Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 558/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 558/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 2220/107/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV,
FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. 558/C./2015
Ședința publică de la 19 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul C. M. INDIVIDUAL DR. B. D. - HORTENSIA în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. - INSPECȚIA FISCALĂ, având ca obiect suspendare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14.08.2015, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
INSTANȚA
Asupra cererii de suspendare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 12.06.2015 sub dosar nr._ reclamantul C. M. Individual Dr. B. D. – Hortensia a formulat contestație în contradictoriu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. - Inspecția Fiscală, prin care a solicitat:
1. anularea deciziei nr. 1936/17.12.2014 emisă în soluționarea contestației prealabile privind decizia de impunere nr 349/30.09.2014 și raportul de inspecție fiscală, sub aspectul constatărilor care au stat la baza emiterii acesteia, ca fiind nelegală și netemeinică.
2. suspendarea executării deciziei de impunere nr. 349/30.09.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2/30.09.2014, sub aspectul constatărilor care au stat la baza emiterii acesteia până la soluționarea prin sentință irevocabilă a prezentei cauze.
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că, urmare a constatărilor reținute în raportul de inspecție fiscală, s-a emis decizia de impunere nr 349/30.09.2014 prin care s-a stabilit în sarcina sa o obligație de plată suplimentară în valoare totală de 426.584 lei din care 339.099 lei TVA și 87.485 lei accesorii.
Pentru a determina aceste obligații de plată suplimentare inspectorii fiscali, constatând că în perioada verificată 01.02._14 reclamantul a derulat contractual studii clinice privind efectele unui medicament asupra pacienților bolnavi de diabet tip II și, făcând o analiză total superficială a dispozițiilor art. 126 - 129 din codul fiscal, au înțeles să considere că reclamantul este persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, apreciind că activitatea arătată este o simplă prestare de servicii cu plată care nu se încadrează printre operațiunile scutite de taxă prevăzute de art. 141 din codul fiscal.
Prin contestația formulată în procedură prealabilă, în ceea ce privește starea de fapt reclamantul a arătat că activitatea desfășurată în perioada supusă inspecției fiscale a avut loc în exclusivitate în cabinet medical individual - formă de organizare profesională legală și autorizată expres pentru prestarea studiilor clinice în domeniul diabetului, veniturile fiind obținute din activitatea de investigator și investigator principal.
Potrivit Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, activitatea investigatorului în cadrul studiului clinic cuprinde în mod obligatoriu (conform protocoalelor fiecărui studiu și legislației medicale), etape specifice îngrijirii și supravegherii pacientului, toate acestea fiind efectuate numai în unități sanitare autorizate de Ministerul Sănătății Publice (spitale, laboratoare, cabinete medicale individuale, cabinete medicale asociate etc.), respectiv:
- examinarea pacienților și stabilirea diagnosticului corect;
- evaluarea stării de sănătate a pacienților;
- informarea pacientului și înrolarea acestuia în studiul clinic, după obținerea consimțământului scris al acestuia;
- stabilirea tratamentului medical adecvat pentru fiecare pacient înrolat în studiu;
- urmărirea toleranței tratamentului, a eficacității acestuia, a evoluției stării de sănătate și a bolii pacientului pentru care acesta a fost înrolat în studiu;
- urmărirea și raportarea efectelor adverse a tratamentului;
- realizarea documentației științifice - raportul complet pentru fiecare pacient inclus în studiu;
- asigurarea instruirii personalului inclus în echipa de studii și asigurarea pregătirii profesionale a personalului la standardele cele mai înalte;
- asigurarea logisticii și tuturor materialelor necesare desfășurării studiului clinic, cu excepția celor puse la dispoziție de „sponsor" ( medicație de studiu, documentația referitoare la această medicație etc. );
- asigurarea condițiilor de arhivare și realizarea efectivă a arhivării pentru perioade de până la 15 ani.
O astfel de activitate se finalizează cu un raport al studiului clinic, care cuprinde o prezentare scrisă a acestuia, așa cum a fost efectuat asupra subiecților umani implicați, prin administrarea unui produs în scop terapeutic, profilactic sau de diagnostic.
In speță, toate persoanele implicate în studiul clinic efectuat de reclamant sunt bolnavi de diabet tip II, cu sau fără afecțiuni accesorii (cardiace, neurovegetative/circulatorii etc.) care au consimțit ca tratamentul de bază individualizat de medicul curant să fie completat, ajustat sau înlocuit prin includerea produsului furnizat de sponsor în scopul de a menține glicemia în parametrii corespunzători, cu eliminarea treptată și definitivă a riscului de trecere în etapa diabetului de tip II - cu dependență de insulina.
În atare situație, activitatea investigatorului este o activitate medicală pe care nu o poate presta decât o persoană având pregătirea de medic, cerință obligatorie, reglementată legal prin actele normative care definesc atât activitatea de investigator cât și modul de desfășurare a unui studiu clinic.
Reclamantul a arătat în contestația prealabilă, fapt recunoscut de inspectorii fiscali și consemnat în raportul de inspecție fiscală, că fondurile necesare desfășurării studiilor clinice sunt asigurate de „sponsorul" care este și beneficiarul studiului, persoană juridică distinctă de intermediarii cu care se încheie efectiv acordurile și care nu au decât rolul de a facilita comunicarea cu beneficiarul „sponsor". In cazul reclamantului, sponsorul și beneficiarul studiului clinic este ICON Irlanda.
Față de starea de fapt descrisă reclamantul a susținut netemeinicia celor două acte administrative întrucât activitatea unui investigator (obligatoriu medic) într-un studiu clinic este o activitate medicală, iar evaluarea clinică a medicamentelor de uz uman prin studii clinice, cu sau fără beneficiu terapeutic, se poate face numai în unități autorizate de Ministerul Sănătății Publice, care și-a exprimat acordul pentru desfășurarea de către C. M. Individual Dr. B. D. - Hortensia a studiilor clinice verificate de organele de inspecție fiscală.
In consecință, dat fiind faptul că reclamantul a desfășurat o activitate medicală ce se încadrează în dispozițiile art. 141 alin. (1) lit. a) și c) din codul fiscal, aceasta este scutită de plata taxei pe valoarea adăugată.
Prin decizia nr. 1936/17.12.2014 contestația prealabilă a fost respinsă, pârâtul apreciind că studiile clinice sunt operațiuni taxabile din punct de vedere al TVA.
În motivare sunt reluate constatările și aprecierile consemnate în raportul de inspecție fiscală, la care se adaugă concluzii pe cazuistica proprie și jurisprudența C.E., împrejurare față de care reclamantul a răspuns punctual:
1. Activitatea desfășurată în cadrul studiului clinic comandat și finanțat de către ICON Irlanda a fost prestată de C. M. Individual Dr. B. D. - Hortensia, deținând autorizația nr. 143/2007 emisă conform OG. nr. 124/29.08.2008:
Art. 1: „(1) Cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență.
(2) Serviciile de sănătate ale cabinetelor medicale se realizează de medici de medicină generală - medici de familie, medici stomatologi, medici specialiști și alte categorii de personal medical autorizat.
(3) Profesia de medic, ca profesie liberală, poate fi exercitată în cadrul cabinetului medical în una dintre următoarele forme:
a) cabinet medical individual:
b) cabinete medicale grupate;
c) cabinete medicale asociate;
d) societate civilă medicală. "
Art. 2: (1) In cabinetul medical individual își exercită profesia medicul titular, care poate avea ca salariați ori colaboratori medici sau orice altă categorie de personal."
(2) Definiția studiilor clinice, obligația ca prestatorul implicat să fie un medic corespunzător calificat, atribuțiile precum și responsabilitățile acestuia în cadrul studiului clinic sunt reglementate expres în O.M.S.P. nr. 904/2006. pentru aprobarea Normelor referitoare la implementarea regulilor de bună practică în desfășurarea studiilor clinice efectuate cu medicamente de uz uman:
Art. 17: „ (1) Prezentele norme stabilesc prevederi specifice referitoare la desfășurarea studiilor clinice, inclusiv a studiilor multicentrice, efectuate pe ființe umane folosindu-se medicamente, așa cum sunt definite la art. 695 din Legea nr. 95/2006, în special în ceea ce privește aplicarea Regulilor de bună practică în studiul clinic. (2) Prezentele norme nu se aplică studiilor nonintervenționale. "
Art. 18: „ (1) Regulile de bună practică în studiul clinic constituie un ansamblu de cerințe de calitate în domeniile etic și științific, recunoscute pe plan internațional, care trebuie respectate în cursul planificării, execuției, înregistrării și raportării studiilor clinice la om.
(2) Respectarea acestor reguli garantează protejarea drepturilor, siguranței și confortului participanplor la studii clinice, precum și credibilitatea rezultatelor studiilor clinice. "
Art. 20: „ Toate studiile clinice, inclusiv studiile de biodisponibilitate și bioechivalență, trebuie să fie concepute, executate și raportate conform Regulilor de bună practică în studiul clinic. "
Art. 21: „ În cadrul prezentelor norme se aplică următoarele definiții:
a) studiu clinic - orice investigație efectuată asupra subiecților umani pentru a descoperi sau a confirma efectele clinice, farmacologice și/sau alte efecte farmaco - dinamice ale unuia ori mai multor medicamente pentru investigație clinică și/sau pentru a identifica orice reacție adversă la unul ori mai multe medicamente pentru investigație clinică și/sau pentru a studia absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea unuia ori mai multor medicamente pentru investigație clinică în vederea evaluării siguranței și/sau eficacității lor; sunt incluse studiile clinice realizate într-un centru unic ori în centre multiple, în una sau mai multe țări;
b) Studiu clinic multientric - studiul clinic efectuat după un singur protocol, dar în mai mult decât un singur centru și deci de către mai mult decât un singur investigator, centrele în care se efectuează studiul putând să se găsească numai în România sau în mai multe țări;
c) studiu nonintervențional - studiul în cadrul căruia medicamentul sau medicamentele sunt prescrise în mod obișnuit în concordanță cu termenii autorizației de punere pe piață; folosirea pentru pacient a unei strategii terapeutice date nu este fixată dinainte printr-un protocol de studiu, ci se supune practicii curente, iar decizia de a prescrie medicamentul este în mod clar separată de aceea de a include pacientul în studiu; nu trebuie aplicată pacienților nicio procedură suplimentară de diagnostic sau de supraveghere, iar pentru analiza datelor culese sunt folosite metode epidemiologice; (...)
f) investigator - un medic sau o persoană care exercită o profesiune agreată în România în vederea desfășurării studiilor clinice, pe baza cunoștințelor științifice și a experienței în domeniul îngrijirii pacienților pe care le necesită aceasta; investigatorul este responsabil de desfășurarea studiului clinic într-un centru, iar dacă într-un centru studiul este realizat de o echipă, investigatorul este conducătorul echipei și poate fi numit investigator principal; (...)
h) protocol - document care descrie obiectivul/obiectivele, concepția, metodologia, aspectele statistice și organizarea studiului; termenul protocol acoperă protocolul, versiunile sale succesive și amendamentele la acesta. "
Art. 24: „ Îngrijirile medicale acordate subiecților si deciziile medicale luate cu privire la aceștia sunt responsabilitatea unui medic calificat corespunzător."
Art. 28: „ (1) În vederea punerii în practică a studiilor clinice vor fi înființate și făcute funcționale comisii de etică.
(2) Comisia de etică are obligația de a-și formula opinia înaintea începerii oricărui studiu clinic pentru care a fost solicitată.
(3) Comisia de etică își formulează opinia ținând cont în special de următoarele elemente: (...)
b) o evaluare satisfăcătoare atât a beneficiilor anticipate, cât și a riscurilor, așa cum este prevăzut în art. 23 Ut. a), precum și justificarea concluziilor;
c) protocolul;
d) calificarea adecvată a investigatorului și a personalului ajutător; (...)
j) sumele și, atunci când este cazul, modalitățile de retribuire sau compensare a investigatorilor și subiecților studiului clinic și elementele relevante ale oricărui contract prevăzut între sponsor și locul studiului; "
Întrucât definiția mai sus arătată a fost invocată în mod identic în contestația prealabilă reclamantul a considerat nejustificată afirmația pârâtului (pag. 8/14 paragraf 5 din decizia contestată ) potrivit căreia ar fi susținut că studiul clinic constă în operațiunea simplă de testare a unor medicamente de uz uman.
3. Studiul clinic a fost comandat de sponsorul ICON Irlanda, care are calitate de beneficiar și finanțator al acestuia.
Pârâta a precizat atât în raportul de inspecție fiscală cât și în decizia contestată că ICON Irlanda, cu sediul în CE, „ deține cod valabil de identificare în scopuri de TVA ," arătând astfel că „ începând cu 01.01.2010, serviciile constând în studii clinice, prestate către beneficiară persoane impozabile Uniunea Europeană sunt servicii neimpozabile în România potrivit prevederilor art. 133 alin. (2) din Codul fiscal coroborat cu art. 126 alin. (1) din Codul fiscal " In plus, sunt invocate și dispozițiile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal care, stabilind că locul prestării serviciilor este în speță Irlanda, aflată în Comunitatea Europeană, se reconfirmă neimpozitarea de la alineatul precedent și din perspectiva acestui criteriu ( locul prestării serviciilor).”
În atare situație, argumentarea pe „ speța similară " (invocată la pag. 9/14 - ultimul paragraf din decizia contestată ) în care Ministerul Finanțelor - Direcția generală de legislație Cod fiscal și reglementări vamale a stabilit că „ pentru studiile clinice realizate de medici români în beneficiul unor persoane impozabile din România... " este una nepertinentă.
4. Nici la această dată după cum nici la data controlului legislația fiscală nu conține o dispoziție expresă care să plaseze activitatea medicală desfășurată în cazul studiilor clinice în categoria operațiunilor taxabile, motiv pentru care pârâtul dovedește inconsecvență în interpretarea reglementării existente. Astfel, impunerea suplimentară este rezultatul exclusiv al unei interpretări care s-a dovedit neîntemeiată și inconsecventă.
- prin procesul-verbal de control din 21.06.2011 organele de control au stabilit că activitatea desfășurată de subscrisa în cadrul studiilor clinice este scutită de TVA, pentru ca apoi începând cu aceeași perioadă dar cu ocazia controlului de față să decidă contrariul, respectiv impunerea cu TVA.
- în întâmpinarea depusă de intimată în dosarul nr._ având ca obiect cererea noastră de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se susține pentru prima dată și cu titlu de noutate absolută că studiile clinice reprezintă „un act de vănzare-cumpărare de inteligență". Pentru argumentare a fost preluat trunchiat și neprofesionist un articol apărut în nr. 42/octombrie 2013 al revistei Capital, sub semnătura d-nei. I. I. - senior editor la o societate de consultanță pe multiple domenii având denumirea EY România, eliminând două aspecte esențiale: 1) faptul că se face referire la intenția de reclasificare a studiilor clinice cu consecința includerii în sfera de aplicare a TVA probează că la data apariției articolului studiile clinice erau scutite de TVA iar intimata nu poate proba că respectiva intenție s-a concretizat ulterior într-un act normativ care să susțină cele două actele administrative a căror suspendare o solicităm; 2) opinia finală a semnatarei articolului potrivit căreia. „ ... nu există o regulă general valabilă din punctul de vedere al TVA în ceea ce privește studiile clinice iar tratamentul de TVA aferent va trebui analizat de la caz la caz, având în vedere toate elementele specifice studiului respectiv."
Pentru a susține caracterul taxabil al activității prestate în cadrul studiilor clinice, în decizia contestată, se menționează cauza C-86/09 Future Health Technologies cu raportare la dispozițiile art. 132 alin. (1) lit. b) și c) din Directiva 2006/112/CE din a căror analiză rezultă contrariul, cauza C-86/09 punctul 36: „ Or, în ceea ce privește prestațiile de natură medicală, reiese din jurisprudență că articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă se referă la prestații realizate în mediu spitalicesc. în timp ce litera (c) a aceluiași alineat se referă la prestațiile medicale realizate în afara unui astfel de cadru, atât la domiciliul privat al prestatorului, cât și la domiciliul pacientului sau în orice alt loc (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2002, Kiigler, C-141/00, R., p. 1-6833, punctul 36). Rezultă că literele (b) și (c) ale articolului 13 secțiunea A alineatul (1) din A șasea directivă, ale căror domenii de aplicare sunt diferite, au ca obiect să reglementeze totalitatea scutirilor prestațiilor medicale în sens strict (a se vedea Hotărârea Kiigler, citată anterior, punctul 36, și Hotărârea din 8 iunie 2006, L.u.P., C-106/05, R., p. 1-5123, punctul 26). "; punctul 37: „în consecință, astfel cum Curtea s-a pronunțat deja, atât noțiunea „ îngrijiri medicale " prevăzută la articolul 13 secțiunea A alineatul (1) litera (b) din A șasea directivă, cât și noțiunea „prestarea de îngrijiri medicale " prevăzută la același alineat litera (c) vizează prestații care au ca obiect diagnosticarea, îngrijirea și, în măsura în care este posibil, vindecarea bolilor sau a anomaliilor de sănătate (a se vedea Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Dornier, C-45/01, R., p. 1-_, punctul 48 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea L.u.P., citată anterior, punctul 27). "
Cu privire la cererea de suspendare, în baza argumentelor arătate în contestația prealabilă și pentru motivarea primului capăt de cerere din prezenta acțiune reclamantul a susținut ferm că pârâtul nu a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, după cum nu a apreciat corect nici activitatea prestată de reclamant.
Fapta reținută în sarcina reclamantului, respectiv neaplicarea taxei pe valoarea adăugată, nu a fost dovedită de pârât prin vreun alt argument sau mijloc de probă, aceasta rezumându-se la citate din codul de procedură fiscală, din cauze proprii, pretins similare ori din jurisprudența C.E., toate însă contradictorii și nepertinente.
Mai mult, prin procesul-verbal din data de 21.06.2011 pârâtul face dovada supremă a inconsecvenței sale în aprecierea activității prestate de reclamant în cadrul studiilor clinice. Astfel, la 21.06.2011 o consideră activitate medicală, neimpozabilă după care, începând cu aceeași perioadă, prin actul de control contestat în cauză o consideră impozabilă.
Patrimonial, organele de inspecție fiscală au reținut că singurele venituri obținute de C.M.I. Dr. B. D. - Hortensia sunt cele din derularea studiilor clinice, evident mult prea reduse pentru a acoperi suma considerabilă pe care o pretinde organul fiscal, venituri contractuale pentru care nimic nu garantează că vor avea un caracter de continuitate în perspectiva următorilor ani. în plus, o executare silită asupra bunurilor deținute prejudiciază atât persoana medicului titular care are obligația de perfecționare profesională permanentă prin studii, participări la cursuri, conferințe interne și internaționale dar și de întreținere a unui copil minor, toate implicând un nivel apreciabil de cheltuieli. De asemenea, o executare silită ar aduce reclamantul în imposibilitatea de a mai desfășura activitate medicală în beneficiul pacienților aflați în îngrijire.
În aceste condiții, suportarea unei imputații foarte importantă din punct de vedere patrimonial înseamnă a da posibilitate organelor fiscale să stabilească după propria interpretare obligații față de bugetul statului și să le execute mai înainte de intervenția controlului de legalitate al instanțelor judecătorești. Altfel spus, în situația creată, o societate comercială poate fi oricând executată pentru obligații impuse unilateral prin actul de control și fără posibilitatea unei apărări echitabile.
În completarea celor de mai sus reclamantul a invocat și motivele expuse în cererea de suspendare admisă de instanță în dosarul nr._ și nu în ultimul rând, a reiterat faptul că măsura suspendării nu este de natură să prejudicieze pârâtul întrucât legea îi conferă protecție, acordându-i beneficiul curgerii dobânzilor și a penalităților de întârziere asupra sumei impusă suplimentar.
În drept reclamantul a invocat Legea nr. 554/2004; codul fiscal; codul de procedură fiscală.
La data de 14.07.2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare în care a analizat numai cererea de fond, nefăcând nicio referire la cererea de suspendare.
În ședința publică din data de 14.08.2015 reprezentanta pârâtului a arătat că este de acord cu admiterea cererii de suspendare.
Analizând cererea de suspendare, instanța reține următoarele:
La art. 15 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 se prevede că ”: Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată., până la soluționarea acțiunii în fond.”
(2) Dispozițiile art. 14 alin. (1) –(7) se aplică în mod corespunzător:
Norma de trimitere enunță condițiile în care poate avea loc suspendarea actului administrativ și anume: „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente „.
În opinia instanței, existența cazului bine justificat și al pagubei iminente nu sunt întrunite în prezenta cauză, având în vedere definițiile noțiunii menționate în art. 2 lit. ș și t din Legea nr.554/2004.
Astfel paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil ( ..) iar în cazuri bine justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Paguba iminentă nu este dovedită în cauză și în realitate, prejudiciul invocat nici nu este material cum cere textul de lege ( paguba).
În privința cazului bine justificat, instanța constată actul atacat, ca orice act administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității. principiul legalității presupune însă ca autoritățile administrative să nu încalce legea și ca toate deciziile să fie întemeiate pe lege.
În cauză se constată că aparența de legalitate nu a fost răsturnată. Așadar, nu s-a creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, din punct de vedere strict formal.
Nu se poate face o verificare a celor susținute de reclamant fără a antama fondul, respectiv obiectul dosarului de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.14 și 15 invocate de către reclamant, drept pentru care prezenta cerere va fi respinsă.
În speță nu sunt aplicabile prev. art.453 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul C. M. INDIVIDUAL DR. B. D. – HORTENSIA, cu sediul în A. I.,., jud. A., CUI_ și sediul procesual ales la C. Avocat M. M. din S., ., jud. A., privind suspendarea executării deciziei de impunere nr. 349/30.09.2014 și a raportului de inspecție fiscală nr.2/30.09.2014, ambele emise de pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE A. – INSPECȚIA FISCALĂ, cu sediul în A. I., ., jud. A..
Ia act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs 5 zile de la comunicare.
Recursul si motivele de recurs se depun la Tribunalul A., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 19 August 2015.
Președinte, C. F. | ||
Grefier, I. C. |
Red. C.F
Tehnored. I.C.
4 ex./22.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 395/2015.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 283/2015.... → |
|---|
