Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 592/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 592/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 171/57/2015
Acesta este document finalizat
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ
Dosar nr._
SENTINȚA ADMINISTRATIVĂ Nr. 592/C./2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant G. E. V. și pe pârât A. NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, pârât C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., pârât C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR A., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că concluziile părții au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.09.2015 când pentru a da posibilitatea reclamantului să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.09.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel A. I. sub dosar nr._ reclamantul G. E. V. a chemat în judecată pârâții A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. solicitând ca prin sentința să se dispună:
Să se constate că reclamantul este angajatul pârâtei de ord. III și începând cu data de 01.01.2011, a ocupat funcția publică de execuție de Comisar II Superior, treapta I de salarizare, se reîncadrează pe perioadă nedeterminată în funcția publică de execuție, de Comisar II grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 48 în cadrul C.J.P.C. A. iar în urma deciziei nr.32 din data de 01.10.2014 acestuia în mod netemeinic și nelegal i-a fost desființată funcția.
Să se constate că prin decizia nr.32/01.10.2014 nu s-a ținut cont de activitatea reclamantului, iar această decizie nu a avut și nu are scopul pe care îl clamează în conținutul ei, respectiv reorganizarea și eficientizarea ci, probabil, alte criterii ce nu țin de natura profesională.
Să se constate că în cursul anului 2012, 2013 și până în 15.09.2014 reclamantul, a muncit și pe post de șofer, nefiind remunerat și, prin urmare, solicită obligarea pârâtelor la plata în solidar a muncii suplimentare, astfel:
- 15 martie 2012 – 31 decembrie 2012 = 8 luni și 16 zile, adică 176 zile lucrătoare X3 ore/zi = 528 ore neplătite – aferente anului 2012;
- 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 = 12 luni din care 1 luna în concediu = 11 luni zi/lucru/calcul, adică 228 zile lucrătoare X3 ore/zi = 684 ore neplătite aferente anului 2013;
- 01 ianuarie 2014 – 15 septembrie 2014 = 8 luni și 15 zile, adică 175 zile lucrătoare X3 ore/zi = 525 ore neplătite aferente anului 2014.
Total ore neplătite anul 2012, 2013 și 2014 = 1035 ore.
Pentru a determina suma de plată, apreciază modul de calcul, astfel:
Salariul de bază 1778 lei se împarte la 21 zile lucrătoare = 85 lei, suma care se împarte la 8 ore ( pentru a determina plata aferentă unei ore de lucru) = 10,63 lei. Prin urmare, suma solicitată pentru a fi plătită în solidar de către pârâți, este de 11.002,05 lei ( calcul determinat astfel 1035 ore suplimentare x 10,63 lei/oră = 11.002,05 lei).
În principal, să se dispună anularea deciziei nr.32/01.10.2014 ca fiind o decizie netemeinică și nelegală cu consecința menținerii în funcție a reclamantului, însă se impune în oricare din situații, să se admită cererea de la petit-ul III și obligarea pârâtelor la plata sumei de 11.002,05 lei în favoarea reclamantului, sumă ce reprezintă munca suplimentară neremunerată.
Solicită suspendarea deciziei nr.32/01.10.2014 până la soluționarea definitivă a prezentei cauze în raport cu faptul că, sunt întrunite prevederile art.15 din Legea nr.554/2004.
Solicită cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că este angajatul pârâtei de ord. III și începând cu data de 01.01.2011, a ocupat funcția publică de execuție de Comisar II Superior, treapta I de salarizare, se reîncadrează pe perioadă nedeterminată în funcția publică de execuție, de Comisar II grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 48 în cadrul C.J.P.C. A. iar în urma deciziei nr.32 din data de 01.10.2014 acestuia în mod netemeinic i-a fost desființată funcția.
A arătat că prin decizia nr.32/01.10.2014 nu s-a ținut cont de activitatea reclamantului, iar această decizie nu a avut și nu are scopul pe care îl clamează în conținutul ei, respectiv reorganizarea și eficientizarea ci, probabil, alte criterii ce nu țin de natura profesională.
În ceea ce privește reorganizarea, a susținut că aceasta ar fi trebuit să vizeze și alte persoane aflate în funcții publice cu aceiași pregătire ca reclamantul, însă în baza unor criterii ce țin de anumite norme legale, criterii, cum ar fi: competență, seriozitate, promptitudine, realizarea activităților profesionale, etc.
În cursul anului 2012, 2013 și până în 15.09.2014 reclamantul, a muncit și pe post de șofer, nefiind remunerat și, prin urmare, solicită obligarea pârâtelor la plata în solidar a muncii suplimentare, astfel: 15 martie 2012 – 31 decembrie 2012 = 8 luni și 16 zile, adică 176 zile lucrătoare X3 ore/zi = 528 ore neplătite – aferente anului 2012; 01 ianuarie 2013 – 31 decembrie 2013 = 12 luni din care 1 luna în concediu = 11 luni zi/lucru/calcul, adică 228 zile lucrătoare X3 ore/zi = 684 ore neplătite aferente anului 2013; 01 ianuarie 2014 – 15 septembrie 2014 = 8 luni și 15 zile, adică 175 zile lucrătoare X3 ore/zi = 525 ore neplătite aferente anului 2014. Total ore neplătite anul 2012, 2013 și 2014 = 1035 ore.
În drept, a invocat prevederile art.7, art.8 din Legea nr.554/2004 coroborat cu prevederile art.15, art.17 și art.18 din Legea nr.554/2004.
În probațiune a depus înscrisuri, copie acte reclamant, interogatoriul pârâților, în caz de opoziție martori și expertiză tehnică – specialitatea contabilitate.
Pârâtul C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B. a formulat întâmpinare, fila 76, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată pentru următoarele:
La nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor a fost luată decizia ca, în vederea eficientizării activității de control și supraveghere a pieței produselor și serviciilor, în cadrul unităților subordonate ale ANPC, să fie desființate funcțiile publice de execuție de Comisar clasa II și să fie înființate funcții publice de execuție de Comisar clasa I. În acest sens a fost înaintată documentația necesară Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în vederea avizului, conform prevederilor legale obținându-se aprobarea prin avizul ANPC nr._/2014.
În conformitate cu dispozițiile art.99, alin.1, lit.b din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici actualizată, comisarul șef al CRPCRC B. a emis Decizia nr.32/01.10.2014 prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de execuție de comisar II superior, deoarece această funcție a fost desființată din motive neimputabile funcționarului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a primi suma de_.05 lei pentru activitatea prestată ca șofer în perioada în care a fost angajat la CRPCRC B. - CJPC A., aceasta este total netemeinică deoarece în fișa postului denumirea postului ocupat de reclamant este cea de Comisar II și nu cea de șofer.
În drept, a invocat Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, H.G. nr.700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, O.U.G. nr.77/2013 pentru stabilirea unor măsuri privind asigurarea funcționalității administrației publice locale, a numărului de posturi și reducerea cheltuielilor la instituțiile și autoritățile publice din subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Guvernului ori a ministerelor, H.G. nr.580/2013 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, codul de procedură civilă - art.193.
Pârâta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor a depus întâmpinare la fila 90 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată.
În principal, a invocat excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel A. I., în acest sens solicitând declinarea cauzei aflate pe rolul Curții de Apel A. I. în favoarea Tribunalului Hunedoara – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
A susținut că actul administrativ contestat prin prezenta cerere de chemare în judecată, Decizia nr.32/01.10.2014, a fost emis de Comisarul șef al Comisariatului R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B., structură cu personalitate juridică proprie, potrivit alineatelor 1 și 2 ale art.7 din H.G. nr.700/2012 privind Organizarea și Funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, având în vedere că datorită reorganizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor la nivel teritorial, conform prevederilor H.G. nr.700/2012, în baza Deciziei nr.32 din data de 01.10.2014, a încetat raportul de serviciu al reclamantului, prin desființarea funcției publice de comisar II superior din cadrul Comisariatului R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B. – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A..
Decizia nr.32/2014 a fost emisă pe numele reclamantului ca urmare a deciziei luate la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, de eficientizare a activității de control și supraveghere a pieței produselor și serviciilor, prin desființarea funcțiilor publice de execuție de Comisar clasa II și înființarea funcțiilor publice de execuție de Comisar clasa I.
Analizând starea de fapt în ansamblu se poate că aceasta nu este de natură a se circumscrie situației reglementate prin art.36 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Din documentele existente în posesia structurii regionale, rezultă, fără putință de tăgadă, că starea de incapacitate a intervenit pentru reclamant, începând cu data de 17.10.2014, deci cu mult după momentul la care acesta a luat la cunoștință de conținutul actului administrativ. Prin urmare, decizia contestată și-a produs pe deplin efectele după încetarea perioadei de concediu medical.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, H.G. nr.700/2012 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Legea nr.554/2004 și pe dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, astfel cum a fost modificată și completată.
La primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, a supus dezbaterii părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I. raportat la prevederile art .109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, excepție invocată de pârâta ANPC prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 82/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel A. I., invocată de pârâta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor prin întâmpinare.
S-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul G. E. V., cu domiciliul procesual ales în ., ., CNP_ în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în București, ., sector 1, C. R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B., cu sediul în B., ., nr.12, Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A., cu sediul în A. I., ..9, jud. A. în favoarea Tribunalului A. – secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Alba Iulia a reținut următoarele:
Litigiul dedus judecății are ca obiect în principal contestarea Deciziei nr. 32/01.10.2014 emisă de C. R. PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR REGIUNEA CENTRU B., prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de execuție comisar II superior din cadrul CJCP A. din motive neimputabile acestuia.
Conform art. 109 din Legea nr.188/1999, astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Prin urmare, în cauză fiind vorba despre un litigiu privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului - funcționar public în cadrul CJPC A., cauza este de competența Secției de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr.188/1999, în lipsa unor dispoziții speciale care să prevadă expres competența altor instanțe, în speță Curtea de Apel.
În acest context, nu are relevanță cine este emitentul actului administrativ dedus judecății, astfel cum susține pârâta A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, întrucât art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 instituie o normă generală de competență în materia contenciosului administrativ, în timp ce art.109 din Legea nr.188/1999, pe care se fundamentează prezenta acțiune, este o normă specială, care se aplică cu prioritate.
În privința competenței teritoriale, instanța a reținut că, în condițiile în care reclamantul are domiciliul în A. I. jud. A., iar sediul pârâților se află în București, B. și A. competent, din punct de vedere teritorial, este Tribunalul A., având în vedere că reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său.
În raport de cele ce preced, instanța a considerat întemeiată excepția de necompetență materială, astfel că a admis-o și, pe cale de consecință, în temeiul art. 132 alin.3 din Noul Cod de procedură civilă, a declina în favoarea Tribunalului A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență competența de soluționare a cauzei.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. la data de 18 mai 2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În probațiune au fost depuse înscrisurile solicitate de reclamant și anume foile de parcurs pe care le-a semnat reclamantul în ultimii 3 ani.
Reclamantul a fost angajatul pârâtei până la data de 01.10.2014 fiind încadrat pe postul de comisar II superior din cadrul CNPC B. C. Județean A..
Începând cu data de 01.01.2014, în baza deciziei 32/01.10.2014 funcția deținută de reclamant a fost desființată din motive neimputabile reclamantului și i-a fost acordat preaviz în condițiile legii.
Decizia nr. 32/2014 face trimitere la acte normative specifice activității ANPC (OUG 2/2001, HG 700/2012, art. 99 din Legea nr. 188/1999) și mai ales arată că a ținut cont de dispozițiile legale care reglementează reorganizarea și eficientizarea activității la nivelul instituției pârâte fără a se ține seama de aspecte ce țin de persoană .
Ca atare, criticile reclamantului de nelegalitate și netemeinicie vizând aspectul că nu s-a ținut cont de activitatea remarcabilă a reclamantului nu pot fi primite.
Din înscrisurile depuse la dosar ( fișa postului și depozițiile depuse ) rezultă că reclamantul a fost încadrat pe post de comisar II și nu de „ șofer”, astfel încât solicitarea de a fi remunerat pentru o altă activitate decât aceea pentru care a fost angajat va fi respinsă. În plus din fișa postului reiese că în prestarea activității avea posibilitatea de a folosi mașinile instituției și nu s-a dovedit că în timpul cât a desfășurat sarcinile de serviciu a înaintat pârâtei cereri să-și fi manifestat nemulțumirea pentru sarcinile și activitățile suplimentare impuse de pârâtă fără a fi recompensat.
În cuprinsul întâmpinării formulate de pârâta ANPC- C. R. pentru Protecția Consumatorilor B. ( fila 76) se invocă neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitându-se respingerea ca inadmisibilă a acțiunii.
Însă reclamantul a depus la dosar la fila 16 un răspuns de la ANPC care constituie dovada îndeplinirii acestei proceduri. Este adevărat că sesizarea reclamantului a fost adresată Președintelui României dar de la Cabinetul prezidențial petiția a fost înaintată spre soluționare ANPC( care a răspuns la sesizare) în considerarea tocmai a plângerii greșit îndreptate astfel că procedura prealabilă a fost realizată.
Din actele dosarului nu rezultă că sunt întrunite condițiile prev. de art. 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea deciziei nr. 32/2014 până la soluționarea definitivă a cauzei. Astfel nu s-a argumentat și dovedit existența cazului bine justificat și a urgenței, ca și cerință pentru admiterea suspendării.
Astfel nu s-a dovedit că actul atacat prezintă o aparență de nelegalitate, cu privire la respectarea cerințelor legale.
Dimpotrivă, decizia atacată este în acord cu cerințele legale, cu actele normative care impun nevoia de reorganizare ale modificării instituției pârâte (cu organigrama depusă la dosar) iar desființarea posturilor nu este imputabilă angajatorului.
Nici paguba iminentă ca și condiție cumulativă cerută de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în speță.
Ideea de prejudiciu care să producă pagube materiale, consecințe grave și iremediat de reparat este exclusă.
Nu orice solicitare de cheltuială materială are caracter iminent sau de pagubă care presupune și existența unei culpe.
În speță,nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004 care să reclame suspendarea deciziei.
De asemenea nu s-a dovedit nerespectarea dispozițiilor legale în emiterea deciziei de desființarea postului deținut de reclamant și nici temeinicia solicitării de obligare a pârâtelor la plata pentru activitatea de șofer pentru care nu a fost remunerat, motiv pentru care va respinge prezenta acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul GAITĂ E. V. cu domiciliul în procesual ales în .,., în contradictoriu cu pârâtele ANPC cu sediul în București, ., Sector 1, C. Pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Centru B., cu sediul în B., ., nr.12, jud. -B.,C. Județean Pentru Protecția Consumatorilor A. cu sediul în A. I., ..9, jud. A. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,14.09.2015.
Președinte, C. L. | ||
Grefier, D. M. |
Red.LC
Tehnored.MD/5ex/28.09.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 468/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 469/2015.... → |
|---|
