul de control fiscal. Acestea reprezintă pierderi de GPL în momentul înlocuirii robinetelor buteliilor, pierderi de GPL în momentul aerisirii buteliilor, pierderi de GPL în momentul descărcării acestuia din vagoane, pierderi de GPL pe furtunul folosit la descărcare, pierderi de GPL prin fenomenul natural de evaporare, pierderi de GPL prin aderarea gazului la pereții recipientelor de stocare. Toate aceste pierderi sunt reale și se întâmplă la orice stație de îmbuteliere în mod inerent. Pentru acest motiv, a fost emis Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 33/2004 privind aprobarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice. De asemenea, proiectantul și executantul stației de îmbuteliere a prevăzut aceste pierderi tehnologice în cuprinsul proiectului tehnic de execuție al stației.
Așa că reclamanta solicită, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală și art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, admiterea acțiunii.
A depus reclamanta: - Decizia nr.16/18.02.2013 emisă de pârâtă; - Decizia de impunere nr. J-AB 7 din 29.11.2012; - Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5 din 29.11.2012; - Extras din HG nr. 44/2004 privind normele de aplicare a Codului Fiscal pentru art. 192 respectiv pct. 16 și 17; - contestația administrativă nr. 47/28.12.2012 împotriva deciziei de impunere; - Proiect instalație stocare/distribuție și îmbuteliere GPL Zlatna cu nr. S118-00/2003 întocmit de societatea autorizată ISCIR .; - Proiect stație îmbuteliere GPL Zlatna nr. S129-00/2004 întocmit de societatea autorizata ISCIR .; - R. producție pentru anii 2006, 2007 și ianuarie - aprilie 2008.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., Bulevardul M. K., nr. 7, județul B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., a depus întâmpinare, fila 275 și următoarele, prin care solicită respingerea contestației formulate către . împotriva actelor administrativ fiscale emise de către fosta DJAOV A..
I. Situația de fapt constatată prin Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5/29.11.2012
Prin Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5/29.11.2012, fosta Direcție Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. a constatat, printre altele, faptul că reclamanta a înregistrat, în perioada 1.01._08 (doi ani și cinci luni) pierderi de gaz GPL pentru uz casnic, în cantitate totală de 110.033 kg.
Gazul GPL utilizat ca materie primă pentru operațiunea de îmbuteliere a fost achiziționat de la antrepozitari autorizați pentru producție (îmbuteliere), în regim suspensiv de la plata accizelor, produsul accizabil circulând sub acoperirea documentului administrativ de însoțire, vizat de către reprezentantul autorității vamale teritoriale. Nu au fost constatate, în acest sens, diferențe referitoare la îndeplinirea condițiilor privind circulația produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
Produsul accizabil primit ca materie primă GPL pentru uz casnic, Top aragaz a fost îmbuteliat în cadrul antrepozitului, toate operațiunile fiind reflectate în Rapoartele de producție (a se vedea în acest sens Rapoartele de producție lunare anexate și de reclamantă începând cu luna ianuarie 2006 și până în luna decembrie 2007). Potrivit acestor rapoarte lunare, antrepozitarul reclamant utiliza pentru ambalarea acestui gaz butelii cu capacitatea de 9, 10, 11 și 12 kg.
Existența pierderilor tehnologice au fost acceptate de activitatea de inspecție fiscală. Neîndoielnic, există pierderi de gaz GPL în momentul înlocuirii robinetelor buteliilor, pierderi de GPL în momentul descărcării gazului din cisterne, pierderi pe furtunul folosit la descărcare, pierderi prin fenomenul natural de evaporare sau, pierderi prin aderarea gazului lichefiat la pereții recipientelor de stocare.
Pierderile care s-au produs în cadrul procesului tehnologic au fost evidențiate în rapoartele de producție lunare pentru următoarele categorii de operațiuni: - la buteliile reparate, înlocuire robineți; - la buteliile aerisite; - pierderi la recepție (în momentul descărcării vagoanelor, cisternelor); - pierdere pe furtun.
Totodată, pentru perioada 1.01._08, în evidențele contabile ale . nu au fost evidențiate plusuri faptice care ar fi trebuit să apară în mod normal datorită imposibilității golirii în totalitate de către consumatorii finali a buteliilor destinate reumplerii.
Regula prevăzută de Codul Fiscal în materia exigibilității accizelor este stabilită prin articolul 165 din acest act normativ, în sensul că acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Cu privire pierderi sau lipsuri, articolul 192 din Codul Fiscal detaliază această regulă în sensul că pentru produsul accizabil aflat într-o atare situație, acciza devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau lipsă a produsului accizabil.
Cu toate acestea, la aliniatul 4 al aceluiași articol 192 din Codul Fiscal, se prevede o excepție de la această regulă, în sensul că plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv și sunt îndeplinite oricare din următoarele condiții: a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundațiilor sau altor cazuri de forță majoră, dar numai în situația în care autorității fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informația privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România; b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deținerii sau deplasării produsului, dar numai în situația în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depășește limitele prevăzute în norme.
Deși inspecția fiscală a considerat pierderile de gaz GPL ca fiind un produs accizabil aflat într-un regim suspensiv, totuși, în mod justificat, nu a putut încadra această pierdere într-una din situațiile prevăzute cu titlu de excepție la literele a și b de la aliniatul 4 al articolului 192 din Codul Fiscal. Prin urmare, au fost aplicate prevederile aliniatului 3 al articolului 192, considerându-se acciza pentru aceste pierderi ca fiind exigibilă din momentul efectuării actului de control, aceasta fiind calculată cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv, potrivit punctului 17 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Susține pârâta:
Înlăturarea criticilor cu privire la aplicarea greșită a legii fiscale de către fosta DJAOV A. și demonstrarea neîndeplinirii, de către reclamantă, a condițiilor legale privind neplata accizelor la pierderile tehnologice
Reclamanta consideră a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la punctul 16 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobate prin HG nr. 44/2003, cu modificările și completările ulterioare, punct 16 care detaliază punerea în aplicare a prevederilor articolului 192 aliniatele 3 și 4 litera b din Codul fiscal.
Așadar, în opinia reclamantei ar fi îndeplinite toate cele trei condiții în funcție de care ar putea fi apreciate ca neimpozabile pierderile sau lipsurile de produse accizabile, și anume: - că aceste pierderi sau lipsuri pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrare pierderilor sau lipsurilor; - că aceste pierderi sau lipsuri se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnic» ale utilajelor și instalațiilor, și - că toate pierderile și lipsurile sunt înregistrate și evidențiate în contabilitate. în realitate, cea de a doua condiție, privind încadrarea în limitele prevăzute de normei tehnice ale utilajelor si instalațiilor nu este dovedită ca fiind îndeplinită. Această încadrare în limitele prevăzute de normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor nu poate fi dovedită nici cu proiectul instalației de stocare/distribuție și îmbuteliere GPL Zlatna sau cu proiectul stației de îmbuteliere GPL Zlatna, nici cu Studiul întocmit în luna iulie 2008 de Universitatea petrol - G. Ploiești prin Centrul de transfer tehnologic Inovare și Afaceri Prahova.
Încadrarea pierderilor în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor instalațiilor poate fi demonstrată numai cu un studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de manipulare distribuție și transport al uleiurilor minerale și produsele petroliere tipice și atipice, studiu care ar fi trebuit să fie întocmit, în mod obligatoriu, de persoane fizice sau juridice abilitate, avizat de Ministerul Economiei Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice.
Această cerință este stabilită prin Ordinul comun MEC/MFP nr. 615/1654/20 reglementare care a apărat în explicitarea atât a prevederilor articolului 192 aliniatul 4 lit. b din Codul Fiscal, cât și a prevederilor punctului 16 din HG nr.44/2003, cu modificările completările ulterioare, punct 16 care detaliază punerea în aplicare a prevederilor articolului 1 aliniatele 3 și 4 litera b din Codul fiscal, în scopul de a defini/reglementa ceea ce înseamnă limite prevăzute în normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor. Acest tip de reglementare nu avea cum să fie cuprinsă numai în prevederile Codului Fiscal având caracter de normă juridică care vizează nu numai aspecte fiscale, ci aspecte de natură tehnică sau tehnologică. Reglementarea nu putea fi emisă decât prin ordin comun al Ministerului Economiei și Comerțului pe de o parte și Ministerului Finanțelor Publice, pe de altă parte. Rezultă acest aspect chiar din preambulul Ordinului comun MEC/MFP nr._ emis în scopul reglementării coeficienților maximi de consum, tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiuri minerale și produselor petroliere tipice și atipice.
La articolul 4 din această reglementare comună se precizează faptul că întreaga răspundere față de corectitudinea coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activitățile depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere țipi atipice, cade în sarcina persoanei juridice abilitate care, în urma studiilor efectuate, i-a propus spre avizare Ministerului Economiei și Comerțului și Ministerului Finanțelor Publice. Așadar este vorba de întocmirea unei documentații cu caracter tehnic care va fi întocmită de o persoană juridică abilitată ș care, va fi depusă spre avizare celor două ministere. În concluzie, Ordinul comun MEC/MFP nr. 615/1654 din 18 octombrie 2004 privind metodologii de aprobare a coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților d depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petrolier tipice și atipice din activitățile specifice industriei petroliere completează și nu contrazic în vreun fel prevederile Codului Fiscal sau Normele metodologice de aplicare a acestui; Inspecția fiscală, în mod corect, a avut în vedere toate cele trei acte normative în apreciere situației de fapt de la momentul întocmirii raportului de inspecție fiscală, constatau inexistența unui studiu întocmit în conformitate cu cele statuate prin articolul 1 aliniatul 2 din Ordinul comun MEC/MFP nr._ .
Dacă un asemenea studiu ar fi existat, inspecția fiscală ar fi considerat aplicabil articolul 2 aliniatul 1 din Ordinul comun MEC/MFP nr._, și ar fi admis ca neimpozabile pierderile sau lipsurile tehnologice de gaz GPL..
Înlăturarea criticilor cu privire la aplicarea greșită a legii în timp.
Arată pârâta că reclamanta consideră că reglementarea cuprinsă în punctul 17 din HG nr. 44/2004 privind Normele de aplicare a Codului Fiscal, text care prevede că în cazul pierderilor înregistrate într-u antrepozit fiscal autorizat pentru producție și/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferii de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute la articolul 192 aliniatul 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările, completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv nu se aplică pentru anul 2006, respectiv pentru pierderile totale de GPL de 50,04 kg întrucât, acest text a fost introdus în cuprinsul Normelor de abia de la data de 29.12.2006 prin HG nr. 1861/1006.
Că și această critică este neîntemeiată deoarece articolul 192 aliniatul 8 din Codul Fiscal stabilește faptul că accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare la momentul în car acciza devine exigibilă. Momentul în care acciza a devenit exigibilă, așa cum s-a explicat anterior, este momentul constatării pierderilor sau lipsurilor, prin întocmirea actului de control - raportul de inspecție fiscală. Așadar, pentru cazul de față nu se va ține seama de momentul intrării în vigoare HG nr. 1861/1006 ci, de momentul exigibilității accizei calculate asupra pierderilor sa lipsurilor tehnologice totale de gaz lichefiat GPL, moment care coincide cu încheiere raportului de inspecție fiscală prin care au fost constatate respectivele pierderi.
În drept, pârâta a invocat articolul 192 din Codul Fiscal, la punctele 16 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal de aplicarea aliniatelor 3 și 4 ale articolului 192 și la prevederile Ordinului comun MEC/MFP nr._ .
În probațiune, a depus: - Raportul de inspecție fiscală nr. J-AB 5/29.11.2012 cu anexele, de la 1 la 22; Decizia de impunere privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția i nr. J-AB 7/29.11.2012; - Fișa obligațiilor suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 7/29.11.2012; - Documentul cu rezultatele acțiunii de inspecție fiscală J-AB 9/29.11.2012; - Adresa A.N.V. nr. 1839/24.03.2010; - Adresa MECMA. nr._/14.04.2010; - Adresa MECMA nr._/12.10.2010; - Contestația reclamantei formulată în procedura administrativă prealabilă, înregistră nr. 14/03.01.2013; - Referatul activității de inspecție fiscală cu propunerea de soluționare a conte document cu nr._/09.01.2013; Adresa reclamantei înregistrată sub nr. 115/10.01.2013; - Decizia ner.16/18.02.2013 privind soluționarea contestației depuse de ..
Ulterior, la primul termen de judecată, la 18.02.2014, reclamanta a depus la dosar, fila 374, o precizare prin care a cerut introducerea în cauză a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., Direcția de soluționare a contestațiilor.
Întrucât potrivit OUG nr. 74 din 26 iunie 2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389 din 29 iunie 2013, drepturile și obligațiile fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A. au fost preluate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., instanța a considerat că pârâtă în cauză este DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., succesor în drepturi și obligații procesuale al pârâtei din precizarea acțiunii de la fila 374, al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., și respectiv succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., pârâta din acțiunea principală, citată în cauză prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. J-AB 5 din 29.11.2012 întocmit de Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale A.:
În sarcina societății reclamante s-a stabilit obligație fiscală reprezentând accize gaz petrolier lichefiat în suma de 49.780 lei. Că societatea a deținut începând cu data de 30.01.2004 Autorizația de antrepozit fiscal de producție nr. 383 pentru uleiuri minerale, valabilă de la data de 1.02.2004. în data de 19.12.2006, societății i s-a eliberat o nouă autorizație de antrepozit fiscal nr. RO0022701PP01, această autorizație permițând societății ca, începând cu data de 1.01.2007 să primească, să producă, să transforme, să dețină și să expedieze, în regim suspensiv de la plata accizelor, următoarele produse accizabile: 1.. E5-Gaze petroliere lichefiate. Începând cu data de 3.07.2008, societății i s-a adus la cunoștință Decizia nr. 091/13.06.2008, emisă de Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării prin care se revoca Autorizația de antrepozit fiscal nr. RO0022701PP01, în temeiul art. 185 alin. 2 lit. e și alin. 9 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al României.
Referitor la activitatea de producție GPL pentru uz casnic se menționează:
În perioada 1.01._08, ., a îmbuteliat GPL pentru uz casnic, conform situației prezentate în anexa la actul de control, situație care cuprinde următoarele:total GPL folosit din care cantitatea de GPL îmbuteliată și totalul pierderilor de GPL defalcat pe tipuri de pierdere (pierderi GPL folosit pentru reparații butelii - înlocuire robineți, pierderi GPL butelii aerisite, pierderi GPL din descărcare vagoane, pierderi GPL pe furtun folosit la descărcare). GPL-ul utilizat ca materie primă pentru operațiunea de îmbuteliere a fost achiziționat de la antrepozitari autorizați pentru producție, în regim suspensiv de la plata accizelor, produsul accizabil circulând sub acoperirea documentului administrativ de însoțire, documente care au fost vizate de reprezentantul autorității fiscale/vamale teritoriale. Nu s-au constatat deficiențe referitoare la îndeplinirea condițiilor privind circulația produselor accizabile în regim suspensiv de accize.
Produsul accizabil primit ca materie primă GPL pentru uz casnic, Top aragaz, a fost îmbuteliat în cadrul antrepozitului, operațiune reflectată în rapoartele de producție. Conform acestora, antrepozitarul utiliza la ambalarea produsului accizabil, butelii cu capacitatea de 9, 10, 11 și 12 kg. Pierderile care au avut loc în cadrul procesului tehnologic au fost evidențiate în rapoartele de producție pentru următoarele operațiuni: - butelii reparate, înlocuire robineți - butelii aerisite; - pierdere la recepție (în momentul descărcării vagoanelor) - pierdere pe furtun.
În perioada ianuarie 2006 - mai 2008, pierderile totale au însumat un total de 110.033 kg. În perioada 1.01._08 în evidența . nu au fost identificate înregistrări de plusuri faptice care ar trebui să apară în mod normal datorită imposibilității golirii în totalitate de către consumatorii finali a buteliilor destinate reumplerii.
Conform art.165: Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum - sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile. Astfel, conform art.192 alin. 3 din Codul Fiscal - valabil la data la care . a înregistrat producția de gpl de uz casnic și implicit a deținut autorizație de antrepozit fiscal - în cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil. Conform art. 192 alin. 4 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal sunt prezentate situațiile pentru care acciza nu se datorează atunci când pierderea sau lipsa intervine pentru produsele accizabile aflate - în regim suspensiv. Organul de control invocă și prevederile Ordinului nr._ privind metodologia de aprobare a coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifice activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale si produselor petroliere tipice si atipice din activitățile specifice industriei petroliere, art. 2 alin. 1 și 2, de unde reiese ca beneficiază de prevederile prevăzute la alin. 1 ale acestui articol agenții economici care fac dovada existenței unui studiu privind determinarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție si transport al uleiurilor minerale întocmit de persoane juridice abilitate, studiul trebuind să fie avizat de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice.
În vederea clarificării aspectelor referitoare la pierderile tehnologice înregistrate în evidența financiar contabilă a ., și constatării dacă aceste pierderi îndeplinesc condițiile prevăzute în Ordinul nr._, echipa de inspecție fiscală a solicitat administratorului societății explicații privind cele constatate. întrucât în timpul inspecției, agentul economic nu a făcut dovada existenței unui studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, potrivit art. 2 și 3 din Ordinul nr._, pierderile tehnologice de gpl înregistrate de societate nu se admit ca neimpozabile în sensul art. 192 alin. A lit. b din Legea 571/2003 cu modificările si completările ulterioare, coroborat cu prevederile pct. 16 din HG 44/2003.
Conform pct.17 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal: În cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producția și/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 192 alin. 4 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv.
Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înțeleg gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz. Buteliile tip aragaz sunt acele butelii cu o capacitate de pana la maximum 12,5 kg - fapt ce nu poate fi confirmat în cazul acestor pierderi. Astfel s-a procedat la calculul accizei aferente cantităților de gpl înregistrate în evidența ., ca și pierderi, considerându-se că aceasta a devenit exigibilă conform art.192 alin. 3 din Codul Fiscal, la data constatării acesteia. În anexa 13 la RIF este prezentat și modul de calcul al majorărilor de intarziere/dobânzi (în cuantum de 78.063 lei) și al penalităților de întârziere (în cuantum de 7.468 lei) datorate ca urmare a neplății în termenul legal a accizei (în cuantum de 49.780 lei).
Ca urmare a desfășurării inspecției fiscale, organele de inspecție fiscală au emis Decizia de impunere nr. J-AB 7/29.11.2012, prin care au stabilit în sarcina societății: suma de 49.780 lei, cu titlu de accize, stabilit ca urmare a inspecției fiscale desfășurată pentru perioada 1.10._10; suma de 78.063 lei dobânzi/majorări de întârziere și 7.468 lei penalități de întârziere.
Contestația depusă de . împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. J-AB 7/29.11.2012 emisă de Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizate din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., înregistrată la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale A. sub numărul 14/03.01.2013, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A. sub număr_/09.01.2013.
A fost respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 16/18.02.2013 a Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A..
În mod corect s-a procedat la respingerea contestației formulate de ..
În acțiunea sa în contencios administrativ, reclamanta reia argumentele expuse în contestația formulată împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. J-AB 7/29.11.2012.
În primul rând, susține că deși organul de control a apreciat că lipsa unui studiu tehnic prevăzut de art. 2 alin. 2 din Ordinul nr._ conduce la exigibilitatea accizei pentru cantitățile care reprezint pierderi tehnologice, drept urmare a stabilit suma acestor accize, a calculat penalități si majorări de întârziere.
Aceste susțineri sunt nelegale, întrucât prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind punerea în aplicare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal la art. 192 alin 3 și 4 lit. b normele metodologice prevăd pct. 16 cu următorul conținut: În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: a) pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor; b) se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor; și c) sunt evidențiate și înregistrate în contabilitate. În această situație prevalează aplicarea normelor juridice ale actului juridic mai puternic, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 44/2004. Trebuie să ținem cont de ierarhia forței juridice a actelor normative cu valoare de izvor de drept, pentru că este de notorietate că un Ordin al Ministrului nu poate modifica un act normativ ierarhic superior cum este o Hotărâre de Guvern. În cazul în care există, cu privire la același situație juridică două acte normative contrare se aplică actul normativ cu o forță mai mare.
Această susținere a reclamantei este neîntemeiată.
Conform art.165 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal: acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
La art. 1 și 2 din Ordinul nr._ privind metodologia de aprobare a coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice din activitățile specifice industriei petroliere, se stipulează următoarele: ART. 1: Prin consumuri tehnologice specifice activităților de depozitare, manipulare? distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice aferente industriei petroliere, în sensul prezentului ordin, se înțelege scăzămintele care se produc în timpul depozitării, manipulării, distribuției și transportului uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice, determinate de procese naturale cum simt: evaporare, volatilizare, depuneri pe pereții vagoanelor și ai recipientelor în care sunt transportate și depozitate aceste produse, precum și depuneri pe pereții conductelor de transport. ART. 2: (1) Se admit ca neimpozabile în sensul art. 192 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, consumurile tehnologice definite la art. 1. respectiv cantitățile rezultate prin aplicarea coeficienților maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților ele depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice. (2) Beneficiază de regimul prevăzut la alin. 1 agenții economici care fac dovada existenței unui Studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice, specifici activităților de depozitare, manipulare, distribuție și transport al uleiurilor minerale și produselor petroliere tipice și atipice, întocmit de către persoane juridice abilitate și avizat de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice.
Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind punerea în aplicare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, la art. 192 alin 3 și 4 lit. b din normele metodologice prevede la pct. 16: În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: a) pot fi dovedite prin procese verbale privind înregistrarea pierderilor sau lipsurilor; b) se încadrează în limitele prevăzute în normele tehnice ale utilajelor și instalațiilor; și c) sunt evidențiate și înregistrate în contabilitate.
Nu există o contradicție între textele enunțate, așa cum afirmă reclamanta, între HG nr. 44/2004 și Ordinul nr._ .
În al doilea rând, reclamanta arată că îndeplinește condițiile prevăzute expres de Normele metodologice de aplicare a art. 192 Cod Fiscal pct. 16,. în sensul că deține rapoarte lunare privind înregistrarea pierderilor și lipsurilor tehnologice, acestea se încadrează în Normele tehnice de proiectare a stației de îmbuteliere GPL și aceste pierderi au fost evidențiate și înregistrare în contabilitate. Că se încadrează în prevederile Hotărârii de Guvern nr. 44/2004 privind punerea în aplicare a Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal unde la art. 192 alin 3 și 4 lit. b normele metodologice prevăd pct. 16 prin depunerea la organul de control a Proiectului instalație stocare/distribuție și îmbuteliere GPL Zlatna cu nr. S118-00/2003 întocmit de societatea autorizată ISCIR ., Proiectului stație îmbuteliere GPL Zlatna nr. S129-00/2004 întocmit de societatea autorizată ISCIR .. Documentele au fost depuse prin adresa nr. 02/08.01.2013 fapt recunoscut și necontestat de către pârâtă în cuprinsul Deciziei atacate.
Și această susținere a reclamantei este neîntemeiată.
Potrivit raportului de inspecție fiscală, . deține un studiu întocmit de Universitatea Petrol - Gaze Ploiești Centrul de transfer tehnologic Inovare și Afaceri Prahova - studiu întocmit în luna iulie a anului 2008 (deși reclamanta la acea dată nu mai desfășura activitate de producție GPL de uz casnic - autorizația fiind revocata din mai 2008) și nu este avizat de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice.
În cursul soluționării contestației administrative, prin adresa nr. 2/08.01.2013, înregistrată la Direcția Generala a Finanțelor Publice A. sub numărul_/12.01.2013, . a depus completare la contestația depusă inițial, și a depus: - Proiect instalație stocare/distribuție și îmbuteliere GPL Zlatna cu nr. Sl 18-00/2003 întocmit de societatea autorizată ISCIR .; - Proiect stație îmbuteliere GPL Zlatna nr. S 129-00/2004 întocmit de societatea autorizată ISCIR .; - R. producție pentru anii 2006, 2007 și ianuarie - aprilie 2008
Deoarece potrivit Ordinului nr._, faptul că societatea îndeplinește prevederile pct. 16 din HG nr.44/2004 nu este suficient pentru ca pierderile tehnologice să fie admise ca neimpozabile, aceasta fiind obligată să dețină un studiu întocmit conform procedurii prevăzute de actul normativ invocat, respectiv să fie întocmit de persoanele juridice abilitate și avizat de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice.
Ca urmare a faptului că . nu a făcut dovada existenței unui studiu privind coeficienții maximi de consumuri tehnologice întocmit conform procedurii prevăzute in Ordinul nr._, în mod corect pierderile tehnologice de GPL înregistrate de societate nu au fost admise ca neimpozabile.
Cu privire la susținerea reclamantei asupra aplicării legii în timp.
În al treilea rând, reclamanta arată că organul de control în cuprinsul raportului de inspecție fiscală a stabilit că nivelul accizei pentru GPL în perioada 2006 - 2008 conformă art. 176 Anexa 1 din Codul Fiscal al României și în conformitate cu pct. 17 din HG 44/2004 privind normele de aplicare a Codului Fiscal, în cazul pierderilor înregistrate într-un antrepozit fiscal autorizat pentru producția și/sau depozitarea de produse accizabile cu nivele diferite de accize, acciza aferentă pierderilor, atunci când acestea nu se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 192 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, se calculează cu cota cea mai mare practicată în antrepozitul fiscal respectiv. Că alin 2 al pct. 17 din HG 44/2004 în forma în care a fost invocat și aplicat de organul de control este în vigoare din data de 1.01.2007 prin . Hotărârii de Guvern nr. 1861/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 1044/29.12.2006 pentru modificarea și completarea HG 44/2004. Pe cale de consecință pentru întreg anul fiscal 2006 organul de control nu avea temei să calculeze accize la cantitățile GPL rezultate din pierderile tehnologice la nivelul cotei celei mai mari practicate în antrepozitul fiscal pentru simplul motiv că acest text de lege nu exista.
Și că din interpretarea textelor de mai sus, calcularea accizelor la cota cea mai nare practicată în antrepozitul fiscal in anul 2006 respectiv pentru pierderi totale GPL de 50.047 Kg este nelegală și întemeiată pe un text de lege inexistent la data respectivă.
Această susținere a reclamantei este neîntemeiată.
Articolul 192 aliniatul 8 din Codul Fiscal stabilește faptul că accizele se calculează în cota și rata de schimb în vigoare la momentul în care acciza devine exigibilă.
Momentul în care acciza a devenit exigibilă este momentul constatării pierderilor sau lipsurilor, prin întocmirea actului de control, anume raportul de inspecție fiscală.
Așadar, pentru cazul de față nu se ține seama de momentul intrării în vigoare HG nr. 1861/2006 ci, de momentul exigibilității accizei calculate asupra pierderilor sa lipsurilor tehnologice totale de gaz lichefiat GPL, moment care coincide cu încheierea raportului de inspecție fiscală prin care au fost constatate respectivele pierderi.
În fine, apărarea reclamantei în sensul că existența pierderilor tehnologice a fost acceptată de organul de control fiscal, că acestea reprezintă pierderi de GPL în momentul înlocuirii robinetelor buteliilor, pierderi de GPL în momentul aerisirii buteliilor, pierderi de GPL în momentul descărcării acestuia din vagoane, pierderi de GPL pe furtunul folosit la descărcare, pierderi de GPL prin fenomenul natural de evaporare, pierderi de GPL prin aderarea gazului la pereții recipientelor de stocare, toate aceste pierderi sunt reale și se întâmplă la orice stație de îmbuteliere în mod inerent.
Nu are nicio relevanță sub aspectul soluționării cauzei, fiind împrejurări de fapt ce nu au fost contestate de părți și care au fost avute în vedere la momentul emiterii raportului de inspecție fiscală.
Având în vedere acestea, în baza art. 208 Codul de procedură fiscală, se va respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., respectiv succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A..
Pentru aceste motive.
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ., cu sediul social în Zlatna, . A., sediul procesual ales în București, ., ., ., sectorul 3, la sediul R. și Asociații Societate Civilă de Avocați B. C. B., societate în insolvență potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței reprezentată prin administratorul judiciar SP D. Insolv IPURL, cu sediul în A. I., .. 6, ., ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., Bulevardul M. K., nr. 7, județul B., succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice A., respectiv succesor în drepturi și obligații procesuale al fostei Direcții Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale A., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A. I., ., județul A..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul A., potrivit art. 490 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. C. V. L.
Redactat DC/Tehnoredactat VL/30.05.2014/5 exemplare
| ← Pretentii. Sentința nr. 847/2014. Tribunalul ALBA | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
