Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 468/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 2192/176/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
DECIZIE Nr. 468/A/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Grefier R. C.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de intimatul apelant INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A. împotriva sentinței civile nr. 2503/2014 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul petent A. B..
Obiectul cauzei anulare proces verbal de contravenție CP NR._.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Față de lipsa părților instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se constată de asemenea lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
La data de 28.05.2015 petentul intimat a depus la dosar întâmpinare .
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării depuse la dosar, întrucât în ședința publică de la termenul anterior de judecată s-a pus în vedere apelantului să se edifice de la dosarul cauzei asupra întâmpinării, iar potrivit art. 10 alin. 1 C. acesta avea obligația să urmărească actele dosarului pentru a-și putea îndeplini în termen obligațiile stabilite de instanță, în condițiile în care i s-a acordat termen în cunoștință.
Instanța având în vedere actele depuse la dosar, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.03.2014 sub nr._, petentul A. B. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând anularea procesului verbal de contravenție CP NR._
În motivarea acțiunii petentul a arătat că, în fapt, la data de 12.03.2014, prin procesul verbal atacat, a fost sancționat contravențional cu avertisment și i s-a confiscat cantitatea de 60,60 kg carne mânzat (posterior mânzat), agentul constatator reținând că am condus auto marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . Mun. A. I. și a transportat în autoutilitară cantitatea de 60,60 kg carne de mânzat (posterior de mânzat) fără a avea documente de transport, fapta constituind contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată. Este de observat faptul că procesul verbal atacat este întocmit conform modelului prevăzut în anexa la Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice iar agentul constatator face parte din cadrul poliției rutiere. Cu toate acestea, același agent constatator a întocmit și procesul verbal de predare-primire din 12.03.2014, din antetul acestuia reieșind că ar face parte din Serviciul de investigare a fraudelor. Apreciază, că dacă agentul constatator face parte din cadrul serviciului poliției rutiere nu avea dreptul să constate contravenția și să aplice sancțiunea.
Starea de fapt reținută în procesul verbal este contrară adevărului .
Astfel, arătă că este administratorul societății Euro Carn Product SRL A. I., iar la data de 12.03.2014 a fost oprit în trafic de organele poliței și supus unui control privind marfa transportată și documentele însoțitoare. Organele de control aureținut că din marfa pe care o avea în autovehicul nu poate justifica cu documente o cantitate de 60,60 kg carne mânzat. Precizează că în autoutilitară mai transporta cantitatea de 10,2 kg cârnaț proaspăt, așa cum rezultă din avizul de însoțire a mărfii nr. 53/12.03.2014. Este adevărat că la momentul controlului nu a putut justifica cu documente acea cantitate de carne dar nu pentru că deținerea sa ar fi fost ilicită ci datorită faptului că confiscării e persoana care se ocupă de contabilitatea primară a luat factura pentru a întocmi nota de_/12.03.2012
și nu avea cunoștință de acest aspect. Menționează că marfa s-a primit chiar în ziua aceea de la societatea Ferma Zootehnică SRL Baia M., fiind emisă factura nr._ din 12.03.2014. Ulterior, factura respectivă a fost însă luată de persoana care întocmește actele de evidență primară pentru a întocmi nota de recepție, aspect pe care, așa cum a mai precizat, nu i l-a adus la cunoștință. La terminarea programului, marfa în cauză împreună cu cea nevândută în ziua respectivă a fost încărcată în mașină pentru a fi transportată la sediul societății și depozitată în condiții optime, subsemnatul având convingerea că printre documentele care însoțeau produsele se află și factura nr._/12.03.2014.
Prin urmare, consideră că la momentul constatării faptei, se afla în eroare de fapt, respectiv nu cunoștea că documentul care atestă proveniența mărfii nu se afla în posesia sa alături de celelalte acte.
Cu toate că aceste aspecte au fost aduse la cunoștința agentului constatator și că în cel mai scurt timp fost prezentată factura nr._/12.03.2014, acesta a ignorat realitatea și a întocmit procesul verbal atacat, constatând și sancționând o contravenție care nu există și dispunând în mod abuziv confiscarea mărfii. Mai mult, în ciuda realității, a fost dus împreună cu persoana care întocmește actele de contabilitate primară la sediul poliției unde au fost reținuți acolo mai bine de 2 ore până să fie întocmite două acte, respectiv procesul verbal atacat și procesul verbal de predare-primire.
Marfa ce a făcut obiectul confiscării era deținută legal la momentul constatării faptei, în baza facturii nr._/12.03.2014, iar petentul se afla în eroare cu privire la faptul că nu era în posesia facturii pe timpul transportului și, în urma acestor constatări, ținând cont și de cele statuate prin Decizia nr. 1/2002 de ÎCCJ (Curtea Supremă de Justiție, la acel moment), solicită să se pronunțe o hotărâre prin care să se anuleze Procesul verbal . nr._ din data de 12.03.2014 și să fie obligat intimatul să restituie marfa confiscată, respectiv cantitatea de 60,60 kg carne mânzat (posterior mânzat).
În drept, a invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 14/2007, republicată și Decizia nr. 1/2002 a Curții Supreme de Justiție.
A anexat cererii înscrisuri (f. 6-10): copie proces verbal . nr._, copie proces verbal de predare-primire, copie factură nr._/12.03.2014, copie certificat de calitate/declarație de conformitate, copie aviz de însoțire a mărfii.
În data de 18.04.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare (f.27) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în data de 12.03.2014, a fost depistată în trafic autoutilitara marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, care transporta 60,60 kg came mânzat fără a deține niciun document justificativ pentru marfa transportată. Având în vedere acest lucru, agentul constatator împreună cu petentul, s-au deplasat la sediul . SRL, al cărei administrator este petentul, au cântărit carnea, rezultând cantitatea de 60,60 kg, apoi au mers la sediul Poliției Municipiului A. I.. Întocmindu-i-se procesul verbal de contravenție mai susmenționat prin care petentul a fost sancționat cu avertisment și măsura complementară a confiscării acestei cantități de carne.
De asemenea, menționează că în momentul controlului nu existau alte produse din carne. Între timp, petentului i-a fost adusă o factură de către o persoană de sex feminin cantitatea de carne însă pe aceasta era menționat alt mijloc de transport decât cel cu efectua transportul în momentul opririi
Contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată direct de agentul de aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dacă fapta a fost constatată direct de agentul constatator care aplică sancțiuni contravenționale, iar potrivit normelor procesuale civile, „cel face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească"". Apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunde contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001. Astfel sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege.
Analizând procesul verbal atacat, se susține că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1), cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. .
În drept, a invocat prevederile O.G.2/2001, ale Legii 12/1990 republicată, în conformitate cu prevederile art. 411, alin. 1, pct.2, teza finală din C.p.c.
A anexat cererii înscrisuri (f.28-31): copia procesului-verbal contestat, raportul întocmit de către agentul constatator, proces-verbal de constatare încheiat la data de 12.03.2014, factura nr._ din 12.0.2014.
Prin sentința civilă nr. 2503/2014 a Judecătoriei Alba Iulia a fost admisa plângerea formulată de petentul A. B. în contradictoriu cu intimatul I. de poliție al Județului alba, și în consecință, s-a anulat procesul verbal de contravenție . nr._/12.03.2014, anulat măsura confiscării aplicată petentului prin procesul verbal de mai sus, instanța având în vedere următoarele considerente:
Instanța analizează cu prioritate chestiunea legalității procesului verbal de contravenție, ce precede analiza temeiniciei actului de sancționare contestat, apreciind că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de natură să atragă nulitatea acestuia.
În ceea ce privește temeinicia acestui act, instanța urmează a analiza dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale faptei contravenționale.
Potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, fiind obligatoriu ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța constată că la data efectuării controlului, 12.03.2014, a fost depistată în trafic autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, care transporta 60,60 Kg carne mânzat, fără a deține documente de transport. Aceasta era condusă de petentul A. B., administrator al societății Euro Carn Product SRL. După oprirea sa de către agentul de poliție, petentul a prezentat factura nr._/12.03.2014 aflată la fila 8 dosar care atestă cumpărarea de către Eurocarn Product SRL a unei cantități de 60, 60kg posterior mânzat, la data de 12.03.2014. Această factură i-a fost adusă de martora A. N. E., așa cum rezultă din declarația martorei luată în ședința publică din data de 05.11.2014.
Având în vedre aceste considerente, instanța constată că petentul a făcut dovada provenienței mărfurilor, astfel încât este aplicabilă în cauză Decizia nr. 1 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor de judecată, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente, atrage anularea procesului verbal.
Având în vedere că decizia instanței supreme este obligatorie, va admite plângerea formulată de petentul A. B. CNP:_, cetățean italian, domiciliat în A. I., ., ., jud. A., în contradictoriu cu intimatul I. de poliție al Județului A., cu sediul în A. I., ..1, jud. A. și în consecință, va anula procesul verbal de contravenție . nr._/12.03.2014, precum și măsura confiscării aplicată petentului prin procesul verbal de mai sus.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul apelant Inspectoratul de Poliție al Județului A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic încheiat.
La data de 11.05.2015 intimatul apelant Inspectoratul de Poliție al Județului A., a depus motive de apel solicitând a se dispune:admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate, cu consecința menținerii procesului - verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.
În motivare arată că:
În drept, apelul se întemeiază pe dispozițiile art.476-479 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, situație care face posibilă schimbarea în tot a hotărârii apelate,
La Judecătoria A. I. a fost înregistrată sub numărul de dosar civil nr._, plângerea contravențională formulată de către petenta A. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.03.2014, încheiat de către agentul constatator M. C., din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A. - Poliția Municipiului A. I..
Judecătoria A. I. a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de contravenție contestat pe motiv că petentul a făcut dovada provenienței bunurilor.
In fapt, intimata- petenta a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 1. lite din Legea 12/1990, text de lege care prevede următoarele: „Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: e) efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege."
Consideră că în mod eronat prima instanță a anulat procesul-verbal de contravenție, din următoarele motive:
- deși prima instanță a reținut faptul că petentul a făcut dovada provenienței mărfurilor, apreciaza că această susținere nu poate fi admisă întrucât factura fiscală depusă în probațiune nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale, având menționat un alt mijloc de transport față de cel cu care efectua transportul în momentul opririi, astfel că apreciem că acesta nu poate reprezenta document valabil de proveniență a mărfii transportate de petent la data de 12.03.2014.
- conform pct. 2 din Ordinul MFP 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente:... alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Pentru aceste motive, solicită instanței de judecată, admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului-verbal de contravenție ca fiind legal si temeinic încheiat.
Petentul intimat A. B., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondată a căii de atac ce face obiectul judecății.
Solicită a se observa că factura nr._ din 12.03.2014 emisă de societatea Ferma Zootehnică SRL Baia M. îndeplinește în totalitate condițiile unui document justificativ atât în sensul legii cât și al celor statuate de ÎCCJ prin decizia nr. 1/2002 și face pe deplin dovada provenienței licite a mărfii pe care organul constatator a găsit-o în mașina petentului la momentul opririi în trafic.
Contrar celor invocate în motivele de apel de către intimat, pe factura respectivă nici nu avea cum să fie trecut autovehiculul pe care îl conducea la momentul constatării presupusei contravenții. Marfa înscrisă pe factură a fost adusă de furnizor de la Baia M. prin mijloacele proprii, astfel că este evident - se pare că doar pentru intimat, nu - ca pe factură să apară numărul de înmatriculare al autovehiculului ce aparține furnizorului.
Raportat la aspectul că intimatul apelant nu contestă existența facturii nr._ din 12.03.2014 consideră că nu se mai impune audierea martorei A. N. E. și lasă la aprecierea instanței administrarea acestei probe.
În consecință, solicită a se constata netemeinicia apelului formulat de intimatul IPJ A. și respingerea acestuia ca atare, menținând sentința civilă nr. 2503/2015 a Judecătoriei A. lulia.
Verificand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel invocate si in limine litis, potrivit art. 479 alin.1 din Codul de Procedura Civila, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
In speta, petentul intimat, a fost sanctionat contraventional pentru incalcarea prevederilor art.1 litera e din Legea 12/1990, retinandu-se de catre intimatul apelant că la data efectuării controlului, 12.03.2014, a fost depistată în trafic autoutilitara marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, care transporta 60,60 Kg carne mânzat, fără a deține documente de transport. Aceasta era condusă de petentul A. B., administrator al societății Euro Carn Product SRL.
Astfel cum a retinut si prima instanta, in solutionarea cauzei, trebuie avut in vedere faptul ca, potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, fiind obligatoriu ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
De asemenea, in egala masura trebuie avut in vedere ca, in speta, este aplicabilă Decizia de recurs în interesul legii nr.1/2002, a ICCJ, potrivit careia, prezentarea ulterioară în instanță a documentelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite în momentul constatării contravenției de documente de proveniență, atrage anularea procesului-verbal de contravenție.
Prin criticile de apel formulate, intimatul apelant IPJ A. s-a prevalat de faptul ca, deși prima instanță a reținut faptul că petentul a făcut dovada provenienței mărfurilor, această susținere nu poate fi admisă, întrucât factura fiscală depusă în probațiune nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale, având menționat un alt mijloc de transport față de cel cu care efectua transportul în momentul opririi, astfel că acesta nu poate reprezenta document valabil de proveniență a mărfii transportate de petent la data de 12.03.2014.
Instanta de control judiciar nu a primit aceasta critica intrucat, din depozitia martorei A. N. E.-directorul de vanzari al societatii si cea care se ocupa de contabilitatea primara, rezulta ca:
- petenta intimata detine doua puncte de lucru, unul pe . pe .>
- marfa in legatura cu care, petentul a fost sanctionat contraventional, fusese livrata la punctul de lucru de pe . unde a fost preluata de petent, pentru a fi dusa spre prelucrare pe .> - la momentul opririi petentului in trafic, factura era pe . fi inregistrata in contabilitate; (fl.54)
Asa fiind, in conditiile in care, furnizorul marfii, a livrat-o la punctul de lucru al . SRL, de pe . de acolo a fost preluata de petent, in mod obiectiv, numarul de inmatriculare al autovehiculului cu care s-a realizat expeditia de la furnizor, nu putea coincide cu nr. de inmatriculare al autovehiculului cu care, petentul intimat, a efectuat transportul marfii deja livrate, de la un punct de lucru la altul.
Astfel se explica faptul ca, numarul de inmatriculare al autovehiculului cu care furnizorul ., a livrat cantitatea de 60,60 kg de posterior manzat, la data de 12.03.2014, este_ (fiind mentionat chiar daca mai putin lizibil, atat in partea inferioara a facturii . nr._, la datele privind expeditia, cat si in mod lizibil in Certificatul de calitate/Declaratie de conformitate aferent, nr._/12.03.2014-fl.8, 9, 20, 21, dosarul primei instante) si difera de cel al autovehiculului cu care, petentul intimat transporta respectiva cantitate de marfa, la data de 12.03.2015, ora 17,00, pe . A. I. –_ .(fl.21,28, dosarul primei instante)
Asa fiind, aceste critici ale intimatului apelant sunt lipsite de suport, cata vreme, prin factura . nr._/12.03.2014, petentul intimat a facut dovada provenientei celor 60,60 kg de posterior manzat.
Apelantul s-a mai prevalat si de faptul ca, potrivit pct. 2 din Ordinul MFP 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente:... alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate. Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Invocand acest motiv de apel, intimatul apelant, nu a indicat ce anume informație/informatii, prevăzute de normele legale în vigoare, (alta decat invocata eronata indicare a numarului de inmatriculare, a carui situatie a fost lamurita in cele ce preced), nu au fost inserate in factura . nr._/12.03.2014, cu care, astfel cum s-a retinut in cele ce preced, petentul intimat a facut dovada provenientei celor 60,60 kg de posterior manzat.
Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, retinand ca este nefondat, in temeiul art. 480 alin.1 din Codul de Procedura Civila, va respinge apelul declarat de apelantul intimat IPJ A., impotriva Sentinței Civile nr. 2503/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
In apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul intimat IPJ A., impotriva Sentinței Civile nr. 2503/2014, a Judecătoriei Alba Iulia.
F. cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2015
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | |
Grefier, R. C. |
Red.Tehnored.ABA./4 ex./ 22.06.2015
Jud.fond –I. C. S. P.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 283/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
